Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii.
Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii.
Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
Aceasta"povestioara" a fost scrisa de Paulo Coelho si m ie mi s-a parut destul de interesanta si de reala asa ca m-am gandit sa o impartasesc si cu voi. Enjoy...
7 comentarii:
imi place cum scrie Coelho!
Multam pentru acest pasaj minunat!
@Flore: Ma bucur ca iti place pasajul despre creion... sincer si mie imi place Coelho...:) Multumesc pentru comment si te mai astept pe la mine...:P
Am primit si eu un .ppt de la un prieten pe mail si continea aceiasi povata. Foarte adevarata si bine gandita.
Alin
foarte frumos scrie ...........
si e adevarat....nu am mai citit carti scrise de Coelho..da miar placea numi recomanzi u cv ..? te rog mult?
@maria: Coelho nu e o lectura usoara si sincer nu sunt eu in masura sa iti recomand ceea ce sa citesti. Iti pot spune ce am citit eu: "Zahir", "Alchimistul", "Diavolul si domnisoara Prym"... restul nu am mai reusit sa citesc desi sincer stiu de ele...:)
Foarte Frumoasa!Dar am si eu o povestioara la fel de interesanta:"Povestea creionului negru care se credea creion colorat si vroia sa fie pix rosu"...."Creionul negru vedea ca restul creioanelor colorate aveau o lume a lor, separata si vesela, desi traiau in aceeasi cutie de lemn. Cateodata il mai bagau si pe el in seama asa ca, de obicei singur, creionul negru era foarte fericit cand se intampla asta.
Se simtea atat de important din cauza ca respectivele creioane colorate il bagau in seama, incat incepuse sa creada ca si el este creion colorat si de aia i se acorda atentie. Mai multa sau mai putina.
Ajunsese sa spuna tuturor ca este si el un creion colorat. Creioanele colorate se amuzau la inceput de convingerea cu care creionul negru afirma sus si tare ca este ca ele. Apoi, au inceput sa ii explice ca, de fapt, nu este colorat si nu ar trebui sa se laude cu ceva ce nu este. Creionul negru credea ca glumesc si nu le lua in seama.
Intr-o buna zi, in cutia creioanelor a aparut un pix rosu. Pixul rosu a observat atitudinea creioanelor colorate si motivele din spatele convingerii creionului negru cum ca ar fi colorat, asa ca l-a luat deoparte si a incercat sa ii explice ca este un creion negru dar ca nu este nimic rau in asta.
Pixul rosu vorbea frumos si spunea lucruri adevarate. Creionul negru - mai prost el asa de felul lui - a inteles ca nu e colorat dar, in loc sa fie mandru ca e negru a inceput… sa isi doreasca sa fie pix rosu. Si-a facut rost chiar si de un capac ca al lui poate - poate il confunda cineva. Pixul rosu a zambit oarecum trist cand a vazut ce facuse… creionul negru nu mai baga in seama creioanele colorate in schimb se incapatana sa se transforme in pix. Asa ca pixul rosu s-a hotarat sa gaseasca alta cutie, fara creioane cu probleme de personalitate.
Creionul negru a fost trist si dezamagit de plecarea pixului rosu, si-a rupt varful de cateva ori de suparare dar i-a trecut dupa un timp.
A pastrat capacul rosu ca amintire, dar a acceptat ca este creion NEGRU si nu colorat si ca nu e asa bine sa fii pix. Mai ales daca fugi.
A descoperit pe rand ca e bine sa fii creion negru, ca este important si ca restul creioanelor ii acorda atentie chiar daca nu e colorat. Intre timp, din cutie au plecat creioane, au aparut alte creioane, dar creionul negru a ramas tot acolo.
Doar putin mai fericit si mai zambitor, imprietenindu-se cu fiecare nou venit, parandu-i rau dupa fiecare care pleaca."Ei?La cat mai multe postari frumoase colegu si apropo.O PRIMAVARA FRUMOASA...(crysty)
@crysty: Multumesc pentru urare...eu nu am decat un singur lucru de spus am fost mereu "creionul negru"
Trimiteți un comentariu