Mi s-a intamplat de curand. O persoana cu care abia schimbasem cateva vorbe a tinut sa-mi spuna ca a reusit sa ma cunoasca atat de bine incat “vede prin mine”… asta, bineinteles, dupa ce m-a supus unui fel de mini-interogatoriu. Amuzat de absurdul situatiei, am incercat sa vad cum arata imaginea pe care si-o crease. Asa cum ma asteptam, nu semana deloc cu mine. Pur si simplu luase ceea ce spusesem si trecuse prin filtrul experientelor sale personale, se credea un fel de detinator al adevarului absolut. Genul de om pentru care daca verde insemna relaxare, orice alta asociere legata de aceasta culoare este fara indoiala gresita.
Cu toate ca vedeam nevoia acuta a acelei persoane de a avea totul etichetat si pus pe un raft, cu toate ca simteam anormalitatea acestei dorinte, nu ma puteam impiedica sa ma simt ca un fluture urmarit, prins si apoi omorat pentru a fi pus intr-un insectar.
Recunosc uneori acest comportament si la mine. Si la multi oameni din jurul meu. Ne luptam incrancenati ca sa devenim colectionari de fluturi, sa-i avem pe toti aliniati, cu un ac infipt in cap si o mica eticheta care sa le arate caracteristicile, si apoi ne plangem - ce goala, ce saraca, ce lipsita de frumusete este viata noastra fara flururii care zburau in jurul noastru veseli, fericiti, umpland viata noastra de farmec si culoare!
De ce nu-i putem admira pe ceilalti pur si simplu… asa cum sunt… de ce incercam sa-i controlam, sa-i judecam, sa-i etichetam? Imi aduc aminte de o poveste pe care am citit-o in urma cu ceva timp.
Era vorba despre un baietel care se nascuse fara maini, dar care era iubit de toti oamenii din satul lui, pentru ca le aducea soare in suflet cu bucuria lui de a trai. Intr-o zi s-a intamplat ca boierul locului sa ajunga la o slujba, si la iesirea din biserica l-a vazut pe baietel cum sarea deasupra unei baltoace aflate in fata locasului - inainte, inapoi, la stanga, la dreapta, ca intr-un joc copilaresc. Plin de suparare, l-a certat pe baietel pentru un asemenea gest lipsit de respect.
Plin de candoare, acesta i-a raspuns ca neavand maini, face si el semnul crucii la iesirea din biserica asa cum poate, adica sarind dupa cum l-a vazut boierul. Spune povestea ca… in acel moment din baltoaca aflata in fata bisericii a crescut un crin desavarsit, si toata suflarea de oameni care ieseau de la slujba a inmarmurit in fata acelei minuni.
A lasa crinii sa infloreasca… o metafora superba pentru a incerca sa intelegem ca fiecare om este unic. In ce masura avem puterea de a-i accepta pe ceilati asa cum sunt? Ma gandesc ca asta tine de cat de impacati suntem cu noi insine.
Imi amintesc ca un mare intelept, vorbind despre neputinta oamenilor de a se accepta unii pe altii asa cum sunt, spunea:
“Inceteaza cu critica si cu judecarea. Toate acestea se bazeaza pe lipsuri. Toate acestea se bazeaza pe teama de a nu fi iubit si de a nu fi recunoscut ca valoros/valoroasa. Si de ce au aceste modalitati iritante, de ce iti ignora nevoile si se concentreaza pe ale lor? Pentru ca ei sunt la fel ca si tine. Sunt plini de indoiala ca nu sunt intr-adevar valorosi. Sunt plini de teama ca vor esua in stradania lor si ca vor pierde iubirea de care au nevoie. Sunt pur si simplu oameni care fac exact ceea ce faci si tu, incercând sa obtina ceea ce au nevoie si fiind suparati si tematori pentru ca sunt înconjurati de oameni care fac la fel.”Oare cum s-ar schimba viata noastra daca, de cate ori am cunoaste un om, ne vom intreba: ”Colectionam fluturi sau lasam crinii sa infloreasca?”…
Recunosc uneori acest comportament si la mine. Si la multi oameni din jurul meu. Ne luptam incrancenati ca sa devenim colectionari de fluturi, sa-i avem pe toti aliniati, cu un ac infipt in cap si o mica eticheta care sa le arate caracteristicile, si apoi ne plangem - ce goala, ce saraca, ce lipsita de frumusete este viata noastra fara flururii care zburau in jurul noastru veseli, fericiti, umpland viata noastra de farmec si culoare!
De ce nu-i putem admira pe ceilalti pur si simplu… asa cum sunt… de ce incercam sa-i controlam, sa-i judecam, sa-i etichetam? Imi aduc aminte de o poveste pe care am citit-o in urma cu ceva timp.
Era vorba despre un baietel care se nascuse fara maini, dar care era iubit de toti oamenii din satul lui, pentru ca le aducea soare in suflet cu bucuria lui de a trai. Intr-o zi s-a intamplat ca boierul locului sa ajunga la o slujba, si la iesirea din biserica l-a vazut pe baietel cum sarea deasupra unei baltoace aflate in fata locasului - inainte, inapoi, la stanga, la dreapta, ca intr-un joc copilaresc. Plin de suparare, l-a certat pe baietel pentru un asemenea gest lipsit de respect.
Plin de candoare, acesta i-a raspuns ca neavand maini, face si el semnul crucii la iesirea din biserica asa cum poate, adica sarind dupa cum l-a vazut boierul. Spune povestea ca… in acel moment din baltoaca aflata in fata bisericii a crescut un crin desavarsit, si toata suflarea de oameni care ieseau de la slujba a inmarmurit in fata acelei minuni.
A lasa crinii sa infloreasca… o metafora superba pentru a incerca sa intelegem ca fiecare om este unic. In ce masura avem puterea de a-i accepta pe ceilati asa cum sunt? Ma gandesc ca asta tine de cat de impacati suntem cu noi insine.
Imi amintesc ca un mare intelept, vorbind despre neputinta oamenilor de a se accepta unii pe altii asa cum sunt, spunea:
“Inceteaza cu critica si cu judecarea. Toate acestea se bazeaza pe lipsuri. Toate acestea se bazeaza pe teama de a nu fi iubit si de a nu fi recunoscut ca valoros/valoroasa. Si de ce au aceste modalitati iritante, de ce iti ignora nevoile si se concentreaza pe ale lor? Pentru ca ei sunt la fel ca si tine. Sunt plini de indoiala ca nu sunt intr-adevar valorosi. Sunt plini de teama ca vor esua in stradania lor si ca vor pierde iubirea de care au nevoie. Sunt pur si simplu oameni care fac exact ceea ce faci si tu, incercând sa obtina ceea ce au nevoie si fiind suparati si tematori pentru ca sunt înconjurati de oameni care fac la fel.”Oare cum s-ar schimba viata noastra daca, de cate ori am cunoaste un om, ne vom intreba: ”Colectionam fluturi sau lasam crinii sa infloreasca?”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu