Sincer sa fiu anul acesta mi-am promis sa ma ocup de mici lucruri pe care le-am cam neglijat in ultimul timp… si cand spun ultimul timp ma refer la ani…nu saptamani, luni sau zile; unele chestii mai importante altele mai putin importante dar fiecare cu o oarecare insemnatate pentru mine. Printre acele chestii este si blogul acesta, locul unde aberez eu de obicei, locul unde imi pot expune in cuvinte sentimentele si trairile care ma framanta la un moment dat…
Nu cred ca se poate cineva lauda cu faptul ca se poate ocupa de toate lucrurile in acelasi timp sau chiar si lundu-le pe rand… In fond ziua are numai 24 de ore iar aproape jumatate dintre ele ni le petrecem pe la serviciu. Asa cum cineva foarte drag mie spune: “Nu am timp…pana la 01 martie…”. Stiu, suna cam fatilic data de 01 martie ca fiind un deadline ce trebuie respectat… E constienta ca viata nu se opreste acolo si nici nu incepe dezastrul cu aceasta data dar… Pana acum ceva timp asa spuneam si eu: “Nu am timp…” dar odata cu trecerea timpului am invatat un lucru si anume ca daca vrei cu adevarat ceva trebuie sa lupti pentru a avea acel lucru, in momentul in care renunti e ca si cum nu ai facut nimic, ca si cum degeaba ai mai participat la “intrecere”. Si cum eu nu sunt unul dintre acele persoane care sa se lase asa cu una cu doua… din fire sunt un luptator , cu toate acestea eu cred ca stiu cand este timpul sa ma opresc sau sa merg mai departe. Aproape intotdeauna m-am bazat pe instinctele mele si credeti-ma ca NICIODATA nu am avut nimic de pierdut, dimpotriva s-a intamplat o singura data sa ma iau dupa inima si atunci am pierdut tot.
Sunt adeptul solutiilor radicale ce fac suferinta scurta pe oricare plan…pentru ca eu cred ca aceste chestii trebuie tratate ca niste boli… niste boli a caror solutie de tratament este operatia pentru a putea continua sa traiesti cat mai “sanatos” posibil… nu renteaza sa prelungesti agonia… belive me….I should know…
Ca sa te simti implinit, din punctual meu de vedere, trebuie sa fie un echilibru intre viata profesionala si cea personala… Sincer sa fiu in ultimul timp am inceput sa cunosc si eu acest sentiment… e placut si da o stare de bine per total. Chiar daca pana acum din punct de vede professional totul era super ok pe plan sentimental nu se simtea nimic care sa duca la acel echilibru de care pomeneam mai sus. E mare lucru sa gasesti pe cineva care iti acorda atentia ei/lui neconditionat, care te asculta cand ai ceva de spus, care atunci cand iti e mai greu sta langa tine si te imbarbateaza fara sa puna prea multe intrebari si fara sa iti critice fiecare miscare pe care o faci, care in noptile reci si lungi de iarna cand te simti mai singur iti spune o vorba buna pentru a-ti ridica moralul. Sincer sa fiu nu am intalnit pe NIMENI care sa faca toate aceste lucruri pana acum aproximativ o luna… Credeam si eram obisnuit sa imi port singur de grija sa iau hotarari importante fara a cere “asistenta”… eram ca sa spun asa”singur impotriva tuturor”. Vorbesc despre chestiile astea la trecut pentru ca nu mai este cazul, au trecut iar , sincer, viitorul incepe sa arate din ce in ce mai bine…
Nu ma intereseaza ce fac altii ca sa fie fericiti si aici ma refer la alte cupluri, stiu doar ca ea, stie ea cine e….:*, e tot ce mi-am dorit si tot ceea ce aveam nevoie… Nu stiu ce va fi mai incolo, cert este ca acum imi este foarte bine iar acel echilibru intre planul professional si cel personal e foarte bine conturat…In incheiere vreau sa va propun o piesa care mie mi-a tinut “de cald” in zilele cand … a fost nevoie… Gloria Gaynor – I will survive…
Nu cred ca se poate cineva lauda cu faptul ca se poate ocupa de toate lucrurile in acelasi timp sau chiar si lundu-le pe rand… In fond ziua are numai 24 de ore iar aproape jumatate dintre ele ni le petrecem pe la serviciu. Asa cum cineva foarte drag mie spune: “Nu am timp…pana la 01 martie…”. Stiu, suna cam fatilic data de 01 martie ca fiind un deadline ce trebuie respectat… E constienta ca viata nu se opreste acolo si nici nu incepe dezastrul cu aceasta data dar… Pana acum ceva timp asa spuneam si eu: “Nu am timp…” dar odata cu trecerea timpului am invatat un lucru si anume ca daca vrei cu adevarat ceva trebuie sa lupti pentru a avea acel lucru, in momentul in care renunti e ca si cum nu ai facut nimic, ca si cum degeaba ai mai participat la “intrecere”. Si cum eu nu sunt unul dintre acele persoane care sa se lase asa cu una cu doua… din fire sunt un luptator , cu toate acestea eu cred ca stiu cand este timpul sa ma opresc sau sa merg mai departe. Aproape intotdeauna m-am bazat pe instinctele mele si credeti-ma ca NICIODATA nu am avut nimic de pierdut, dimpotriva s-a intamplat o singura data sa ma iau dupa inima si atunci am pierdut tot.
Sunt adeptul solutiilor radicale ce fac suferinta scurta pe oricare plan…pentru ca eu cred ca aceste chestii trebuie tratate ca niste boli… niste boli a caror solutie de tratament este operatia pentru a putea continua sa traiesti cat mai “sanatos” posibil… nu renteaza sa prelungesti agonia… belive me….I should know…
Ca sa te simti implinit, din punctual meu de vedere, trebuie sa fie un echilibru intre viata profesionala si cea personala… Sincer sa fiu in ultimul timp am inceput sa cunosc si eu acest sentiment… e placut si da o stare de bine per total. Chiar daca pana acum din punct de vede professional totul era super ok pe plan sentimental nu se simtea nimic care sa duca la acel echilibru de care pomeneam mai sus. E mare lucru sa gasesti pe cineva care iti acorda atentia ei/lui neconditionat, care te asculta cand ai ceva de spus, care atunci cand iti e mai greu sta langa tine si te imbarbateaza fara sa puna prea multe intrebari si fara sa iti critice fiecare miscare pe care o faci, care in noptile reci si lungi de iarna cand te simti mai singur iti spune o vorba buna pentru a-ti ridica moralul. Sincer sa fiu nu am intalnit pe NIMENI care sa faca toate aceste lucruri pana acum aproximativ o luna… Credeam si eram obisnuit sa imi port singur de grija sa iau hotarari importante fara a cere “asistenta”… eram ca sa spun asa”singur impotriva tuturor”. Vorbesc despre chestiile astea la trecut pentru ca nu mai este cazul, au trecut iar , sincer, viitorul incepe sa arate din ce in ce mai bine…
Nu ma intereseaza ce fac altii ca sa fie fericiti si aici ma refer la alte cupluri, stiu doar ca ea, stie ea cine e….:*, e tot ce mi-am dorit si tot ceea ce aveam nevoie… Nu stiu ce va fi mai incolo, cert este ca acum imi este foarte bine iar acel echilibru intre planul professional si cel personal e foarte bine conturat…In incheiere vreau sa va propun o piesa care mie mi-a tinut “de cald” in zilele cand … a fost nevoie… Gloria Gaynor – I will survive…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu