Dupa ceva timp am reusit in sfarsit sa mai scriu si eu cateva randuri pe blog asta cu toata aglomeratia care s-a dovedit a fi istovitoare de sarbatori.
Pana acum ceva timp in urma sarbatorile de iarna erau perioada din an care mie imi placea foarte mult... din pacate anul acesta a fost ceva foarte anost, ceva normal, ceva obisnuit si de aceea cred ca e timpul sa ma reorientez...
Imi place foarte mult iarna, poate si datorita faptului ca atunci cand este vara si afara sunt 40 de grade celsius transpir si beau lichide de nu se poate... urasc lucrul asta.... iarna e cu totul altceva si sa mai fie si zapada.... e magnific. Se pare ca anul acesta nu am avut noroc de zapada decat in reprize prea mici si firave ceea ce a facut sa nu avem cum sa ne bulgarim de Craciun sau de Anul Nou.
Inainte de aceste cateva zile de concediu pe care le are toata lunea de sarbatori imi propusesem sa merg la munte dar, din pacate, nu am reusit decat sa ramana la stadiul de planuri ideile mele asa ca mi-am promis ca atunci cand ma hotaresc sa nu mai planuiesc si sa astept atat, pur si simplu ma urc in masina cu destinatia finala .... acolo unde vad cu ochii :P.
Am reusit in acest rastimp sa ma indepartez de grijile cotidiene si de problemele care ma framantau fara sa le gasesc o solutie plauzibila, o solutie care sa imi aduca linistea sufleteasca. Am realizat un lucru foarte important si anume ca oricine are alaturi o familie ca a mea se poate simti cel mai norocos om de pe Pamant... restul fiind doar bonusuri care ni le ofera viata, chestii de care daca stim sa profitam e bine daca nu stim e iarasi bine.
Nu exista viata perfecta, nu va exista vreodata exista doar ceea ce ne facem noi sa fie in viata. Bineinteles ca si fericirea cunoaste anumite trepte de dezvoltare care sunt ca niste pasi ai unui nou nascut care odata cu trecerea timpului incepe si el sa creasca, sa paseasca la inceput cu pasi mici si sfiosi, dupa aceea cu pasi mari .... pana ajunge in punctul in care nu mai poate merge deloc, se opreste si trecandu-si mainile prin par se intreaba:" Oare e bine unde am ajuns?" Cand realizezi ca intrebarile care te framanta si care pana acum ceva timp nu iti dadeau pace, au trecut defapt au cazut in extrema aceea a nesimtirilor reci...abia atunci poti spune ca esti calm cu adevarat si ca totul e ok in jurul tau....NU?
La sfarsit de post o melodie care sa mearga cu o stare de spirit nu prea grozava...
3 comentarii:
"Dar nu te-ai gandit ca nici Sarbatorile de alta data nu mai sunt ce au fost?Un prim motiv ar fi disparitia zapezii si de aici nu mai e nimic fantastic:nu mai sunt bulgarelile de alta data,nu mai sunt tipetele copiilor pe strazi plimbandu-se cu saniile,nu mai sunt oamenii de zapada,nu mai vin copiii la colindat,nu mai e traditie."(crystyna)
Frumoase randuri, si adevarate impresii..Si pentru mine sarbatorile acestea parca...nu au fost ele insele, parca cineva a umblat la roata timpului si a deviat zilele. De asta mi-am propus ca oricand voi simti eu, atunci sa decalar ca e anul nou, ca e zi de sarbatoare...Fiecare zi de altfel, e inceputul partii care a mai ramas din viata noastra..Asa ca, inceputul e zilnic, si chiar la finalul oricarei decizii luate de noi..Te felicit pentru familia ta, si e un fapt imbucurator ca ai avut parte de liniste si pace in cuibul parintesc. Oricat de mari am fi, ne simtim protejati acolo.
Astept ganduri si imagini, la fel de frumoase, cum mereu m-am obisnuit sa gasesc pe blogul tau...
Un bun inceput sa ai, orice ai face ! (Aura)
Va multumesc amandorora pentru aprecieri si pentru pareri. O sa incerc sa ma ridic la nivelul asteptarilor....
Trimiteți un comentariu