It is kind of .....

Daca exista ceva pe lumea asta care sa ma irite mai mult decat minciuna, ipocrizia si ingamfarea este insistenta, si aici ma refer la insistenta unor persoane la modul agresiv care pana la urma nu reusesc altceva decat sa ma faca sa imi ies din fire, insistente de genul: "Esti sigur ca........?" sau "Chiar nu vrei sa.....?" .... si as putea sa dau o mie de exemple de intrebari pisaloage si plictisitoare care induc o stare de discomfort.

Probabil raspunsurile primite nefiind satisfacatoare pentru respectivele persoane le determina pe acestea sa recurga la acele intrebari mai sus mentionate. De felul meu sunt o fire rabdatoare care poate "duce" multe dar sa ma ierte D-zeu atunci cand imi ies din pepeni si cel/cea care m-a "ajutat" sa fac asta se afla prin preajma....

Nu sunt genul care se razbuna, decat cu motive intemeiate dar nu vreau nici sa fiu stresat, vreau sa respir liber departe de intrebari si persoane care au cea mai negativa influenta asupra trairilor ce se pornesc in sufletul meu. Nu am pretentia ca sunt perfect nici nu incerc si nici nu cred ca mi-ar place sa fiu dar oameni buni... mai CONTROLATI-VA!!!!! Controlati-va in iesiri, in vorbe si mai ales in intrebari.

Aveam de gand azi sa scriu despre toamna pentru ca mie chiar imi place cum este afara chiar daca ploua si e un pic frig, mie imi place .... asta pana cand a parut ca din senin cineva care a reusit sa imi alunge toata buna dispozitie si a reusit sa ma enerveze cu intrebari stupide ca cele de mai sus. A, scuze, era sa uit .... ca cele de mai sus plus stupiditatea mea favorita intrebarea "De ce?".

Poate e un post putin mai agresiv dar eu stiu ca nu depaseste limitele bunului simt pe care am pretentia ca il am. Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi aberatiile astea si va mai astept in vizita cu posturi mai serioase. Promit! ;)

Changes...

Atunci cand stai si te uiti la tavan minute in sir fara sa iti dai seama de ce si el se uita la fel de tacut ca intotdeauna la tine, la un moment dat iti dai seama ca este m omentul tocmai prielnic pentru o schimbare. Probabil nu atat faptul ca acel tavan alb este acolo de un secol te determina sa faci o schimbare cat faptul ca ti se pare destul de anost si cu aceeasi amorfitate pe care o stii de cand esti.
Schimbarile pot duce la momente placut dar te pot face sa cazi dintr-o extrema in cealalta fara sa iti dai seama cam cat de usor e ca acest lucru sa se intample. Nu ar fi nimic iesit din comun daca de exemplu ti-ai face un tatuaj sau ti-ai pune mai stiu eu ce chestii in urechi sau in nas sau iti schimbi culoarea parului sau modul in care il aranjezi sau iti dai seama ca mai trebuie sa te apuci de “fiarele” uitate intr-un colt; problema intervine cand pe langa schimbarea exterioara intervine o schimbare interioara dar nu in bine pentru ca uneori ai tendinta sa faci mai mult rau decat bine, cred ca este datorita naturii umane, asta ca sa nu spun ca ne este caracteristic numai noua si anume romanilor. Schimbarea aceasta e determinata pana la urma de ceva… poate de monotonie, poate de cineva sau ceva care o poate declansa foarte usor nedandu-si seama ce influenta a putut avea asupra psihicului si fizicului tau actiunile care la un moment dat ti se pareau de neiertat dar care acum pur si simplu te scarbesc si ti se face lehamite sa-I mai auzi macar numele… Incet, incet realizezi ca orice schimbare ar trebui facut , aceasta ar trebui facut a sa te faca pe tine sa te simti ok in propria-ti persoana.
Sincer sa fiu nu m-am gandit probabil cam cat trebuie la o schimbare ce ar urma in viata mea dar un lucru stiu sigur… de aproape 11 luni sunt intr-un continuu inceput de schimbare, nu stiu catre ce sau unde voi ajunge din punctul asta de vedere, stiu doar ca incet incet devin pe zi ce trece mai transant si probabil mai plictisit de o tara si un popor care pana la urma nu inseamna absolut nimic. Cineva foarte apropiat mie imi spunea la un moment dat:…”Eu am incercat in Romania… Daca ea nu ma vrea eu nu am cum s-o oblig…” Probabil acum inteleg pe deplin ceea ce a vrut sa zica si sincer acum ii dau dreptate, desi nu sunt 100% de acord. Uneori, pe cuvant, ma simt ca si cum nu e locul meu aici, parca vin din alta era… De aceea piesa care urmeaza e in ton cu ceea ce simt eu…Enjoy Guess Who…super tare…

P.S.: As vrea sa va rog pe cei care cititi sa va dati si cu parerea, probabil exagerez eu....

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...

Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P

Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

Nu-mi mai pasa...

Stateam astazi de dimineata si ascultam radioul, in timp ce imi savuram cana de cafea si ma gandeam...oare ce trebuie sa fac in cazul unor probleme care ma afecteaza si care probabil pentru cineva din afara lor ar parea niste bagatele, niste jocuri copilaresti... E foarte frumos sa stai sa te auzi cum gandesti mai ales in linistea diminetii cu mintea odihnita. Nu inteleg anumite aspecte ale comportamentului oamenilor sau poate ma astept eu la prea mult sau poate am devenit mai intolerant sau poate cine mai stie?...

Observ atatea chestii in jurul meu atatea conjucturi unele placute altele mai putin placute si uneori mi-as dori sa am si eu ce au altii dar dupa cateva secunde ma linistesc si imi dau seama ca nu va fi posibil niciodata sa am asa ceva...strang din dinti si trec mai departe...si tot la fel de bine sunt unele cazuri cand nu mi-as dori sa fiu in locul celui care se afla la un moment dat in miezul unei probleme ca sa zic asa. Este foarte adevarata afirmatia conform careia noi oamenii nu ne multumim niciodata doar cu ceea ce avem, cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu....Este oare ceva gresit sa iti doresti mai mult? Se poate oare vreodata sa fim pe deplin multumiti?...Sincer sa fiu nu cred ca se va intampla vreodata sa putem spune ca avem tot ceea ce ne dorim si sincer din moment ce suntem invatati cu anumite particularitati ale vietii e foarte greu dupa aceea sa mai trecem la un stadiu inferior. Trecerea de la rau la bine nu are un impact asa mare cum o are trecerea de la bine la rau iar atunci cand acesta alunecare pe o panta descendenta(trecerea de la bine la rau) se face brusc intr-o perioada de timp foarte scurta impactul este mult mai pronuntat si "sechelele" sunt de o durata mai mare. Dar orice ar fi ne obisnuim la un moment dat cu orice si trecem mai departe...partea mai nasoala este aceea ca atunci cand se face aceasta trecere si comportamentul este afectat asa ca nimic nu va mai fi asa cum a fost inainte de "eveniment".

Intr-o astfel de problema fiecare persoana se comporta diferit, fiecare reactioneaza in felul lui dar rezultatul final este acelasi in toate cazurile....

Sincer sa fiu nu shtiu ce mi-a venit sa scriu postul acesta dar uite ca pana la urma l-am si publicat. Imi pare rau dar pentru articolul acesta nu voi aproba comentarii.