Despre cele doua cuvinte

Nu e complicat dar se pare ca uneori nu prea reusim sa exprimam in cuvinte ceea ce simtim si poate cu asta se greseste cel mai mult....nu stiu sa spun decat ca nu e vorba de frica ci mai degraba de o anumita nesiguranta sau mai bine spus... e vorba despre raspunsul care il primim inapoi...Daca nu e cel asteptat?????...atunci e putin mai complicat si abia atunci ar trebui sa apara cu adevarat intrebari... Complicat domnule....Enjoy....TAXI

One love....

Cand fratele meu s-a intors acasa a adus cu el printre altele si ultimul album David Guetta, album care mie mi-a placut foarte mult desi recunosc nu sunt sau mai bine spus nu eram un fan al lui ... cu toate astea dintre toate piesele cea care mi s-a parut ca merita scris despre ea este "One love..." din doua motive:

1. dragostea adevarata e numai una si daca ai noroc sa o intalnesti in timpul vietii trebuie sa te consideri norocos;

2. e o piesa in care este vorba despre dragoste.

Sincer sa fiu demult vroiam sa o pun pe blog ca si post dar am uitat de ea desi o ascult relativ des... So enjoy.. David Guetta - One love... si astept pareri...:P

Probabil...

Sunt momente cand melancolia produsa de venirea toamnei ma influenteaza foarte tare si atunci ma apuc de scris...si iese ceva gen ultimul post...un articol trist si plin de durere care pune lumea din jurul meu pe ganduri. Probabil ca stiu sa scriu despre tristete, despre durere, despre melancolie iar cuvintele mi le gasesc foarte usor. Cred ca daca ar trebui sa scriu despre fericire nu as reusi sa o fac asa de bine. Sincer am si uitat cum e sa scrii atunci cand esti fericit, cand ai senzatia ca toata lumea-i a ta, ca nimeni si nimic nu te poate darama de pe picioarele tale.
Probabil exista persoane pentru care tot ceea ce am zis eu suna ciudat si pentru ele e taman invers, adica pot scrie mai bine atunci cand sunt fericite. Mi se spune ca traiesc destul de mult in trecut...asa o fi dar nici nu ai cum sa te rupi de ceea ce se numeste trecut mai ales daca exista locuri, persoane, zile ale saptamanii sau ale lunii care poarta cu ele o insemnatate aparte pentru sufletul meu. Stiti ce e ciudat? Din ce in ce insemnatatea lor se estompeaza si incet, incet incep sa fie normale, fara a mai fi insemnate. Aduc cu ele doar cateva ganduri sterile care se vor opri la un moment dat si nu vor mai purta nici macar un cuvant de descriere.
Mie imi face placere totusi sa imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie si cu o oarecare urma destul de mica de regret de locul pe care il ocupa fiecare in randurile amintirilor mele. Nu stiu prin ce minune dar reusesc sa las o impresie mult mai negativa prin ceea ce scriu decat felul in care ma simt. Pentru toti cei care isi fac griji si mi-au spus asta... Sunt ok, atat cat se poate mai ales ca problemele cu sanatatea ma tot sacaie... dar in rest sunt cat se poate de bine.
Ma uit in jurul meu si la un moment dat imi dau seama ca sunt unele persoane care sufera mult mai mult si mai profund decat mine deci pe de o parte ar trebui sa ma simt norocos...:))Cine stie? Poate norocul meu nu s-a terminat , prefer sa cred ca luat doar o meritata pauza iar optimismul incearca incet, sa isi revina desi nu mai are prea multa baza pe care sa cladeasca self esteem-ul. Oricum incet, incet toate trec peste tot si vor veni si zile probabil cand voi scrie despre fericire sau cred ca atunci cand va fi vorba de fericire nu voi mai scrie nimik, oricum o sa incerc tot posibilul sa nu iau o pauza prea mare...:P

In incheiere va propun o piesa care mie imi placea inca de pe vremea cand o canta Margareta Paslaru si care am gasit-o in interpretarea unui fost component al trupei STIGMA....Enjoy...

Cuvinte

Cuvinte fara sens, cuvinte goale, cuvinte care nu ajuta decat la o reatie sterila intre oameni fara a reusi sa transmita un sentiment. Din pacate asta e lumea in care traim, o lume in care nu ne pasa de cel de langa noi desi e tot roman, o lume in care daca stii sa “pupi” unde trebuie si cum trebuie ajungi departe, o lume in care adevaratele valori sunt marginalizate facandu-se astfel loc pilosilor si celor a caror singura credinta este banul, cei care sunt atat de ingamfati si de colerici incat se razbuna pe toate si pe toti din jurul lor atunci cand nu le convine ceva pentru ca “mamicuta” si cu “taticutul” le-au facut toate poftele, cei care nu stiu decat sa fure de la altii si nu sunt in stare sa obtina ceva care sa fie al lor de la bun inceput… probabil aici gresesc si cei de la care “fura” pentru ca nu au fost in stare sa pastreze sau sa se adapteze din mers la niste schimbari care apar din ce in ce mai evident. Asa ca nu toate cuvintele ajuta sau nu neaparat.

Ce rost are sa faci ceva daca tot stii ca pana la urma va aparea altcineva care se va bucura de un lucru la care dealtfel nici nu avea cum sa spere? Probabil asa trebuie sa fie, asa e scris acolo sus… Stim cu totii ca dupa vreme buna vine furtuna iar dupa furtuna apare perioada aceea de calm…

Incerc...

Rezist, sau cel putin incerc pentru ca toate prin cate trec ma macina si ma consuma incet incet….deci pot sa spun doar ca incerc sa resist… toate ideile mi se amesteca in minte atunci cand vine vorba de iubire…ma mir ca mai pot gandi ok… Am crezut intr-o himere, mi-am pus sperante in ceva ce nu avea cum sa fie, am gresit atat prin vorbe cat si prin comportament, am trecut mai departe crezand ca totul pe lumea asta are rezolvare si ca odata iertat totul va fi asa cum ar trebui sa fie insa eram asteptat sa fac o greseala, un pas nu tocmai inainte care in disperare si constient l-am facut… Din pacate asta ma bantuie si nu am cum sa schimb…poate trebuia sa nu ma panichez asa, poate trebuia sa vorbesc mai mult si mai clar, poate trebuia sa fiu acolo atunci cand era nevoie(desi eu chiar am fost acolo se pare ca nu am reusit sa fiu asa cum isi dorea ea…).
Incerc din rasputeri sa nu ma mai invinovatesc pe mine si apoi sa nu o mai invinovatesc pe ea…poate nu a fost sa fie, poate tot ce a fost frumos atata timp a trebuit sa se termine brusc, fara prea multe explicatii sis a ne lase un gust de fiere in gura…poate daca nu interveneau alte persoane, importante si nu erau asa inversunate impotriva mea…alegerea era mai usoara si aveam dreptul la fericire azi…dar din pacate atunci cand nu depinde totul de tine nu a ice face decat sa astepti cu sufletul la gura un deznodamant in urma caruia exista doua posibilitati… sa tipi de bucurie sis a incerci sa fii fericit in continuare sau sa urli de necaz simtind cum inima iti este strapunsa de fiorul si de gandul despartirii…
Imi era teama sa adorm, pentru ca se putea sa o visez si imi era teama ca in vis este posibil sa o imbratisez… imi era apoi teama ca ma voi trezi si ca o voi pierde pentru ca visul urma sa se termine. Totul in jurul meu imi adduce aminte de ea, am incercat pe cat posibil sa elimin sau macar sa ascund anumite repere, puncte din viata care au reprezentat ceva pentru amandoi… Nu am reusit in totalitate pentru ca stiu ca tot ceea ce a fost facut a fost facut din dragoste… Am ramas cu unele intrebari care imi macina si acum sufletul… Ce am facut asa grav de am ajuns aici?... Cum de nu am putut rezolva problema respectiva?... De ce a permis ca intre noi sa intervina altcineva?...
Acestea sunt doar cateva intrebari care ma epuizeaza psihic… A existat pentru un scurt interval de timp un moment in care am crezut ca toate se vor rezolva, ca a realizat cat ii este de greu fara mine… insa mi-am dat seama ca a fost doar un test din partea ei… sincer nu stiu de ce… sa ma chinuie?... sa vada cat imi e de greu fara ea?
Stiu, timpul va trece si va intervene uitarea… dar pana atunci nu am ce face decat sa astept cuminte, in coltul meu de lume, cu speranta moarta la picioare…
Deprimant post…Nu?...Asa ziceam si eu…

Oare ... e ceva?...

Sunt zile cand pur si simplu imi vine sa o iau la fuga si sa nu ma mai opresc, sunt zile cand reusesc sa enervez pe toti din jurul meu, sunt zile in care increderea si optimismul meu sunt sub minus infinit, sunt zile in care mi-as dori sa nu mai fiu..., sunt zile in care parca ii aud glasul in urma mea si atunci intorc privirea cu o nerabdare de nedescris...nerabdare ce se transforma in dezamagire pentru ca nu e ea..., sunt zile in care inca ma mai bantuie parfumul ei care mi-a ramas imprimat in memorie, sunt zile in care mi-as dori sa ii aud doar vocea fara sa ii privesc ochii, sunt zile in care de atata dor lacrimile ustura si atunci nu imi dau seama daca ma ustura inima sau ochii sau poate amandoua...
Imi este dor de momentele in care ma trezeam cu doar cateva minute inainte sa ii privesc figura ce exprima o calmitate si o multumire pe care eu nu am mai intalnit-o... Probabil nici in ziua de azi nu shtie de nimicurile care pentru mine contau si care ma faceau sa devin pe zi ce trece si mai dependent de tot ceea ce inseamna ea... dependent in sensul bun al cuvantului pentru ca imi doream doar un singur lucru...sa o vad zambind, era de ajuns pentru ca asa ma facea fericit... Timpul a trecut, greselile mele nu au putut fi uitate si uite asa se implineste aproape un an de cand... o admir in poze, recitesc mesaje, mailuri si scrisori care pana acum imi bucurau sufletul si care azi provoaca un gol imens atat in inima cat si in fiinta mea.... Incerc incet, incet sa pun la loc partea din mine care s-a smuls odata cu plecarea ei si imi dau seama ca dupa atata timp nu am reusit sa fac prea mare lucru, am descoperit ca atunci cand imi apare in vis ma trezesc brusc cu pulsul marit si plin de durere, incerc sa ma linistesc dar in zadar...orice as face nu am cum, nu pot si atunci incep sa ma gandesc la partile rele a ceea ce am fost noi doi atata timp pentru a mai atenua din sentimentele ce imi incearca foarte greu fiecare celula a corpului.
Reusesc intr-un final sa ma linistesc dar e prea tarziu si ceasul suna desteptare, inca o zi de munca urmeaza sa inceapa, inca o noapte fara odihna la fel cu multe altele in care nu am avut somn... Nu mai e demult nimic nou... Viata... asta de kk...:)) Probabil ca se va sfarsi intr-o zi tot chinul asta dar sincer as prefera din toata inima sa se sfarseasca asa cum trebuie nu prin uitare...pentru ca asta nu este sfarsi, asta e doar un consum de energie si sentimenteinutil...
De aceea atunci cand va este greu... si incercati sa va linistiti... urmati sfatul Aleshei Dixon...Breathe slow...