Sunt tare curios cine poate spune ca este cu adevarat fericit?... Cine poate spune ca nu si-a luat-o de la viata asa cum nu spera sau nu se astepta?... Sincer nu stiu daca exista cineva care sa nu aiba macar cate ceva de obiectat.
Astazi stateam de vorba cu un prieten si printre altele a venit si o intrebare la care m-am blocat, defapt mai o afirmatie nu o intrebare....”sper ca esti bine....”... Sincer nu am stiut ce sa raspund dupa, daca as fi spus „da” era o minciuna iar daca as fi spus „nu” iar ar fi fost o minciuna... Sincer sa fiu nici nu imi mai aduc aminte de cand nu mi-a mai fost bine... dar sincer, nici rau nu imi este...Cum se poate denumi starea asta defapt? Poate e ceva in neregula cu mine si nu imi dau eu seama sau poate nu e normal sa simt ceea ce simt. De ce trebuie sa ne fie bine sau rau? De ce nu putem fi doar ok?
Nu cred ca voi reusi sa exprim in cuvinte cum imi e la ora actuala...pot sa spun ca toata „furtuna” din inima mea s-a linistit de ceva vreme si ca acum parca nu mai este totul invelit in negru, parca apar incet incet si acele nuante de gri care nu sunt nici alb dar nici negru.
Se poate spune deci ca sunt ok... dar bine nucred ca sunt... Apropos de asta, la unul dintre ultimele mele posturi un/o anonim/anonima ma intreba daca sunt indragostit... Ce e dragostea pana la urma?... Cum sa explic ca sunt ok asha cum sunt si ca nu mai am nevoie de altceva? Poate nu oi fi asa cum ar trebui dar aici isi dau concursul mai multi factori care n u depin numai de mine asa ca....
Stiu, cei care vor vrea sa ma critice vor spue ca pe blogul asta nu stiu decat sa ma lamentez sau sa imi plang de mila, si bineinteles vor scrie comentarii sub anonimat, ii invit politicos sa citeasca altceva daca ceea ce scriu eu nu e pe placul lor...
Astazi stateam de vorba cu un prieten si printre altele a venit si o intrebare la care m-am blocat, defapt mai o afirmatie nu o intrebare....”sper ca esti bine....”... Sincer nu am stiut ce sa raspund dupa, daca as fi spus „da” era o minciuna iar daca as fi spus „nu” iar ar fi fost o minciuna... Sincer sa fiu nici nu imi mai aduc aminte de cand nu mi-a mai fost bine... dar sincer, nici rau nu imi este...Cum se poate denumi starea asta defapt? Poate e ceva in neregula cu mine si nu imi dau eu seama sau poate nu e normal sa simt ceea ce simt. De ce trebuie sa ne fie bine sau rau? De ce nu putem fi doar ok?
Nu cred ca voi reusi sa exprim in cuvinte cum imi e la ora actuala...pot sa spun ca toata „furtuna” din inima mea s-a linistit de ceva vreme si ca acum parca nu mai este totul invelit in negru, parca apar incet incet si acele nuante de gri care nu sunt nici alb dar nici negru.
Se poate spune deci ca sunt ok... dar bine nucred ca sunt... Apropos de asta, la unul dintre ultimele mele posturi un/o anonim/anonima ma intreba daca sunt indragostit... Ce e dragostea pana la urma?... Cum sa explic ca sunt ok asha cum sunt si ca nu mai am nevoie de altceva? Poate nu oi fi asa cum ar trebui dar aici isi dau concursul mai multi factori care n u depin numai de mine asa ca....
Stiu, cei care vor vrea sa ma critice vor spue ca pe blogul asta nu stiu decat sa ma lamentez sau sa imi plang de mila, si bineinteles vor scrie comentarii sub anonimat, ii invit politicos sa citeasca altceva daca ceea ce scriu eu nu e pe placul lor...
So Smiley...Enjoy...
4 comentarii:
in legatura cu blogul tau nu toti care iti citesc blogul te si inteleg, si adevarul e ca e mai usor sa lasi un comentariu si sa nu te semnezi.
iar in legatura cu postul...cred ca ma aflu in aceeasi situatie, chiar am iesit sambata cu niste prieteni si m-am simtit foarte bine, nici nu stiu de cand nu m-am mai simtit atat de bine.
fericirea e ceva relativ...nu cred ca cineva poate spune ca e fericit pe deplin...cand ejti fericit ejti constient ca va veni si un moment in care nu vei mai fi atat de fericit.
consider ca fericirea vine atunci cand le ai pe toate...iar toate vin spre batranete cand ejti deja prea senil sa te mai bucuri de ceva.
@Another story...: Ai dreptate cu un singur amendament... Eu cred ca NICIODATA...nu le vom avea pe toate...din pacate...
sau asa :)
Niciodata nu le vom avea pe toate pentru ca e in toti oamenii dorinta de mai mult, de mai bine, pentru ca de la o perioada la alta ne dorim alte lucruri si pentru ca de cele mai multe ori ne dorim ce nu putem avea sau nu constientizam ce avem deja iar daca o facem, e dupa ce pierdem lucrul respectiv. Poate trebuie sa incercam sa fim multumiti cu ce avem iar cand ni se pare ca avem prea putin sa ne gandim cum ar fi si fara acel putin...
In rest...cred ca anonimii care abereaza cand nu au ce face nu merita atentia ta.
Trimiteți un comentariu