Despre viata... as I see it

M-am gandit in postul de azi sa scriu despre dragoste, minciuna, inselatorie precum si legatura care exista intre acestea sau cel putin parerea mea despre ceea ce se leaga si ceea ce nu are cum sa fie conform, ca sa spun asa...

Atunci cand te afli intr-o relatie oferi dragoste, oferi flori sau mai stiu eu ... diferite cadouri ... si toate astea doar pentru un moment, un zambet de o clipa, un sarut pasional, o imbratisare patimasa ... si asa cum este normal te astepti sa ti "se raspunda" cu aceeasi moneda, pentru ca asta e natura umana. In momentul in care nu se intampla te opresti, incepi sa te intrebi"Cu ce am gresit oare?" sau "De ce nu este ea/el multumita/multumit?"... Poate nu stie sa arate multumirea, poate este mai rece si nu ii este usor sa isi exprime sentimentele sau poate pur si simplu dupa un anume timp atunci cand iti spune "Te iubesc..." nu mai e din inima, pentru ca asa simte, e doar ca si rutina sau doar ca stie ceea ce iti place sa auzi.... Inafara de asta nu se mai uita in ochii tai, iti evita privirea ori de cate ori are ocazia sau atunci cand te priveste vezi un gol imens care a fost provocat de cine sau de ce.... nu vei afla NICIODATA... si atunci cu inima ranita incepi si te invinovatesti din nou... fara nici un rost.

Adevarat este ca din experiente invatam si ne cizelam ca si indivizi si toate experientele oricat de rele sau bune ar fi ele din fiecare aflam cate ceva despre propria persoana si despre modul in care trebuie sau ar trebui tratat sufletul de langa noi. Intr-adevar este destul de greu atunci cand tii la cineva in primul rand sa accepti faptul ca nu il/o vei mai auzi la telefon sau nu il/o vei mai vedea dar asta e primul pas si cel mai greu... e nevoie de destula "putere", care o gasesti in tot felul de evenimente sau motivatii care ti-au ranit atat orgoliul cat si inima ce odinioara ii apartinea. Apar vise sfarmate si inimi frante care par la inceput fara leac dar care dupa o anume perioada se vindeca, lasand urme ca dupa o lupta crancena atat in inima cat si pe fizic...

Desi esti constient/constienta ca toate astea este posibil sa se repete nu te poti inchide intr-o pestera sa traiesti de unul singur dar incerci sa fii mai precaut data viitoare, incerci sa arati mai putin ca iti pasa, incerci sa nu te mai implici atat de mult sau o faci cu teama... Pana la urma mie chestia asta mi se pare o prostie... eu cred ca intr-o relatie ar trebui sa fie amandoua persoanele cat se poate de deschise pentru a primi si a oferi dragostea, acest sentiment pe cat de placut pe atat de dureros... Cam atata la general....

Acum cateva vorbe despre mine

Am observat o chestie la mine si anume ca scriu mai bine despre dragoste atunci cand sufar... adica atunci chiar se cunoaste ca sunt cuvinte din suflet... sincer sa fiu nu am stat sa analizez chestia asta dar mi-au spus-o prea multe persoane si cred ca este adevarat... dar sincer m-am "vindecat" si nu a fost placut procesul asa ca nu as vrea sa mai scriu articole atunci cand sufar, defapt nu mai vreau sa sufar... asta este esenta. Este nevoie de multa putere si de multa determinare ca sa poti trece peste fara sa aluneci in alte extreme... credeti-ma... I've been there.... Sunt insa bucuros acum ca pot spune cu mana pe inima ca nu mai am nimic, dimpotriva pot spune ca simt din nou acel fior provocat de aparitia unei fiinte foarte, foarte, foarte speciale in viata mea. E placut sa descoperi un sentiment pe care il credeai pierdut pe vecie la care se adauga alte trairi despre care eu cred ca vin ca si bonus atunci cand intalnesti pe cineva care intr-adevar merita dragostea de care suntem capabili ca si oameni si aici ma refer la echilibru si libertate. Doua sentimente esentiale, cred eu, pentru ca o relatie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze. E frumos sa te simti din nou parca plutesti si parca timpul zboara atunci cand sunteti impreuna. Sincer, nu credeam posibil dar uite ca atunci cand este cazul Dumnezeu are grija de noi si ne trimite exact pe cea de care avem nevoie... Asa s-a intamplat si cu mine si sincer nu imi vine sa cred... parca prea se petrec toate rapid, parca prea repede m-am "inmuiat"... Cred ca era normal pentru ca ceea ce pentru ea pare normal mie mi se pare minunat si aici ma refer la comportament, la vorbe, la gesturi, la mimica etc. Ce sa va mai spun? Sincer ar trebui un post foarte mare ca sa pot explica mai in detaliu ceea ce este, cum este si ceea ce reprezinta ea pentru mine... Sper din tot sufletul ca ea a inteles asta din toate gesturile mele si din felul meu de a fi cand suntem impreuna. Mi-a aratat ca teama mea de implicare este o prostie, m-a invatat sa simt iar bucuria stropilor de ploaie atunci cand acestia cad din cer asupra chipului meu... Este o fiinta foarte speciala si merita tot ce este mai bun pe Pamant, ea se stie chiar daca nu ii scriu numele ... De suferit am suferit cu totii dar acum a venit si randul nostru la fericire asa ca ma rog la Dumnezeu sa ne aiba in paza pe amandoi dar mi-as dori daca se poate sa o pazeasca mai mult pe ea atunci cand nu este cu mine pentru ca atunci nu mai pot avea eu grija...

Am gasit o melodie care cred ca merge numai bine cu postul asta chiar daca e putin mai de blue heart eu pot spune "It's all comming back to me now..."... Enjoy....