De ce....

Atunci cand te simti mai mult decat ok alaturi de cineva mereu trebuie sa intervina “trecutul” pe care pana sa il lasi in urma a trebuit sa iti reevaluezi anumite prioritati, anumite laturi de comportament vis a vis de cei apropiati cat si vis a vis de straini. Decizi atunci ca e nevoie de ceva timp pentru a mai putea avea incredere, investi sentimente. Si exact atunci cand te simti mult mai bine decat ai fi indraznit sa speri apare el, cu vocea tremuranda…”trecutul”… De ce?...
Ce spera sa se mai poata remedia? Oare dupa ce te-a calcat în picioare de nenumarate ori si tu il implorai sa se opreasca, ce mai vrea? Sa contunuati ce? Ceva care s-a terminat de aproape un an care pentru mine pare ca s-a terminat de veacuri? Are rost? Asta pentru ca o saptamana sa fie bine dupa care sa ce?.... Sa se ajunga la ce?.... La ceea ce a fost?... Nu...sincer NU... Viata mea acum e altcineva si acest „trecut” ar trebui sa inteleaga ca ramane trecut din punctul meu de vedere si acum nu sa fiu rau dar partile negative au fost mai multe decat cele pozitive. Nu are rost, plus ca acum sunt altcineva, un nou EU, un EU reinventat care nu mai accepta mojiciile, nesimtirea si tupeul tuturor ratatilor... Sunt peste...
Dupa ce ca „a sters cu mine pe jos...” in unul dintre cele mai „nepotrivite” momente pentru mine si pentru viata mea, acum, crede ca o voi lasa sa ce?... Sa isi bata in continuare joc de mine? De ce? Nu, sincer nu mai are nici cum sa o faca... Nu imi pasa pur si simplu... Ii doresc tot binele care I SE CUVINE...pentru ca atunci cand iti bati joc de cineva cu buna stiinta eu cred ca pacatuiesti si toate faptele acestea isi au rasplata...cu alte cuvinte „roata se intoarce...”...mari cuvinte, mare adevar numai ca noi ca si oameni trebuie sa vedem pana sa credem.
Sincer sa fiu, nimeni nu a reusit sa isi bata joc de mine asa si sincer nimeni nu a putut sa imi faca asa mult rau. Acum stand si privind in urma ma intreb „de ce?”:
- Am inghitit atatea;
- M-am lasat calcat in picioare de un neom;
- Mereu eu ma consideram cel vinovat;
- Reusea cu orice cuvant sa ma raneasca;
- Nimic din ceea ce faceam nu era de ajuns;
- Am pierdut atata timp cu ea;
- Nu am incheiat relatia atunci, la inceput cand imi pusesem in minte ca trebuie sa se termine;
- Am ajuns sa ma privesc in oglinda si sa nu imi mai dau seama ca sunt eu;
- Am avut incredere intr-un om care nu merita nici macar sa fie bagat in seama;
- Mi-a fost mai mult rau decat bine;
- Nu am ascultat de cei care tin cu adevarat la mine si care imi spuneau sa am grija;
- A trebuit sa se lungeasca asa mult;
La TOATE dar chiar la TOATE aceste intrebari de mai sus am gasit raspunsul. Nu a fost usor, a fost chiar foarte dificil dar am reusit si cu ajutorul celui de sus pentru ca el mi-a dat forta psihica necesara sa gasesc raspunsul la toate intrebarile care imi macinau sufletul.
Acum sunt linistit dar cand vezi ca unii nu renunta ti se treyeste in inima un sentiment de frustrare si atunci iti dai seama asa cum spunea o persoana foarte aproape de sufletul meu acum „lasi toate cacaturile astea in urma...”. A venit si vremea sa fiu linistit si sa cunosc ce inseamna sa te bucuri de micile placeri ale vietii si sa fii cu adevarat fericit alaturi de cineva care sau caruia ii pasa intr-adevar de persoana ta, o intereseaza cand te simte suparat si este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie de o vorba buna, de o incurajare... Nu stiu daca acesta se poate numi sufletul pereche....cert este ca avem foarte multe chestii in comun si ca multe lucruri le apreciem la fel, cateodata nu este nevoie sa vorbim...mi se pare sublim si imi doresc din tot sufletul sa tina pentru ca o spun cu mana pe inima....asa fiinta eu NU AM INTALNIT NICIODATA...

In incheiere am gasit o piesa cantata de Vh2 care au chiar foarte mare dreptate...

"...am gasit femeia ce o cautam..." foarte mare dreptate asa ca ... Enjoy: