miercuri, 24 septembrie 2008

New post

Today i felt like writing in english so i took my pen and a sheet of paper ... My state of spirit is not so fly becase sometimes beside the real tiredness acumulated along this year they are a lot of factors that contribute to my low state of spirit...As usual i could write about all kind of things and feelings but my favourites topics are, as you already know, love, human relations and ignorance...
I don't have a real reason to feel so blue but the small things in life that hurt the most especially if the hurtful gestures come from the person that you consider to be your soul mate, your reason to live, the only light of guidance in this dark world that we are live in... Sometimes all the things that we do for our loved ones are not enough or so they let us belive...i do not know how can they be so insensibly cold towards the person that they sustain to love... What is love anyway?
It is true that each person can love according to his/hers character and because someone doesn't love you the way you want it doesn't mean that him/her does not love you at all... but sometimes, belive me, the feelings must be shown regardless of concourse.
That's all for now...I hope my state of mind hasn't affected you very much and i want to apologise for any mistakes that you discover in my writing...
What do you think?

vineri, 19 septembrie 2008

Scopul suprem





Daca va uitati cu atentie veti observa cum oamenii isi traiesc viata, in general, la voia intamplarii. Ei cred ca tot ceea ce li se intampla este un produs al evenimentelor exterioare asupra carora nu au control. Din acest motiv principala lor grija este propria supravietuire (si, cel mult, a celor dragi). Acestui tel ii inchina intreaga viata, fiind preocupati cum sa acumuleze cat mai mult astfel incat sa se simta mai in siguranta.
Nu poti condamna oamenii pentru asta - asa au fost invatati dintotdeauna. Insa, treptat, unii capata un minim de intelegere din aceasta lupta inegala cu mediul din jur. Incep sa simta clar ca singurul lucru cu adevarat sigur este clipa de acum, prezentul. Si invata cum sa o traiasca din plin, cum sa o foloseasca pentru a duce o altfel de lupta - cea cu ei insisi. Este singura confruntare reala, in urma careia devii o persoana constienta, un luptator.
Luptatorul duce o altfel de viata. Nu supravietuirea este scopul sau suprem, ci dezvoltarea continua a propriului sau nivel energetic si spiritual - si punerea sa in slujba celorlalti. El intelege clar ca existenta sa se desfasoara ca o manifestare extraordinara a realitatii sale interioare. Acolo este “terenul sau de lupta”, nu mediul exterior. Acolo isi foloseste toata indemanarea pentru a actiona cu inteligenta… iar unde ceilalti vad miracole, el vede o simpla actiune a legilor universale pe care le stapaneste.


Traim intr-o lume exterm de haotica. Oamenii isi propun teluri si renunta treptat la ele, considerandu-le prea dificile sau “prea frumoase pentru a fi adevarate”. Un luptator, insa, se recunoaste prin daruirea si devotamentul fata de calea sa.
Cum ar fi sa-ti traiesti viata astfel? Sa-ti depasesti temerile si limitele, sa persisti stiind ca Universul iti va raspunde si, in final, sa ajungi “acolo unde numai vulturii se avanta”?
Suntem oare capabili sa devenim luptatori? E o provocare, da. Cea mai mare provocare este ca in acest haos sa gasesti un fir pe care sa-l urmezi. O cale interioara, un mod de a exista care sa te implineasca si prin care sa devii un dar pentru ceilalti.


De fapt, pentru asta ne-am nascut - sa ne reamintim puterea si libertatea.

miercuri, 10 septembrie 2008

Bine v-am regasit

Dupa cateva zile de pauza m-am hotarat ca ar fi cazul sa revin cu un nou post mai ales ca in timpul in care nu am mai publicat nimic m-am odihnit asa ca acum revin cu forte proaspete si gata de munca...sau poate nu...
Inca o data mi s-a confirmat faptul ca oamenii nu merita nici un gram de incredere, nu merita nici macar "praful de pe toba". Ma enerveaza ipocrizia si felul de a nonfi pe care il practica anumiti indivizi din jurul meu; impertinenta si tupeul unora care pana mai ieri pupau in fund pe toata lumea si azi se cred a tottoate stiutori. Interesant este faptul ca am observat ceva la propria mea persoana si anume faptul ca nu ma mai afecteaza/intereseaza deloc comportamentul meschin al unor animale ca cele din reclama de la ciocolata Milka(hint: nu e vorba nici de marmote nici de urs...cine ramane oare?). Stau uneori pe ganduri si parca nu gasesc raspunsul la cateva intrebari legate de felul de a fi al oamenilor acestor locuri... Oare ne vom potoli vreodata? Oare vom reusi sa nu mai dorim moartea caprei vecinului? De ce trebuie sa fim un popor asa de meschin? Asa or fi si altii?...
Lumea e plina de lingai si daca s-ar strange toti la un loc va dati seama ce baie de saliva ar fi? Sau poate nu ar mai fi ca ar avea gura si limba uscata... Mereu incercam sa parem ceva ce nu suntem...De ce ? E mai agreabil sau mai bine asa sau ne furam doar caciula?
Am o groaza de intrebari de genul asta dar ma voi opri aici pentru ca numai cand ma gandesc la cele prin care am trecut imi vin in cap mult mai multe cuvinte de "lauda" la adresa oamenilor care arata ca cei descrisi mai sus. Nu cred ca are rost sa mai continui pentru ca asta nu ii va schimba sau mai bine spus ... lancezind in propria nesimtire nici macar nu vor incerca sa indrepte raul provocat poate intentionat sau poate nu... asa ca m-am hotarat sa fac o urare tuturor celor care indeplinesc macar o parte din criteriile de mai sus...
FUCK YOU ALL....
Tare sunt curios ce parere aveti si voi....

luni, 1 septembrie 2008

Zilele de Luni

Sincer sa fiu urasc zilele de Luni cu tot sufletul datorita faptului ca ele reprezinta inceputul unei noi saptamani de munca in care incerci sa ii convingi pe cei greu de convins ca asta e alba si nu neagra, ca pamantul e rotund sau mai stiu eu ce alte chestii evidente dar care nu pot fi percepute ca fiind si adevarate doar pentru ca a fost ideea mea si nu a lor.
Urasc zilele de Luni pentru ca atunci cand intru in birou este un aer atat de inchis incat iti vine sa ... iesi cat mai repede de acolo.
Urasc zilele de Luni pentru ca oricat de mult m-as odihni in weekend ma trezesc tot obosit.
Urasc zilele de Luni pentru ca in fiecare Luni reusesc sa ma cert cu cate cineva datorita indispozitiei create de oboseala.
Urasc zilele de Luni cand toata lumea are cate o problema si vine cautand la mine rezolvare.
Urasc zilele de Luni pentru ca sunt zile de Luni.

Deci se poate spune ca am o problema cu zilele de Luni. Voi?