Just smile...

Este asa de simplu si totusi asa de complicat, un zambet poate face multe, un zambet nu reuseste neaparat sa arate fidel starea de spirit pe care o ai in momentul respectiv dar poate induce asupra ta o altfel de parere a celor din jur... Un zambet poate face ziua mai buna, poate face sa ai sort de izbanda atunci cand nici nu te astepti.... Nu conteaza ca lumea din jur e plina de invidiosi incompetenti care cred ca totul li se cuvine lor... So, chill out...
Anul asta din pacate nu am apucat sa imi iau concediu, probabil si de asta .....

Cu toate ca in sufletul tau nu te simti ca si cum ar trebui sa zambesti prinde bine un zambet atunci cand trebuie....

Lucruri simple

Asa e cel mai bine...lucruri simple , cel putin deocamdata asta imi doresc si asta vreau sa vad numai lucruri simple... Enjoy Horia Brenciu

Nu shtiam ca suna asa de bine ... dar se pare ca e in ton cu starea mea de spirit si nu mai e asa de departe .... septembrie....hahahaha...ma recunosc in cateva pasaje, linistea toamnei, conversatiile lungi....

Am uitat parfumul tau.... de vara ... doar o poza se mai agata in zadar intr-o rama de doi lei...:))...that's ok.... vom scapa si de asta...

Creionul...

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii.
Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Aceasta"povestioara" a fost scrisa de Paulo Coelho si m ie mi s-a parut destul de interesanta si de reala asa ca m-am gandit sa o impartasesc si cu voi. Enjoy...

FERICIRE

Ce este fericirea? Cand stii daca esti fericit/a sau nu? Acestea sunt doar doua intrebari strans legate de titlul de mai sus… E foarte greu de spus pentru ca atunci cand simti ca lumea iti e foarte departe iar visurile care te faceau sa speri la fericire sunt azi o movila de c…. nimeni si nimic nu te poate face fericit/a pentru ca alaturi de straduinta celor care isi doresc lucrul asta apare indiferenta si raceala ta ca persoana fata de incercarile, atunci surde, ale tuturor persoanelor din jurul tau de a te face sa zambesti. Probabil, defapt sigur trebuie sa treaca destul timp pana se poate spune ca poti zambi si fi fericit dar sincere u cred ca e mai bine ca trecutul la un moment dat trebuie sa ajunga trecut cat mai repede si cat mai nedureros cu putinta…
Credeti-ma, nu exista medicamente pentru suferinte de genul asta si chiar daca ar exista….care ar mai fi farmecul?.... Am fi niste roboti ce nu cunosc bucuria primului sarut care nu stiu ce sa faca in moment de genul aceta.

CE ESTE FERICIREA?
In primul rand fericirea este un sentiment prin care noi ca oameni reusim sa ne evaluam starea de bine sufleteasca ce ne este provocata de prezenta/absenta unei persoane.
Aceasta ar putea fi definitia fericirii prin prisma interactiunii umane… Offf Doamne….Academic nu? Fericit poti sa fii si atunci cand la locul de munca seful te bate pe umar si iti spune”Bravo…” dar e cu totul diferit, este un alt gen de fericire… Fericit poti fi atunci cand vezi o floare frumoasa, cand simti stropii de ploaie ca iti uda fata, cand lucruri care pana ieri pareau doar gri de azi incep sa capete culoare si acest lucru iti da puterea sa speri sis a spui…: “Poate acum este randul meu sa ma bucur…”
Cand stii daca esti fericit/a sau nu?
Fericit/a te imti atunci cand simti ca Pamantul e prea mic pentru a-ti putea exprima bucuria, cand simti ca aripile de inger care acum odinioara fusesera frante azi au forta sa tea jute sa te inalti desupra tuturor iar faptul ca zbori sa nu ti se mai para ceva nou, ceva ciudat, ceva spre care tindeai dar nu credeai ca se mai poate intampla… Fericit/a te poate face aparitia unei flori in fata si in viata ta fara sa iti dai seama cand s-a intampla chestii de genul asta.
Cert este ca toti avem dreptul la fericire si chiar daca exista moment in viata cand nu mai speram….totusi ar trebui poate sa incercam sa fim mai optimisti si mai fericiti in prezenta unei persoane eventual atunci cand se intampla sa primim sau sa ne sunt “servite” gesturi si vorbe reci fara noima.

Esential este insa faptul sa nu ne pierdem speranta in acest minunat sentiment pentru ca eu am invatat din propriiele experiente si intamplari ca ii vine randul oricui atat la fericire cat si la nefericire… cu alte cuvinte ROATA SE INTOARCE FRATILOR…. Asa ca un sfat asta daca vreti s ail luati in considerare:…”Ce tie nu-ti place altuia nu face…”

Din inima...

In timp omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca avea pe cineva alaturi ,nu e sinonim cu starea de siguranta. Omul invata sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si cum sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM, pentru ca MIINE este prea nesigur pentru a face planuri... Si VIITORUL are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatea drumului.
Si dupa un timp omul invata ca daca e prea mult,pina si caldura cea datoare de viata a soarelui, arde si calcineaza... Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si isi impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori... Si invata ca intr-adevar poate suporta, Ca intr-adevar are forta, Ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata,si cu fiecare zi invata... Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru care iti ofera un viitor bun,inseamna ca,mai devreme sau mai tirziu,vei vrea sa te intorci la trecut... Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi...
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tirziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-um moment de minie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit... Cu timpul inveti ca A SCUZA e ceva ce poate face oricine, dar ca A IERTA, doar sufletele cu adevarat mari o pot face... Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plinge dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tirziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate... Cu timpul inveti ca grabind sau fortind lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca,desi te simti fericita cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi enorm cei care mai ieri erau cu tine si acum sau dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca,incercind sa ierti sau sa ceri iertare, Sa spui ca iubesti, Sa spui ca ti-e dor, Sa spui ca ai nevoie... Dar din pacate se invata doar cu TIMPUL...
TIMPUL, uneori cel mai mare dusman alteori cel mai bun sfetnic si nimeni si nimic nu va putea vreodata sa clinteasca timpul din “gandirea” lui, el are un mod de a face sa se vindece chiar si cele mai adanci rani… Odata cu trecerea lui iti dai seama daca ai lasat ceva in urma sau daca in viata asta ai trait degeaba. Se pare ca unele lucruri se pot judeca numai de catre timp, cu timp, in timp… Nu cred ca a reusit cineva sa explice de ce timpul trece asa cum vrea el atunci cand vrea…De ce dureaza asa putin momentele de fericire? De ce trebuie mereu sa nu avem timp? De ce atunci cand suntem fericiti trece mai repede ca atunci cand apar tot felul de probleme pe care numai el, timpul, le poate rezolva?
In fine….asta e postul serios pe ziua de azi cateva idei scrise la repezeala…Astept si parerile voastre…

Soarele

Astazi dupa multa vreme a aparut si soarele cu razele lui calde....Vine vara oare?....Hope so.... Ma incearca o senzatie de bucurie probabil datorita faptului ca de cateva luni nu am mai aflat ce inseamna sa il vedem pe cer, sa ne mangaie cu razele lui calde...cum spune o persoana foarte draga mie "lovely". Aparitia lui imi da o stare de bine si sincer parca apare si un pic mai mult chef de viata. Mi-am adus aminte de o piesa care mie mi-a placut mult la vremea ei dar sincer si acum imi place foarte mult asa ca va las sa va delectati cu ea....U2.... God, it has been a while...

Asadar hai la viata cu totii.... A trecut vremea amortelii de iarna....Enjoy...

Judecand...

Mi s-a intamplat de curand. O persoana cu care abia schimbasem cateva vorbe a tinut sa-mi spuna ca a reusit sa ma cunoasca atat de bine incat “vede prin mine”… asta, bineinteles, dupa ce m-a supus unui fel de mini-interogatoriu. Amuzat de absurdul situatiei, am incercat sa vad cum arata imaginea pe care si-o crease. Asa cum ma asteptam, nu semana deloc cu mine. Pur si simplu luase ceea ce spusesem si trecuse prin filtrul experientelor sale personale, se credea un fel de detinator al adevarului absolut. Genul de om pentru care daca verde insemna relaxare, orice alta asociere legata de aceasta culoare este fara indoiala gresita.

Cu toate ca vedeam nevoia acuta a acelei persoane de a avea totul etichetat si pus pe un raft, cu toate ca simteam anormalitatea acestei dorinte, nu ma puteam impiedica sa ma simt ca un fluture urmarit, prins si apoi omorat pentru a fi pus intr-un insectar.
Recunosc uneori acest comportament si la mine. Si la multi oameni din jurul meu. Ne luptam incrancenati ca sa devenim colectionari de fluturi, sa-i avem pe toti aliniati, cu un ac infipt in cap si o mica eticheta care sa le arate caracteristicile, si apoi ne plangem - ce goala, ce saraca, ce lipsita de frumusete este viata noastra fara flururii care zburau in jurul noastru veseli, fericiti, umpland viata noastra de farmec si culoare!
De ce nu-i putem admira pe ceilalti pur si simplu… asa cum sunt… de ce incercam sa-i controlam, sa-i judecam, sa-i etichetam? Imi aduc aminte de o poveste pe care am citit-o in urma cu ceva timp.
Era vorba despre un baietel care se nascuse fara maini, dar care era iubit de toti oamenii din satul lui, pentru ca le aducea soare in suflet cu bucuria lui de a trai. Intr-o zi s-a intamplat ca boierul locului sa ajunga la o slujba, si la iesirea din biserica l-a vazut pe baietel cum sarea deasupra unei baltoace aflate in fata locasului - inainte, inapoi, la stanga, la dreapta, ca intr-un joc copilaresc. Plin de suparare, l-a certat pe baietel pentru un asemenea gest lipsit de respect.
Plin de candoare, acesta i-a raspuns ca neavand maini, face si el semnul crucii la iesirea din biserica asa cum poate, adica sarind dupa cum l-a vazut boierul. Spune povestea ca… in acel moment din baltoaca aflata in fata bisericii a crescut un crin desavarsit, si toata suflarea de oameni care ieseau de la slujba a inmarmurit in fata acelei minuni.
A lasa crinii sa infloreasca… o metafora superba pentru a incerca sa intelegem ca fiecare om este unic. In ce masura avem puterea de a-i accepta pe ceilati asa cum sunt? Ma gandesc ca asta tine de cat de impacati suntem cu noi insine.
Imi amintesc ca un mare intelept, vorbind despre neputinta oamenilor de a se accepta unii pe altii asa cum sunt, spunea:
“Inceteaza cu critica si cu judecarea. Toate acestea se bazeaza pe lipsuri. Toate acestea se bazeaza pe teama de a nu fi iubit si de a nu fi recunoscut ca valoros/valoroasa. Si de ce au aceste modalitati iritante, de ce iti ignora nevoile si se concentreaza pe ale lor? Pentru ca ei sunt la fel ca si tine. Sunt plini de indoiala ca nu sunt intr-adevar valorosi. Sunt plini de teama ca vor esua in stradania lor si ca vor pierde iubirea de care au nevoie. Sunt pur si simplu oameni care fac exact ceea ce faci si tu, incercând sa obtina ceea ce au nevoie si fiind suparati si tematori pentru ca sunt înconjurati de oameni care fac la fel.”Oare cum s-ar schimba viata noastra daca, de cate ori am cunoaste un om, ne vom intreba: ”Colectionam fluturi sau lasam crinii sa infloreasca?”…

Aberatii...

"A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca! "
Emil Cioran
- cand e vorba de suferinta e in natura omului ca acesta sa "se ferasca" , sa se protejeze...numai ca fara iubire totul e pustiu...

Iar daca tot veni vorba de aberatii....ceva de care m-am "impiedicat" zilele astea, ceva care mie imi place enorm de mult...:

Laura Pausini - Strani Amori ringtones
Mi dispiace devo andare via

Ma sapevo che era una bugia

Quanto tempo perso dietro a lui

Che promette e poi non cambia mai

Strani amori mettono nei guai

Ma, in realtà, siamo noi

E lo aspetti ad un telefono

Litigando che sai libero

Un gomitolo nell’angolo

Lì da solo, dentro un brivido

Ma perché lui non c’è

E sono strani amori che

Fanno crescere e sorridere

Fra le lacrime

Quante pagine lì da scrivere

Sogni e lividi da dividere

Sono amori che spesso a questa età

Si confondono dentro a quest’anima

Che si interroga senza decidere

Se è un amore che va per noi

E quante notte perse a piangere

Rileggendo quelle lettere

Che non riesci più a buttare via

Dal labirinto della nostalgia

Grandi amori che finiscono

Ma perché restano nel cuore

Strani amori che vanno e vengono

Nei pensieri che lì nascondono

Storie vere che ci appartengono

Ma si lasciano come noi

Strani amori fragili

Prigionieri, liberi

Strani amori mettono nei guai

Ma, in realtà, siamo noi

Strani amori fragili

Prigionieri, liberi

Strani amori che non sanno vivere

E si perdono dentro noi

Mi dispiace devo andare via

Questa volta l’ho promesso a me

Perché ho voglia di un amore vero

Senza te

Astept pareri...:P