Nu stiu de ce dar exact atunci cand trebuie sa nu...apar unele chestii care iti dau pur si simplu viata peste cap, exact atunci cand ai nevoie de stabilitate, de consecventa de obicei apare acel mic lucru care reusheste sa dea totul la o parte si sa schimbe adeseori nu in bine viata. Oare are vreun sens sa ne mai obosim sa facem ceva intr-adevar de care sa putem fi mandri in viata asta? Pentru ca oricum la un moment dat totul se va narui... O mai fi avad rost? Eu, unul sincer, nu stiu ce sa mai cred...Pentru mine este o mare dilema. Se poate atunci cand e nevoie sa incercam sa realizam imposibilul asta ori din orgoliu ori fortat de imprejurari ori pur si simplu din plictisela. De ce? Nu ar fi mai bine sa decidem asupra unor fapte, care mai tarziu sa aiba repercursiuni, la momentul potrivit?
Toti avem visuri si aspiratii, toti participam la acelasi obiectiv si anume sa fim fericiti. Cea mai mare provocare a oamenilor este ca nu stiu ce inseamna sa fii cu adevarat fericit si oare cum s-ar simti daca ar dobandi aceasta fericire. Isi petrec viata frustrati ca ar fi putut face mai mult sau ca ar fi putut fi fericiti daca ar fi avut mai multi bani, o slujba ideala….Eu, personal am ajuns la concluzia ca fericirea se poate castiga numai prin propriile resurse interioare si ca de fapt nu exista unitate de masura a vietii sau mai bine zis, a fericirii, nu am auzit pana acum pe nimeni spunand ca este **% fericit sau **%.... Poate ca daca am fi mai buni ,chiar si doar cu noi insine am fi cu siguranta mai fericiti, si poate ca daca am gasi fericirea noastra in viata celor din jur ne-ar fi mult mai bine. Ar trebui sa ne construim un echilibru intre ceea ce avem si ceea ce dorim sa avem, sa incercam sa privim partea plina a paharului, si cu siguranta ca ne-am simti mult mai bine.
Visuri, visuri si iar visuri....E bine oare sa mai si visam?.... E bine sa ne regasim in ceva ce este ireal? Putem face fata deziluziilor atunci cand realizam ca unele vise sunt intangibile?... Avem pretentia ca suntem oameni, ca suntem mai presus de alte "animale"... dar uneori instinctele, probabil si datorita faptului ca nu primeaza ratiunea, ne conduc la momente in care nu facem cele mai bune alegeri, nu reusim sa privim problema in esenta ei pentru ca este posibil ca in majoritatea cazurilor sa existe si parti pozitive a unei probleme....preferam sa privim negativist totul si in loc sa speram la ce e mai bine ne trezim ca luam decizii dupa cel mai grav scenariu posibil. E omeneste, iar atunci cand faci un lucru doar de amorul artei eu cred ca degeaba mai este facut. Poate uneori situatiile ar trebui analizate un pic altfel, cu mai multa detasare, punand in balanta atat parti pozitive cat si parti negative iar daca in acel moment nu reusim acest lucru sau partile negative primeaza....atunci sincer nu shtiu ce mai este de facut....
Cam asta ar fi....
8 comentarii:
"Da!E bine sa visam deoarece in momentele de fata,pentru unii oameni doar visand pot merge mai departe sau pot iesi din anumite situatii.Mai e o vorba:"speranta moare ultima".,cam asa este si cu visarea.(crystyna)
@crystyna: Si cand moare speranta?...nu crezi ca ai visat degeaba?
Da asa este dar pentru un momnet suntem linistiti,dupa......mai vedem.Apar noi vise..Dar mai e o intrebare:vom putea fi vreodata realisti?(crystyna)
@crystyna: asta depinde de caracterul fiecaruia.....doza de realism poate fi mai mare sau mai mica...
Draga Claudiu, superbe ganduri si mai ales bun mesaj..Desi in aparenta randurile tale par pesimiste (legat de utilitatea viselor...), eu vad in ele ceva minunat..Vad faptul ca ai realizat ca ceea ce vrem sa realizam in viata nu trebuie facut din mandrie, din dorinta de a lasa ceva in urma.In cazul acesta ar apare intrebarea..cine sunt cei care raman in urma si cat de mult ii intereseaza pe ei realizarile mele actuale?
Ideea e ca da, trebuie sa traim pentru fericirea noastra interioara si, la un moment dat pentru fericirea celor dragi din jurul nostru.Restul, parerea mea..., chiar nu conteaza, chiar e vax.
Iar legat de vise...e alta chestiune...stufoasa. Visele nu mor niciodata, asa e. Din pacate noi credem asta de cate ori apare o schimbare de macaz in viata noastra, de cate ori primim o palma de la viata, indiferent din ce directie ar fi ea. Noi o mai numim dezamagire..Nu e asa..
Visele noastre, daca le avem...si le iubim, si mai ales..credem in ele.., nu mor niciodata, e imposibil..Ele doar se folosesc de alte mijloace pentru a se realiza. Apar astfel in decor noi oameni, noi oportunitati, noi orizonturi..poate pe care nu ni le-am dorit niciodata, noi fiind fixati pe anumite chestii.
Dar trebuie sa retinem doar ca Visele sunt puternice, si se folosesc mereu de diferite aspecte, pentru a se materializa. Si cand credem ca el..visul nostru a murit, s-a dus..., brusc in intunericul sperantelor noastre apare o lumina !!! Luand alt chip, o alta aparenta si deseori luand numele unui nou inceput, Visul invie mai real ca niciodata...
Esti un om minunat, Claudiu, si crede-ma...in viata conteaza ca tu sa te simti bine in pielea ta. Stii tu parabola cu lumanarea ...o lumanare trebuie sa arda pentru a putea la randul ei aprinde alte lumanari in jurul ei...Din aproape in aproape, se face Lumina!!(Aura)
@Aura: Multumesc mult pentru aprecieri...si sincer sa fiu eu consider ca sunt un simplu om cu vise, cu dezamagiri, cu iluzii desarte si cu tot arsenalul de sentimente atat pozitive cat si negative in spate...Visele?...Atunci cand in viata te lovesti de anumite chestii care iti naruie si cea mai mica speranta ca visul ce-ai avut sa se implineasca....te retragi intr-un colt cu picioarele ghemuite si vezi in acel moment cum esti singur impotriva tuturor....Eu asa am fost de cand ma stiu...iar faptul ca scriu ma ajuta sa exprim poate mai bine decat as face-o vorbind acest lucru. In concluzie...nu cred ca e bine sa visezi intr-o lume atat de rece si dura in care 1+1=2. Multumesc pentru comment...:)
si daca nu visezi..ce mai ramane de facut?...(Aura)
Ramane sa iei fiecare zi exact asa cum vine ea....fara sa incerci sa speri...sa iei totul si pe toti exact asa cum sunt...:)
Trimiteți un comentariu