joi, 19 noiembrie 2009

Few words, the rest is music...

Tin minte si acum ca prima mea caseta cumparata a fost un album Take That....nu mai stiu sincer cum se numea stiu insa ca am inrosit walkmanul meu , la vremea aceea ascultand caseta cu cei 4....bineinteles de atunci grupul a suferit cateva modificari dar uite ca reusesc si in ziua de azi sa incalzeasca inimi si sa faca fani. Stau si ma gandesc la unele chestii din trecut care si acum ma fac sa ... imi doresc anumite chestii imposibile insa la ora aceasta ... Enjoy....Stardust movie soundtrack...


Cei care...

Sunt multi cei care ma desconsidera si care sunt de parere ca fac pe intelectualul, ca ma dau mare, ca in frustrarea lor apar ca unul care nu are ce face decat sa scrie pe un blog... Wake up .... fratilor, in timpul liber asta e un hoby al meu... nu incerc sa fiu sau sa par ceea ce nu sunt... iar cei ce ma cunosc pot spune chestia asta... A, ca unora nu le convine si se simt complexati ca nu au un job iar cand vine vorba de scris sau vorbit romaneste se incurca fiindca au facul Limba si Literatura Romana in liceu cu femeia de serviciu ....deja nu mai este treaba mea...
Eu nu am decat sa-i multumesc doamnei Soloviev, profa de rmana de la Colegiul National Mihail Kogalniceanu, pentru ca datorita dumneaei am ajuns sa astern pe foaie cateva cuvinte care sa aiba noima si sa fie corecte din punct de vedere gramatical.
In rest retardatilor si retardatelor care nu sunt in stare macar sa isi tina un job dar se apuca sa dea sfaturi si jignesc fara a sti despre ce e vorba .... imi vin acum in cap cateva versuri ale unei formatii nu tocmai ortodoxe, care folosea si soloseste multe prostii in exprimare....dar nu... ma voi abtine si nu voi mai folosi nici un fel de cuvinte jignitoare. Postul asta e fara piesa si este pentru toti cei care...ma irita...

joi, 12 noiembrie 2009

Nobody...

Azi am incercat si am reusit, bineinteles, sa fac ordine intre hartiile ce imi acopereau biroul...si tot rasfoin foi inutile am dat peste cateva randuri care au ceva vreme de cand le-am scris....sincer sa fiu nu mai stiu de unde, recunosc inca hartia cu o data de fax de anul trecut de prin noiembrie spre sfarsit....
Nobody knows it's empty
The smile that I wear,
The real I is left in the past
Because you have left me there.
Nobody knows I'm crying
They wont even see my tears,
When they think that I'm laughing
I still wish you were there.
Nobody knows that it is painful
They think that I'm strong,
They say that this won't kill me
But I wonder....if they were wrong...
Nobody knows I'm praying
That you will change your mind,
They think that I let you go
When you left me behind.
Nobody knows I miss you
They think I feel set free,
But I feel like I'm bound with chains
Trapped in the mystery.
Nobody knows I need you
They say I can do it on my own,
But they don't know I'm crying
When I'm all alone..."
Imi aduc aminte ca am copiat primele trei strofe, cele de la inceput de pe un site cu felicitari sau ceva de genul asta iar pe restul le-am adugat eu... Mi-a placut foarte mult la vremea aceea....aveam si de ce.... inca imi mai place si chiar daca suna asa trist unele chestii s-au mai estompat, altele au mai disparut... la fel ca praful in vant....


See you

In viitorul apropiat voi avea timp sa ma apuc din nou de pasiunea mea mai veche....pasiune pe care am cam nelijat-o in ultimul timp. Dar pan...