Boala grea...

Cum poti sa faci diferenta?...Poate nu e  nici o diferenta, poate chiar daca sunt la fel sunt foarte diferite.




Enjoy!

Postare noua...

Cu totii ne dorim la un moment dat ceva...ce poate nu vom avea nicodata. Cu totii am fost dezamagiti macar o data-n viata. Tot ce e frumos nu are cum sa dureze. Toate lucrurile au pana la urma un sfarsit. Depinde de noi insa... Carla's Dreams - Imperfect

Aberatii... despre mine...

                                Sincer sa fiu anul acesta mi-am promis sa ma ocup de mici lucruri pe care le-am cam neglijat in ultimul timp… si cand spun ultimul timp ma refer la ani…nu saptamani, luni sau zile; unele chestii mai importante altele mai putin importante dar fiecare cu o oarecare insemnatate pentru mine. Printre acele chestii este si blogul acesta, locul unde aberez eu de obicei, locul unde imi pot expune in cuvinte sentimentele si trairile care ma framanta la un moment dat…
                            Nu cred ca se poate cineva lauda cu faptul ca se poate ocupa de toate lucrurile in acelasi timp sau chiar si lundu-le pe rand… In fond ziua are numai 24 de ore iar aproape jumatate dintre ele ni le petrecem pe la serviciu. Asa cum cineva foarte drag mie spune: “Nu am timp…pana la 01 martie…”. Stiu, suna cam fatilic data de 01 martie ca fiind un deadline ce trebuie respectat… E constienta ca viata nu se opreste acolo si nici nu incepe dezastrul cu aceasta data dar… Pana acum ceva timp asa spuneam si eu: “Nu am timp…” 
                         Aproape intotdeauna m-am bazat pe instinctele mele si credeti-ma ca NICIODATA nu am avut nimic de pierdut, dimpotriva s-a intamplat o singura data sa ma iau dupa inima si atunci am pierdut tot.
                        Sunt adeptul solutiilor radicale ce fac suferinta scurta pe oricare plan…pentru ca eu cred ca aceste chestii trebuie tratate ca niste boli… niste boli a caror solutie de tratament este operatia pentru a putea continua sa traiesti cat mai “sanatos” posibil… nu renteaza sa prelungesti agonia… belive me….
                      Ca sa te simti implinit, din punctul meu de vedere, trebuie sa fie un echilibru intre viata profesionala si cea personala… Sincer sa fiu, de ceva timp, defapt de mult timp... am inceput sa cunosc si eu acest sentiment… e placut si da o stare de bine per total.  E mare lucru sa gasesti pe cineva care iti acorda atentia ei/lui neconditionat, care te asculta cand ai ceva de spus, care atunci cand iti e mai greu sta langa tine si te imbarbateaza fara sa puna prea multe intrebari si fara sa iti critice fiecare miscare pe care o faci, care in noptile reci si lungi de iarna cand te simti mai singur iti spune o vorba buna pentru a-ti ridica moralul.
                      Nu ma intereseaza ce fac altii ca sa fie fericiti si aici ma refer la alte cupluri, stiu doar ca atunci cand este nevoie va fi acolo si acelasi lucru este valabil si pentru mine pentru ca si eu voi fi acolo... ori de cate ori va fi nevoie.

In incheiere vreau sa va propun o piesa care mie mi-a placut si imi place inca mult..... Gloria Gaynor – I will survive… Enjoy

Aberatii

Este expresiv de ciudat ca avem, de cele mai multe ori, atâta vreme pentru ura, când viata noastră nu-i decât o picătura umila, intre acest moment si celalalt ….
Si nu este oare neînţeles de trist ca nu privim la cer mai des ?!…….
Ca nu culegem flori ?!…..
Ca nu zâmbim ?!…..
Noi, cei de aici, care … atât de des murim !! …..
De ce închidem ochii când dormim ?! ….
De ce închidem ochii când visam ?! ……..
De ce închidem ochii când sărutam ?! ……..
Oare pentru ca cele mai preţioase lucruri nu se pot vedea cu ochiul liber ?! ……
As vrea, de multe ori, sa iubesc oceanul, dar oceanul nu iubeşte. As vrea, poate, sa iubesc pamantul, dar pamantul este rece si plin de întuneric. Atunci, văzând toate astea, am vrut sa iubesc oamenii, dar oamenii nu s-au lăsat iubiţi si au plătit frumosul din mine cu uratul din ei !! ……Si, pentru ca trebuia sa iubesc si eu pe cineva, atunci, in acel moment de răscruce de drumuri, am decis sa devin un Narcis al iubirii de sine !!

No me ames...

Sincer sa fiu nu aveam absolut nici un chef sa mai scriu un post azi probabil si din cauza faptului ca ma simt foarte obosit....VREAU CONCEDIU...in puii mei!!!!!!!...Da... Dupa cum spuneam nu aveam nici un chef sa scriu ceva azi dar scotocind prin compul meu am dat peste melodie care pentru mine a reprezentat ceva atunci, la momentul aparitiei si inca mai inseamna multe chestii... E un lucru foarte potrivit si o declaratie foarte adevarata sau daca nu adevarata e una care mi se potriveste mie...:))... Glumesc... Probabil din cauza stresului de la serviciu, asta inseamna oare ca ma duc la vale si o sa ajung la ospiciu?... Nu cred, sunt destul de puternic sa ma amuz pe tema asta. Patetic post, stiu, nu mai conteaza. NO ME AMES....Enjoy

Si piesa mea favorita....pentru ca I only feel alive when I dream at night...when I dream of you......listen what the lyrics say....

Just smile...

Este asa de simplu si totusi asa de complicat, un zambet poate face multe, un zambet nu reuseste neaparat sa arate fidel starea de spirit pe care o ai in momentul respectiv dar poate induce asupra ta o altfel de parere a celor din jur... Un zambet poate face ziua mai buna, poate face sa ai sort de izbanda atunci cand nici nu te astepti.... Nu conteaza ca lumea din jur e plina de invidiosi incompetenti care cred ca totul li se cuvine lor... So, chill out...
Anul asta din pacate nu am apucat sa imi iau concediu, probabil si de asta .....

Cu toate ca in sufletul tau nu te simti ca si cum ar trebui sa zambesti prinde bine un zambet atunci cand trebuie....

Lucruri simple

Asa e cel mai bine...lucruri simple , cel putin deocamdata asta imi doresc si asta vreau sa vad numai lucruri simple... Enjoy Horia Brenciu

Nu shtiam ca suna asa de bine ... dar se pare ca e in ton cu starea mea de spirit si nu mai e asa de departe .... septembrie....hahahaha...ma recunosc in cateva pasaje, linistea toamnei, conversatiile lungi....

Am uitat parfumul tau.... de vara ... doar o poza se mai agata in zadar intr-o rama de doi lei...:))...that's ok.... vom scapa si de asta...

Life is good

Alaltaieri, o persoana foarte draga mie...defapt iubita mea a reusit in sfarsit sa imi arate o melodie pe care ea o tot lauda de ceva vreme despre a carei exstenta eu unul nu stiam sau poate auzisem dar nu am bagat de seama.

Probabil e mai bine ca nu imi aduceam aminte de Sade pentru ca asa mi s-a starnit curiozitatea si am cautat pe net cateva piese ale ei...si am dat peste urmatoarea ei melodie ceva mai cunosuta:

A fost o surpriza pentru mine pentru ca imi place genul acesta de muzica... Sper din toata inima sa va faca placere si voua sa le ascultati. Voi ce credeti?

Enjoy....

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...

Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P

Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

Aberatii... despre mine...

Sincer sa fiu anul acesta mi-am promis sa ma ocup de mici lucruri pe care le-am cam neglijat in ultimul timp… si cand spun ultimul timp ma refer la ani…nu saptamani, luni sau zile; unele chestii mai importante altele mai putin importante dar fiecare cu o oarecare insemnatate pentru mine. Printre acele chestii este si blogul acesta, locul unde aberez eu de obicei, locul unde imi pot expune in cuvinte sentimentele si trairile care ma framanta la un moment dat…
Nu cred ca se poate cineva lauda cu faptul ca se poate ocupa de toate lucrurile in acelasi timp sau chiar si lundu-le pe rand… In fond ziua are numai 24 de ore iar aproape jumatate dintre ele ni le petrecem pe la serviciu. Asa cum cineva foarte drag mie spune: “Nu am timp…pana la 01 martie…”. Stiu, suna cam fatilic data de 01 martie ca fiind un deadline ce trebuie respectat… E constienta ca viata nu se opreste acolo si nici nu incepe dezastrul cu aceasta data dar… Pana acum ceva timp asa spuneam si eu: “Nu am timp…” dar odata cu trecerea timpului am invatat un lucru si anume ca daca vrei cu adevarat ceva trebuie sa lupti pentru a avea acel lucru, in momentul in care renunti e ca si cum nu ai facut nimic, ca si cum degeaba ai mai participat la “intrecere”. Si cum eu nu sunt unul dintre acele persoane care sa se lase asa cu una cu doua… din fire sunt un luptator , cu toate acestea eu cred ca stiu cand este timpul sa ma opresc sau sa merg mai departe. Aproape intotdeauna m-am bazat pe instinctele mele si credeti-ma ca NICIODATA nu am avut nimic de pierdut, dimpotriva s-a intamplat o singura data sa ma iau dupa inima si atunci am pierdut tot.
Sunt adeptul solutiilor radicale ce fac suferinta scurta pe oricare plan…pentru ca eu cred ca aceste chestii trebuie tratate ca niste boli… niste boli a caror solutie de tratament este operatia pentru a putea continua sa traiesti cat mai “sanatos” posibil… nu renteaza sa prelungesti agonia… belive me….I should know…
Ca sa te simti implinit, din punctual meu de vedere, trebuie sa fie un echilibru intre viata profesionala si cea personala… Sincer sa fiu in ultimul timp am inceput sa cunosc si eu acest sentiment… e placut si da o stare de bine per total. Chiar daca pana acum din punct de vede professional totul era super ok pe plan sentimental nu se simtea nimic care sa duca la acel echilibru de care pomeneam mai sus. E mare lucru sa gasesti pe cineva care iti acorda atentia ei/lui neconditionat, care te asculta cand ai ceva de spus, care atunci cand iti e mai greu sta langa tine si te imbarbateaza fara sa puna prea multe intrebari si fara sa iti critice fiecare miscare pe care o faci, care in noptile reci si lungi de iarna cand te simti mai singur iti spune o vorba buna pentru a-ti ridica moralul. Sincer sa fiu nu am intalnit pe NIMENI care sa faca toate aceste lucruri pana acum aproximativ o luna… Credeam si eram obisnuit sa imi port singur de grija sa iau hotarari importante fara a cere “asistenta”… eram ca sa spun asa”singur impotriva tuturor”. Vorbesc despre chestiile astea la trecut pentru ca nu mai este cazul, au trecut iar , sincer, viitorul incepe sa arate din ce in ce mai bine…
Nu ma intereseaza ce fac altii ca sa fie fericiti si aici ma refer la alte cupluri, stiu doar ca ea, stie ea cine e….:*, e tot ce mi-am dorit si tot ceea ce aveam nevoie… Nu stiu ce va fi mai incolo, cert este ca acum imi este foarte bine iar acel echilibru intre planul professional si cel personal e foarte bine conturat…In incheiere vreau sa va propun o piesa care mie mi-a tinut “de cald” in zilele cand … a fost nevoie… Gloria Gaynor – I will survive…

Soarele

Astazi dupa multa vreme a aparut si soarele cu razele lui calde....Vine vara oare?....Hope so.... Ma incearca o senzatie de bucurie probabil datorita faptului ca de cateva luni nu am mai aflat ce inseamna sa il vedem pe cer, sa ne mangaie cu razele lui calde...cum spune o persoana foarte draga mie "lovely". Aparitia lui imi da o stare de bine si sincer parca apare si un pic mai mult chef de viata. Mi-am adus aminte de o piesa care mie mi-a placut mult la vremea ei dar sincer si acum imi place foarte mult asa ca va las sa va delectati cu ea....U2.... God, it has been a while...

Asadar hai la viata cu totii.... A trecut vremea amortelii de iarna....Enjoy...

Judecand...

Mi s-a intamplat de curand. O persoana cu care abia schimbasem cateva vorbe a tinut sa-mi spuna ca a reusit sa ma cunoasca atat de bine incat “vede prin mine”… asta, bineinteles, dupa ce m-a supus unui fel de mini-interogatoriu. Amuzat de absurdul situatiei, am incercat sa vad cum arata imaginea pe care si-o crease. Asa cum ma asteptam, nu semana deloc cu mine. Pur si simplu luase ceea ce spusesem si trecuse prin filtrul experientelor sale personale, se credea un fel de detinator al adevarului absolut. Genul de om pentru care daca verde insemna relaxare, orice alta asociere legata de aceasta culoare este fara indoiala gresita.

Cu toate ca vedeam nevoia acuta a acelei persoane de a avea totul etichetat si pus pe un raft, cu toate ca simteam anormalitatea acestei dorinte, nu ma puteam impiedica sa ma simt ca un fluture urmarit, prins si apoi omorat pentru a fi pus intr-un insectar.
Recunosc uneori acest comportament si la mine. Si la multi oameni din jurul meu. Ne luptam incrancenati ca sa devenim colectionari de fluturi, sa-i avem pe toti aliniati, cu un ac infipt in cap si o mica eticheta care sa le arate caracteristicile, si apoi ne plangem - ce goala, ce saraca, ce lipsita de frumusete este viata noastra fara flururii care zburau in jurul noastru veseli, fericiti, umpland viata noastra de farmec si culoare!
De ce nu-i putem admira pe ceilalti pur si simplu… asa cum sunt… de ce incercam sa-i controlam, sa-i judecam, sa-i etichetam? Imi aduc aminte de o poveste pe care am citit-o in urma cu ceva timp.
Era vorba despre un baietel care se nascuse fara maini, dar care era iubit de toti oamenii din satul lui, pentru ca le aducea soare in suflet cu bucuria lui de a trai. Intr-o zi s-a intamplat ca boierul locului sa ajunga la o slujba, si la iesirea din biserica l-a vazut pe baietel cum sarea deasupra unei baltoace aflate in fata locasului - inainte, inapoi, la stanga, la dreapta, ca intr-un joc copilaresc. Plin de suparare, l-a certat pe baietel pentru un asemenea gest lipsit de respect.
Plin de candoare, acesta i-a raspuns ca neavand maini, face si el semnul crucii la iesirea din biserica asa cum poate, adica sarind dupa cum l-a vazut boierul. Spune povestea ca… in acel moment din baltoaca aflata in fata bisericii a crescut un crin desavarsit, si toata suflarea de oameni care ieseau de la slujba a inmarmurit in fata acelei minuni.
A lasa crinii sa infloreasca… o metafora superba pentru a incerca sa intelegem ca fiecare om este unic. In ce masura avem puterea de a-i accepta pe ceilati asa cum sunt? Ma gandesc ca asta tine de cat de impacati suntem cu noi insine.
Imi amintesc ca un mare intelept, vorbind despre neputinta oamenilor de a se accepta unii pe altii asa cum sunt, spunea:
“Inceteaza cu critica si cu judecarea. Toate acestea se bazeaza pe lipsuri. Toate acestea se bazeaza pe teama de a nu fi iubit si de a nu fi recunoscut ca valoros/valoroasa. Si de ce au aceste modalitati iritante, de ce iti ignora nevoile si se concentreaza pe ale lor? Pentru ca ei sunt la fel ca si tine. Sunt plini de indoiala ca nu sunt intr-adevar valorosi. Sunt plini de teama ca vor esua in stradania lor si ca vor pierde iubirea de care au nevoie. Sunt pur si simplu oameni care fac exact ceea ce faci si tu, incercând sa obtina ceea ce au nevoie si fiind suparati si tematori pentru ca sunt înconjurati de oameni care fac la fel.”Oare cum s-ar schimba viata noastra daca, de cate ori am cunoaste un om, ne vom intreba: ”Colectionam fluturi sau lasam crinii sa infloreasca?”…

De iarna

Dupa ceva timp am reusit in sfarsit sa mai scriu si eu cateva randuri pe blog asta cu toata aglomeratia care s-a dovedit a fi istovitoare de sarbatori.

Pana acum ceva timp in urma sarbatorile de iarna erau perioada din an care mie imi placea foarte mult... din pacate anul acesta a fost ceva foarte anost, ceva normal, ceva obisnuit si de aceea cred ca e timpul sa ma reorientez...

Imi place foarte mult iarna, poate si datorita faptului ca atunci cand este vara si afara sunt 40 de grade celsius transpir si beau lichide de nu se poate... urasc lucrul asta.... iarna e cu totul altceva si sa mai fie si zapada.... e magnific. Se pare ca anul acesta nu am avut noroc de zapada decat in reprize prea mici si firave ceea ce a facut sa nu avem cum sa ne bulgarim de Craciun sau de Anul Nou.

Inainte de aceste cateva zile de concediu pe care le are toata lunea de sarbatori imi propusesem sa merg la munte dar, din pacate, nu am reusit decat sa ramana la stadiul de planuri ideile mele asa ca mi-am promis ca atunci cand ma hotaresc sa nu mai planuiesc si sa astept atat, pur si simplu ma urc in masina cu destinatia finala .... acolo unde vad cu ochii :P.

Am reusit in acest rastimp sa ma indepartez de grijile cotidiene si de problemele care ma framantau fara sa le gasesc o solutie plauzibila, o solutie care sa imi aduca linistea sufleteasca. Am realizat un lucru foarte important si anume ca oricine are alaturi o familie ca a mea se poate simti cel mai norocos om de pe Pamant... restul fiind doar bonusuri care ni le ofera viata, chestii de care daca stim sa profitam e bine daca nu stim e iarasi bine.

Nu exista viata perfecta, nu va exista vreodata exista doar ceea ce ne facem noi sa fie in viata. Bineinteles ca si fericirea cunoaste anumite trepte de dezvoltare care sunt ca niste pasi ai unui nou nascut care odata cu trecerea timpului incepe si el sa creasca, sa paseasca la inceput cu pasi mici si sfiosi, dupa aceea cu pasi mari .... pana ajunge in punctul in care nu mai poate merge deloc, se opreste si trecandu-si mainile prin par se intreaba:" Oare e bine unde am ajuns?" Cand realizezi ca intrebarile care te framanta si care pana acum ceva timp nu iti dadeau pace, au trecut defapt au cazut in extrema aceea a nesimtirilor reci...abia atunci poti spune ca esti calm cu adevarat si ca totul e ok in jurul tau....NU?

La sfarsit de post o melodie care sa mearga cu o stare de spirit nu prea grozava...

Multumesc si...imi pare rau...

Multumesc lui D-zeu:

- ca mi-a dat minte sa pot alege intre ce e bine si ce e rau(sau cel putin eu asa consider...).

- ca am reusit sa strang forta necesara pentru a-mi reveni dupa o perioada de cosmar.

- ca am puterea de a inchide intr-o portiune a inimii trecutul si acesta sa ramana acolo...

- ca a facut ploaia (ma refer la cea de vara....calda...) care sa ma ude pana la piele in zilele insorite.

- ca sunt fiinte pe pamantul asta mare care stiu sa asculte si sa inteleaga ceea ce simti la un moment dat.

- ca mi-a dat prieteni pe care sa ma pot baza si care sunt alaturi de mine atunci cand am nevoie.

- ca mi-a adus aproape de inima pe cineva care chiar merita acest lucru sau celputin asa simt eu acum.

- ca a facut ca toata durerea, suferinta si mai ales umilinta sa treaca.

- ca mi-a dat ochi sa vad dincolo de aparente.

- ca mi-a deschis capul sa pot intelege unde si ce am facut gresit.

- ca m-a ajutat sa fiu din nou ceea ce sunt....un om normal cu vise si sperante.

- ca a fost alaturi de mine atunci cand am avut mai mare nevoie.

Imi pare rau ca:

- am crezut ca un orb intr-o himera care la un moment dat aproape m-a distrus.

- am facut unele chestii orbit de sentimente fara a folosi cel mai de pret dar al omului si anume ratiunea.

- am trait 3 ani si ceva intr-o minciuna fara macar sa banuiesc vreun moment ca eram a treia roata la bicicleta.

- am avut aproape 100% incredere in oameni.

- am investit sentimente gratuit in ceva, defapt in cineva care merita doar sa procedez cum aveam de gand la inceput.

- am uitat ce inseamna sa te bucuri de micile placeri ale vietii.

- am suferit ca un caine .... si pentru cine?.... pentru un nimic.

- am incercat sa aman un sfarsit inevitabil.

- m-am lasat calcat in picioare exact atunci cand nu era momentul.

- nu am trecut mai departe la primele semne de probleme.

- m-am lasat dus de val pentru ca aveam senzatia ca sunt indistructibil si nimic nu ma poate atinge sau rani....si uite ca nimicul m-a atins.

- nu am fost precaut indeajuns incat sa evit micile neplaceri ale vietii cu toate ca la un moment dat le-am anticipat.

- am ajuns la un moment dat sa nu ma mai recunosc pe mine insumi si asta e INADMISIBIL.

O sa pun o poza care mie mi-a placut foarte mult si care am luat-o de pe alt blog http://www.sufletpierdut.com/

Sper sa nu fi uitat nimic din cele pentru care "Ii multumesc lui D-zeu" si din cele pentru care "Imi pare rau" , oricum nu mai conteaza.... Am scris ce am simtit si asta e lucrul cel mai important. Voi ce parere aveti?

Feel free to do what u want

Nu stiu de ce dar exact atunci cand trebuie sa nu...apar unele chestii care iti dau pur si simplu viata peste cap, exact atunci cand ai nevoie de stabilitate, de consecventa de obicei apare acel mic lucru care reusheste sa dea totul la o parte si sa schimbe adeseori nu in bine viata. Oare are vreun sens sa ne mai obosim sa facem ceva intr-adevar de care sa putem fi mandri in viata asta? Pentru ca oricum la un moment dat totul se va narui... O mai fi avad rost? Eu, unul sincer, nu stiu ce sa mai cred...Pentru mine este o mare dilema. Se poate atunci cand e nevoie sa incercam sa realizam imposibilul asta ori din orgoliu ori fortat de imprejurari ori pur si simplu din plictisela. De ce? Nu ar fi mai bine sa decidem asupra unor fapte, care mai tarziu sa aiba repercursiuni, la momentul potrivit?
Toti avem visuri si aspiratii, toti participam la acelasi obiectiv si anume sa fim fericiti. Cea mai mare provocare a oamenilor este ca nu stiu ce inseamna sa fii cu adevarat fericit si oare cum s-ar simti daca ar dobandi aceasta fericire. Isi petrec viata frustrati ca ar fi putut face mai mult sau ca ar fi putut fi fericiti daca ar fi avut mai multi bani, o slujba ideala….Eu, personal am ajuns la concluzia ca fericirea se poate castiga numai prin propriile resurse interioare si ca de fapt nu exista unitate de masura a vietii sau mai bine zis, a fericirii, nu am auzit pana acum pe nimeni spunand ca este **% fericit sau **%.... Poate ca daca am fi mai buni ,chiar si doar cu noi insine am fi cu siguranta mai fericiti, si poate ca daca am gasi fericirea noastra in viata celor din jur ne-ar fi mult mai bine. Ar trebui sa ne construim un echilibru intre ceea ce avem si ceea ce dorim sa avem, sa incercam sa privim partea plina a paharului, si cu siguranta ca ne-am simti mult mai bine.
Visuri, visuri si iar visuri....E bine oare sa mai si visam?.... E bine sa ne regasim in ceva ce este ireal? Putem face fata deziluziilor atunci cand realizam ca unele vise sunt intangibile?... Avem pretentia ca suntem oameni, ca suntem mai presus de alte "animale"... dar uneori instinctele, probabil si datorita faptului ca nu primeaza ratiunea, ne conduc la momente in care nu facem cele mai bune alegeri, nu reusim sa privim problema in esenta ei pentru ca este posibil ca in majoritatea cazurilor sa existe si parti pozitive a unei probleme....preferam sa privim negativist totul si in loc sa speram la ce e mai bine ne trezim ca luam decizii dupa cel mai grav scenariu posibil. E omeneste, iar atunci cand faci un lucru doar de amorul artei eu cred ca degeaba mai este facut. Poate uneori situatiile ar trebui analizate un pic altfel, cu mai multa detasare, punand in balanta atat parti pozitive cat si parti negative iar daca in acel moment nu reusim acest lucru sau partile negative primeaza....atunci sincer nu shtiu ce mai este de facut....
Cam asta ar fi....