Stateam astazi de dimineata si ascultam radioul, in timp ce imi savuram cana de cafea si ma gandeam...oare ce trebuie sa fac in cazul unor probleme care ma afecteaza si care probabil pentru cineva din afara lor ar parea niste bagatele, niste jocuri copilaresti... E foarte frumos sa stai sa te auzi cum gandesti mai ales in linistea diminetii cu mintea odihnita. Nu inteleg anumite aspecte ale comportamentului oamenilor sau poate ma astept eu la prea mult sau poate am devenit mai intolerant sau poate cine mai stie?...
Observ atatea chestii in jurul meu atatea conjucturi unele placute altele mai putin placute si uneori mi-as dori sa am si eu ce au altii dar dupa cateva secunde ma linistesc si imi dau seama ca nu va fi posibil niciodata sa am asa ceva...strang din dinti si trec mai departe...si tot la fel de bine sunt unele cazuri cand nu mi-as dori sa fiu in locul celui care se afla la un moment dat in miezul unei probleme ca sa zic asa. Este foarte adevarata afirmatia conform careia noi oamenii nu ne multumim niciodata doar cu ceea ce avem, cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu....Este oare ceva gresit sa iti doresti mai mult? Se poate oare vreodata sa fim pe deplin multumiti?...Sincer sa fiu nu cred ca se va intampla vreodata sa putem spune ca avem tot ceea ce ne dorim si sincer din moment ce suntem invatati cu anumite particularitati ale vietii e foarte greu dupa aceea sa mai trecem la un stadiu inferior. Trecerea de la rau la bine nu are un impact asa mare cum o are trecerea de la bine la rau iar atunci cand acesta alunecare pe o panta descendenta(trecerea de la bine la rau) se face brusc intr-o perioada de timp foarte scurta impactul este mult mai pronuntat si "sechelele" sunt de o durata mai mare. Dar orice ar fi ne obisnuim la un moment dat cu orice si trecem mai departe...partea mai nasoala este aceea ca atunci cand se face aceasta trecere si comportamentul este afectat asa ca nimic nu va mai fi asa cum a fost inainte de "eveniment".
Intr-o astfel de problema fiecare persoana se comporta diferit, fiecare reactioneaza in felul lui dar rezultatul final este acelasi in toate cazurile....
Sincer sa fiu nu shtiu ce mi-a venit sa scriu postul acesta dar uite ca pana la urma l-am si publicat. Imi pare rau dar pentru articolul acesta nu voi aproba comentarii.
3 comentarii:
"Nu-ti mai pasa"?Nu e genul tau de intrebare{vorbesc din punct de vedere profesional,fiind colegi de birou cat de cat ne cunoastem).Eu am decis ca de luni sa nu-mi mai pese. Nu mai vreau sa stiu daca unor oameni din anturajul meu le e rau sau bine. Nu mai vreau sa fiu fericita pentru altii.
Sunt constienta ca suna a egoism. Sunt constienta si ca egoismul suna foarte rau dar sunt satula. Am obosit sa-mi pese de altii si sa nu gasesc pe nimeni caruia sa-i pese de ceea ce simt eu.
Nu va grabiti sa ma judecati. Incercati sa va dati seama daca intr-un moment sau altul al vietii, toate acestea nu vi s-au parut obositoare.
Sunt satula sa-mi pese de alti…sunt satula pana peste cap. O sa imi iau o vacanta de la teribilul rol de “intelegatoare” pe care mi l-am asumat intotdeauna ca pe un dar. Am sa uit o perioada ca stiu sa ascult si sa inteleg, ca ma pricep de minune sa ofer confortul psihic pe care atatia oameni il asteapta.
O sa fiu rebela zilele urmatoare. Si n-o sa-mi mai pese de nimic si de nimeni. Am sa duc egoismul la paroxism si pentru prima data in viata mea cea mai importanta o sa fiu eu…
Ce sa-ti spun? Iti multumesc doar pentru ca mi-ai deschis ochii si pentru ca m-ai invatat sa ma iubesc pe mine cu prioritate,desi ma voi mai gandi la fraza "nu-mi pasa"asa cum:-
oamenii sunt iraţionali, nelogici şi egocentrici,
cu toate acestea trebuie sa-i inteleg.
Când fac lucruri bune, ei îţi reproşează că le-ai făcut din motive egoiste,
cu toate acestea continui să fac lucruri bune.
Când am succes, capeţ prieteni falşi şi duşmani adevăraţi,
cu toate acestea, continui să am succes.
Lucrurile bune pe care le fac vor fi uitate mâine,
cu toate acestea continui să fac lucruri bune.
Sinceritatea şi felul deschis de-a fi ma fac vulnerabila,
cu toate acestea continui să fiu:SINCERA SI DESCHISA.Asa ca:"sa nu parem ceea ce nu suntem"(crystyna)
@crystina Pana la urma m-am razgandit si m-am decis sa public comentariul tau. Chiar suna a egoism dar uneori egoismul nu inseamna numai lucruri rele...si inca ceva: NICIODATA nu se vor vedea faptele bune si INTOTDEAUNA se va aminti de ceea ce ai gresit sau ai facut rau.
Si, ca un raspuns la ceea ce ai postat despre oamenii din viata noastra....va invit sa cititi cateva sfaturi Dumnezeiesti...care va vor ajuta sa treceti mai usor peste egoismul oamenilor...
Sunteti constienti de cat de strans tineti ceea ce nici macar nu este facut sa fie tinut strans?
Voi incercati sa-i tineti pe oameni legati de voi. Voi incercati sa-i tineti pe loc.
Dar oamenii sunt calatori in propriile vieti. Ei se odihnesc cand se odihnesc si merg mai departe cand merg mai departe. Nu incercati sa-i tineti cu forta vointei voastre. Ei sunt propria lor fiinta. Joaca un rol in viata voastra asa cum vor, odata pe scena, iar in clipa urmatoare in afara ei.
Oamenii din viata voastra sunt precum partenerii de dans.
Ei danseaza asa cum vor. Oricum intra si ies din viata voastra. Puteti la fel de bine sa-i eliberati.
Oamenii sunt precum adierea de vant care vine si pleaca.
Voi simtiti aceasta mare necesitate de a-i tine pe oameni langa voi. Poate ca nu vreti sa-i imbratisati fara ezitare, dar vreti sa fie mereu alaturi de voi. Ii considerati pe ceilalti un fel de marturie a propriei valori. Credeti in continuare ca ceilalti oameni au ceva de-a face cu voi.
Majoritatea oamenilor din viata voastra sunt doar iluzii optice.
Ei sunt agenti ai schimbarii. Sunt privelisti trecatoare in calatoriile voastre prin viata.
Nu sunteti un vanator care ii captureaza pe altii ca pe o prada.
Voi sunteti cei care elibereaza pe toata lumea. Nu aveti lacate sau custi. Cheia ce duce la prietenie este de a-i lasa pe toti sa mearga pe calea lor. S-ar putea sa intre si sa iasa din viata voastra. Nu voi trebuie sa spuneti ce trebuie, sau ce ar trebui sa se intample.
Sa nu cereti nimic de la ceilalti.
Mai ales, sa nu le cereti sa ramana. Ei nu sunt proprietatea voastra. Nu sunt supusi pe domeniul vostru.
Cand va vine greu sa-i eliberati pe ceilalti din viata voastra, ceea ce trebuie sa faceti este sa Mi-i eliberati Mie. Vizualizati cum isi aseaza mana in a Mea. Iar apoi plecati. Plecati pentru a va cauta propriul noroc si pentru a vedea ce anume intra in viata voastra pe urma.
Voi nu depindeti atat mult de compania altora pe cat aveti tendinta sa credeti.
Nu sunteti o parte integranta din viata altora, la fel cum nici eu nu sunt o parte din viata voastra.
Si totusi, cum mai vreti sa-i tineti pe toti si pe toate pe loc!
Vreti ca oamenii sa stea acolo unde ii puneti si vreti sa ramana acolo pana cand ii vreti din nou.
Vreti sa fie ce vreti, cand vreti.
Dar ei nu vor sa va respecte porunca, la fel cum nici voi nu vreti sa le-o ascultati pe a lor. Ei nici macar nu stiu care va este porunca. Nici voi nu stiti.
Dar stiti care este porunca Mea...
Va poruncesc sa-i eliberati pe toti cei din viata voastra.
Acum este un moment bun sa le dati libertate tuturor celor pe care incercati sa-i tineti langa voi si care se indeparteaza din cand in cand sau chiar de tot.
Voi nu comandati viata altcuiva. Eliberati-i de aceasta legatura impusa.
Dati-le tuturor libertate.
Cu totii sunteti calatori.
Voi mergeti peste tot si nici macar nu stiti de ce si cand. Ati fost undeva cum o clipa. Acum va aflati aici. Este un mic mister cum ati ajuns aici si nu este unul pe care il puteti rezolva in aceasta dimensiune.
Iar in alta dimensiune, nu aveti nimic de elucidat.
Cu totii se intalnesc, se aproprie, se indeparteaza, iar apoi se intalnesc din nou.
Chiar nu a existat vreodata o despartire si nu a existat nici o intalnire, caci toti sunt Una cu Mine.
Voi sunteti Una cu Mine.
Trimiteți un comentariu