Oare ... e ceva?...

Sunt zile cand pur si simplu imi vine sa o iau la fuga si sa nu ma mai opresc, sunt zile cand reusesc sa enervez pe toti din jurul meu, sunt zile in care increderea si optimismul meu sunt sub minus infinit, sunt zile in care mi-as dori sa nu mai fiu..., sunt zile in care parca ii aud glasul in urma mea si atunci intorc privirea cu o nerabdare de nedescris...nerabdare ce se transforma in dezamagire pentru ca nu e ea..., sunt zile in care inca ma mai bantuie parfumul ei care mi-a ramas imprimat in memorie, sunt zile in care mi-as dori sa ii aud doar vocea fara sa ii privesc ochii, sunt zile in care de atata dor lacrimile ustura si atunci nu imi dau seama daca ma ustura inima sau ochii sau poate amandoua...
Imi este dor de momentele in care ma trezeam cu doar cateva minute inainte sa ii privesc figura ce exprima o calmitate si o multumire pe care eu nu am mai intalnit-o... Probabil nici in ziua de azi nu shtie de nimicurile care pentru mine contau si care ma faceau sa devin pe zi ce trece si mai dependent de tot ceea ce inseamna ea... dependent in sensul bun al cuvantului pentru ca imi doream doar un singur lucru...sa o vad zambind, era de ajuns pentru ca asa ma facea fericit... Timpul a trecut, greselile mele nu au putut fi uitate si uite asa se implineste aproape un an de cand... o admir in poze, recitesc mesaje, mailuri si scrisori care pana acum imi bucurau sufletul si care azi provoaca un gol imens atat in inima cat si in fiinta mea.... Incerc incet, incet sa pun la loc partea din mine care s-a smuls odata cu plecarea ei si imi dau seama ca dupa atata timp nu am reusit sa fac prea mare lucru, am descoperit ca atunci cand imi apare in vis ma trezesc brusc cu pulsul marit si plin de durere, incerc sa ma linistesc dar in zadar...orice as face nu am cum, nu pot si atunci incep sa ma gandesc la partile rele a ceea ce am fost noi doi atata timp pentru a mai atenua din sentimentele ce imi incearca foarte greu fiecare celula a corpului.
Reusesc intr-un final sa ma linistesc dar e prea tarziu si ceasul suna desteptare, inca o zi de munca urmeaza sa inceapa, inca o noapte fara odihna la fel cu multe altele in care nu am avut somn... Nu mai e demult nimic nou... Viata... asta de kk...:)) Probabil ca se va sfarsi intr-o zi tot chinul asta dar sincer as prefera din toata inima sa se sfarseasca asa cum trebuie nu prin uitare...pentru ca asta nu este sfarsi, asta e doar un consum de energie si sentimenteinutil...
De aceea atunci cand va este greu... si incercati sa va linistiti... urmati sfatul Aleshei Dixon...Breathe slow...