Nu prea inteleg de ce unele persoane prefera sa comenteze articole scrise de mine fara a-si asuma parerile. E simplu sa comentezi ca si anonim pentru ca atunci arunci niste cuvinte fara a ti le asuma sau fara a putea raspunde pentru ele. Chestia asta e deranjanta sincer si cred ca de acum nu voi mai publica comentarii postate ca si anonim pentru ca nu stii cu cine vorbesti, cui trebuie sa ii raspunzi la o intrebare sau mai stiu eu ce...
@ anonim: macar de a-i avea destul discernamant sa vezi ca nu e blogul cui adresezi tu comentariul. De aceea de acum nu voi mai publica comentarii la posturile scrise de mine si care nu sunt semnate de nimeni. Ce zici de asta anonim?
duminică, 5 februarie 2012
vineri, 20 ianuarie 2012
Aberatii... despre mine...
Sincer sa fiu anul acesta mi-am promis sa ma ocup de mici lucruri pe care le-am cam neglijat in ultimul timp… si cand spun ultimul timp ma refer la ani…nu saptamani, luni sau zile; unele chestii mai importante altele mai putin importante dar fiecare cu o oarecare insemnatate pentru mine. Printre acele chestii este si blogul acesta, locul unde aberez eu de obicei, locul unde imi pot expune in cuvinte sentimentele si trairile care ma framanta la un moment dat…
Nu cred ca se poate cineva lauda cu faptul ca se poate ocupa de toate lucrurile in acelasi timp sau chiar si lundu-le pe rand… In fond ziua are numai 24 de ore iar aproape jumatate dintre ele ni le petrecem pe la serviciu. Asa cum cineva foarte drag mie spune: “Nu am timp…pana la 01 martie…”. Stiu, suna cam fatilic data de 01 martie ca fiind un deadline ce trebuie respectat… E constienta ca viata nu se opreste acolo si nici nu incepe dezastrul cu aceasta data dar… Pana acum ceva timp asa spuneam si eu: “Nu am timp…”
Aproape intotdeauna m-am bazat pe instinctele mele si credeti-ma ca NICIODATA nu am avut nimic de pierdut, dimpotriva s-a intamplat o singura data sa ma iau dupa inima si atunci am pierdut tot.
Sunt adeptul solutiilor radicale ce fac suferinta scurta pe oricare plan…pentru ca eu cred ca aceste chestii trebuie tratate ca niste boli… niste boli a caror solutie de tratament este operatia pentru a putea continua sa traiesti cat mai “sanatos” posibil… nu renteaza sa prelungesti agonia… belive me….
Ca sa te simti implinit, din punctul meu de vedere, trebuie sa fie un echilibru intre viata profesionala si cea personala… Sincer sa fiu, de ceva timp, defapt de mult timp... am inceput sa cunosc si eu acest sentiment… e placut si da o stare de bine per total. E mare lucru sa gasesti pe cineva care iti acorda atentia ei/lui neconditionat, care te asculta cand ai ceva de spus, care atunci cand iti e mai greu sta langa tine si te imbarbateaza fara sa puna prea multe intrebari si fara sa iti critice fiecare miscare pe care o faci, care in noptile reci si lungi de iarna cand te simti mai singur iti spune o vorba buna pentru a-ti ridica moralul.
Nu ma intereseaza ce fac altii ca sa fie fericiti si aici ma refer la alte cupluri, stiu doar ca atunci cand este nevoie va fi acolo si acelasi lucru este valabil si pentru mine pentru ca si eu voi fi acolo... ori de cate ori va fi nevoie.
Nu cred ca se poate cineva lauda cu faptul ca se poate ocupa de toate lucrurile in acelasi timp sau chiar si lundu-le pe rand… In fond ziua are numai 24 de ore iar aproape jumatate dintre ele ni le petrecem pe la serviciu. Asa cum cineva foarte drag mie spune: “Nu am timp…pana la 01 martie…”. Stiu, suna cam fatilic data de 01 martie ca fiind un deadline ce trebuie respectat… E constienta ca viata nu se opreste acolo si nici nu incepe dezastrul cu aceasta data dar… Pana acum ceva timp asa spuneam si eu: “Nu am timp…”
Aproape intotdeauna m-am bazat pe instinctele mele si credeti-ma ca NICIODATA nu am avut nimic de pierdut, dimpotriva s-a intamplat o singura data sa ma iau dupa inima si atunci am pierdut tot.
Sunt adeptul solutiilor radicale ce fac suferinta scurta pe oricare plan…pentru ca eu cred ca aceste chestii trebuie tratate ca niste boli… niste boli a caror solutie de tratament este operatia pentru a putea continua sa traiesti cat mai “sanatos” posibil… nu renteaza sa prelungesti agonia… belive me….
Ca sa te simti implinit, din punctul meu de vedere, trebuie sa fie un echilibru intre viata profesionala si cea personala… Sincer sa fiu, de ceva timp, defapt de mult timp... am inceput sa cunosc si eu acest sentiment… e placut si da o stare de bine per total. E mare lucru sa gasesti pe cineva care iti acorda atentia ei/lui neconditionat, care te asculta cand ai ceva de spus, care atunci cand iti e mai greu sta langa tine si te imbarbateaza fara sa puna prea multe intrebari si fara sa iti critice fiecare miscare pe care o faci, care in noptile reci si lungi de iarna cand te simti mai singur iti spune o vorba buna pentru a-ti ridica moralul.
Nu ma intereseaza ce fac altii ca sa fie fericiti si aici ma refer la alte cupluri, stiu doar ca atunci cand este nevoie va fi acolo si acelasi lucru este valabil si pentru mine pentru ca si eu voi fi acolo... ori de cate ori va fi nevoie.
In incheiere vreau sa va propun o piesa care mie mi-a placut si imi place inca mult..... Gloria Gaynor – I will survive… Enjoy
Abonați-vă la:
Postări (Atom)