Se afișează postările cu eticheta De dragoste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta De dragoste. Afișați toate postările

joi, 22 aprilie 2010

Nimicuri ce ma reprezinta


vorbe:
Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii, e inima adevaratei prietenii.

a iubi:
A IUBI INSEAMNA .....sa te simti singur atunci cand pers iubita nu e cu tine, inseamna sa fi alaturi de ea in orice moment, sa sti sa o pretuiesti , sa tremuri cand o atingi... inseamna ca inima sa-ti bata tare , sa te faca sa vibrezi, sa ocolesti toate barierele si toate necazurile ptr ea ...sa iti aduci aminte de toate intamplarile si imprejurarile petrecute impreuna..... inseamna sa o strangi de mana si sa-i soptesti ca o iubesti ca o doresti ca nu poti trai fara ea ca ea e totul ptr tine...

atunci:
Atunci cand ne-am cunoscut, cerul si pamantul s-au unit pentru o clipa; Sufletele noastre s-au cunoscut pentru a creea un nou univers,unul doar pt noi doi,unde iubirea noastra va putea zbura printre stele,planete,necunoscut...unde va intampina multe dificultati dar daca aripile ii vor fi puternice...va ajunge pana la soare...unde sufletele noastre se vor contopi, atunci o noua stea va naste pe cer,pentru ca o noua iubire a razbatut si a ajuns acolo unde multi viseaza sa fie...


ma gandesc:
De fiecare data ma gandesc la ce s-a intamplat cu mine . Te-am vazut ai intrat in inima mea , acum nu mai poti pleca . Te voi tine , te voi pastra , te voi apara de toate. Dar daca vei alege sa pleci , te voi lasa nu iti voi face nici un rau , nu iti voi spune sa stai . Nu vreau nici macar sa iti curga o lacrima din cauza mea .


persoane:
Sunt persoane carora le zambim "AZI" , pentru ca "IERI" ne-au sters lacrimile... Sunt persoane de care ne va fi dor, pentru ca viata le poate duce in alta parte... Sunt persoane care merita mai mult decat un simplu " MULTUMESC", pentru ca se implica... Sunt persoane care vor sa ne asculte, pentru ca le pasa cu adevarat... Sunt persoane care au o inima mare, pentru ca au atatea de oferit cu drag... Sunt persoane a caror urma nu se va sterge niciodata din inima noastra...

am invatat:
Am invatat... ca nimeni nu este perfect...Pina cind nu te indragostesti. Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi. Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.. Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune, fericirea se duce in alta parte. Am invatat... Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...Pentru ca maine poate va trebui sa le retragi. Am invatat ca un suras e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul. Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...Dar pot alege cum sa exprim ceea ce simt Am invatat...ca atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata. Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului. Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei. Am invatat ... ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii...Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva. Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul...mai multe lucruri reusesc sa fac.

Ca sa reusesc sa iti spun "multumesc" pentru toate lucrurile care le-ai facut pentru mine, pentru momentele cand am avut nevoie si ai fost acolo, pentru ....TOT....nu ar fi de ajuns asa ca iti spun simplu....."MULTUMESC"

Enjoy....Guess Who...



vineri, 16 aprilie 2010

Vorbe de inceput

Din nou..iluzii...inceput de drum...impresii, observatii, pareri, trairi, sentimente, si...de ce nu...dragoste...o noua sansa...de a arata...ca acea expresie care ma cam caracteriza " Nu stiu sa iubesc sau oamenii pe care ii iubesc fug de mine" nu mai are valoare in prezentul si in viitorul meu...am facut si mai fac greseli, am iubit si voi mai iubi...un joc in care ma bag...de fiecare data...si de fiecare data sper ca...macar atunci sa fie bine...un joc in care risc mereu, in care mi-am riscat de fiecare data sufletul...si mi-am zis mereu "Ai grija, nu stii ce se poate intampla!"...am vrut sa iubesc...nu am avut incredere in nimeni pana la capat...as vrea sa am...acum...as vrea sa cred in vorbe, in cuvinte...as vrea sa vad in fapte...sa nu mai privesc in urma...si sa spun cu regret: "Au fost doar cuvinte, vorbe goale"...
As vrea sa spun ganduri...fara sa se mai intoarca impotriva mea...as vrea sa am incredere fara a mai risca sa fiu ranit, as vrea sa pot pastra si ocroti...ce am langa mine acum...as vrea sa pot iubi, sa vad in iubire, sa o simt...si...daca m-am descurcat de fiecare data singur...in toate...acum poate e prima data cand as avea nevoie de ajutor...de incredere...sa stiu ca pot continua...ca a venit timpul potrivit si persoana potrivita... la urma urmei...nu inteleg nici eu de ce mi-ar fi teama daca m-ar rani, sau nu...nu ar fi prima si... as prefer sa fie ultima...as savura ca de fiecare data fiecare moment petrecut in doi...pana la final...unul mai timpuriu decat altul...astfel...o noua incercare...de a cuceri inima cuiva...si...mai ales...de a ma lasa cucerit fara rezerve, dar macar in aceasta incercare...sa fie pentru prima data...dragoste...poate ca ar fi timpul macar o data sa fiu cu cineva care m-ar putea iubi si pe care as putea sa o iubesc la randul meu...
As vrea....sa pot sa fiu numai aici acum ...si pana acum reusesc....Guess Who....ENJOY

marți, 23 februarie 2010

NUUUUUUUU...........

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Asa mi-a spus odata cineva, indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum te-ai asteptat, cum nu ai sperat. indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta, indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura, fiecare dintre noi este in cautarea iubirii. Daca nu, vom fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vom fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea si forta pe care ni le da iubirea in goana de zi cu zi, ne calauzeste pe cararile adesea intortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai stralucitoare, mai plina de culoare, mai calda, mai plina de sens...poate......



miercuri, 21 octombrie 2009

Incerc

Cineva imi spunea acum cateva zile, defapt acum cateva saptamani ca are senzatia atunci cand vorbeste cu mine ca ma ascund, ca incerc sa scap mai repede de ea, ca nu mai am chef de vorba asa cum era alte dati... Sincer sa fiu stiu ca nu toate sunt la fel cum erau dar nu mi-am dat seama cam cat de deranjanta poate fi atitudinea mea si pe aceasta cale as dori sa imi cer scuze tuturor celor carora li s-a parut ca sunt altcineva decat eu , cei pe care atitudinea mea i-a deranjat in vreun fel.
Mi s-a spus printre altele " ... incerci sa te ascunzi.... de iubire..."..... cuvintele astea m-au lasat fara replica pentru cateva secunde pentru ca la un moment dat nu imi dadeam seama daca are ea dreptate sau se inseala... Pentru mine unul cel putin, la momentul acesta, cuvantul si sentimentul de "iubire" sunt fara un inteles anume sunt goale, fara sens, fara.... Probabil nu va fi asa mereu dar acum cel putin.....e gol si sincer am realizat ca imi e bine asa am timp pentru mine, pentru cei apropiati mie pentru lucrurile marunte care adunate reusesc sa faca dintr-o zi de toata kk o zi minunata. Probabil ma plictisesc mai repede de conversatii banale de genul "Ce mai faci?..." , probabil persoanele care nu inteleg asta ar trebui sa am grija cum le tratez probabil s-a produs ceva in interiorul meu, ceva care a reusit sa ma faca sa fiu altfel, e bine daca e evident , ma refer in sensul bun al cuvantului.... bineinteles.
Si daca nu imi pasa asta inseamna ca sunt cum?.....Akon....enjoyyy


luni, 12 octombrie 2009

Evenimente de sfarsit de saptamana

Am tot asteptat saptamana trecuta sa vad daca pe blogul unui prieten de-al meu care are odiceiul sa scrie despre evenimentele mondene ale saptamanii in "frumosul" si "curatul" nostru oras, sa vad daca spune ceva despre cel mai important eveniment din viata lui, eveniment la care ma pot lauda ca am participat si eu. Nu a spus insa nimic asa ca o voi face eu. Ultimul post al lui se numeste "Game over... I won"(Din si despre Galati).
Gica, eu cred ca jocul asa cum il numesti tu abia acum incepe cu adevarat, defapt nu jocul ci real life, cat despre castigator inclin sa cred ca amandoi sunteti castigatori, este adevarat ca tu ar trebui sa fii cel care sa te consideri norocos. Imi pare foarte bine ca am avut ocazia sa fiu alaturi de voi si de prietenii nostri la acest eveniment. Stii ce am realizat? Ca de acum incolo pe 10 octombrie vom sarbatori dar si pe 11 octombrie avem de sarbatorit...:P... Poate, cine stie, cei care urmeaza o sa o tina tot asa in lant...Cred ca ar trebui cam o saptamana....
Nu pot decat sa va urez tie si Alinei traditionalul : "Casa de piatra" si sa va multumesc ca fac parte dintre acei putini oameni care se pot lauda cu faptul ca va cunosc si au participat la acest eveniment.
P.S.: Michael, we know him...:))

vineri, 2 octombrie 2009

Pasnic

Postul de ieri a fost destul de agresiv insa nu am de gand sa ma dezmint de el sau sa neg ceea ce am scris, raman in continuare de acord cu absolut toate cuvintele care apar acolo; probabil e si din cauza nervilor care mi-au fost produsi de persoana respectiva. Azi insa, azi insa sunt mai pasnic desi sa fiu sincer nu ma asteptam. Am realizat ca a venit luna Octombrie si in curand stiu ca toamna isi va intra in drepturi fara a mai lasa o urma din vara ce a fost. Nu pot sa spun ca regret vara dar parca a trecut prea repede…
Ma uitam dimineata la copaciii care incep sa capete o nuanta discreta de auriu, culoare care mie imi face mai bine(din punct de vedere cromatic desi culoarea mea preferata e albastrul), cred, decat verdele primaverii si verii. Se simte cum timpul trece fara sa imi dau macar seama ca se aduna anii. Incerc dar fara sa ma “agit” prea tare sa imi aduc aminte ce insemna pentru mine toamna dar acum sincer nu e decat un imens gol pe care nu il pot defini.
Toamna pe mine ma duce cu gandul la dragoste…asa ca piesa urmatoare va fi …de dragoste…ARASH….Enjoy


PS: Am uitat sa spun despre piesa de mai sus ca am vazut-o prima oara pe Flore's Blog...sper sa nu se supere pe mine...:P

luni, 21 septembrie 2009

Fleacuri...

Sunt multe chestii despre care ar trebui sa vorbesc dar prefer sa las la o parte o portiune din ele. Exista momente cand simt ca pur si simplu simt ca nu mai pot si imi vine sa abandonez totul, asa cum exista si moment in care satisfactia oferita de alte laturi ale existentei decat cea sentimentala, pe care incerc sa o fac sa conteze cat mai putin…, imi reda un strop de speranta de mai bine.
Ma bucur atunci cand vad in jurul meu oameni fericiti, oameni carora soarta le-a zambit si acum se bucura de momente de liniste si pace sufleteasca alaturi de cei dragi dar in acelasi timp ma „incearca” si un sentiment de invidie pentru ca aceasta liniste e , cred, tot ceea ce ne dorim cu totii. Este foarte adevarat ca numai atunci cand am pierdut ce-am avut realizam cat de mult valoreaza... si atunci stai si te intrebi de ce?.... poate era mai bine sa nu fi facut asa si sa fi incercat altfel... cert este ca ceea ce a fost s-a pierdut si totul parca nu mai are nici un sens.
Cum se poate evita asa ceva?... Nu se poate... credeti-ma pe cuvant...mai ales atunci cand o parte din comunicarea care facea ca o relatie sa fie stabila s-a pierdut pe drum pentru ca intre timp drumul celor doi e paralel cu un drum nou fara esenta la inceput dar care mai tarziu intervine si se intersecteaza exact atunci cand nu mai trebuie. Astfel , incerci sa uiti pentru a incepe sa ierti...Ce?...Sau mai bine spus....Ce valoare mai au amintirile?...cuvintele rostite in momentele de romantism care acum au lasat doar un gust amar in gura?
Si totusi trecand peste toate astea recapeti intr-o oarecare masura un sambure de liniste si parca acel gol care parea infinit acum nu mai pare asa de „mare”...reusind sa te ajute astfel sa treci peste mai usor si sa nu mai dai importanta lucrurilor sau persoanelor care nu pana demult erau TOTUL...
Timpul trece iar cei din jurul tau incearca si uneori chiar reusesc sa iti schimbe oarecum trairile si sa te faca sa privesti lucrurile si locurile cu mai mult optimism. Nu se poate sa reuseasca in totalitate datorita faptului ca in memorie raman locuri, zile si anotimpuri care chiar au avut la un moment dat un loc in spatiu si timp in inima ta... Probabil ploaia de toamna nu va mai fi la fel , va deveni mult mai rece, 1 octombrie va deveni doar o simpla zi din calendar etc. Atunci poate realizezi ca nu mai are rost si incepi din ce in ce mai mult sa uiti totul si sa nu iti mai pese, din rautate sau poate din dorinta de razbunare.
O sa imprumut de la un „suflet pierdut” ca si mine piesa ce urmeaza...sper din tot sufletul sa nu se supere pe mine...:P.... mie unul mi s-a parut fantastica... Enjoy...


miercuri, 26 august 2009

Daca doar...

Zilele trec pe langa mine fara sa lase o urma vizibila si fara sa le simt. Am observat ca incet incet locuri care imi placeau nu cu mult in urma nu mai au acelasi farmec si parca sunt fade, fara vreun motiv aparent plauzibil. Probabil apreciam altfel locurile, oamenii si tot ceea ce aveau de oferit in trecut, acum insa... nu mai vreu nimic din ceea ce am avut pentru ca absolut totul mi-a lasat un gust amar... Nu pot sau mai bine spus nu mai vreau sa ma las dus de val, sa mai fiu asa cum eram mai demult. Am uneori impresia ca toate lucrurile in jurul meu au inghetat, au ramas pe loc si ca numai eu de unul singur am trecut mai departe...spre alt nivel. Aceleasi locuri, aceleasi fete, aceleasi conversatii banale care ma pun cateodata pe ganduri.
Exista momente in care amintirile ma poarta in trecut si totusi trecutul acesta se estompeaza incet, incet iar culorile care il creionau odata sunt din ce in ce mai sterse. Stiu, nu are cum sa dispara in totalitate dar se va transforma dintr-un trecut colorat intr-un trecut alb negru care nu mai reprezinta nimic. Tot ceea ce ma inconjoara are o poveste iar incet, incet povestile lor vor fi uitate si eu cred ca poate asa e mai bine. O sa imi spuneti iar ca e un articol trist insa nu e vorba nici de tristete, nici de regrete, nici de nimic altceva inafara de faaptul ca am realizat ceva foarte important...nu se merita sa fii cu cineva care nu te apreciaza la adevarata valoare asa cum nu se merita sa fii cu cineva care nu e dispus sa "merga" alaturi de tine; daca o ia inainte se poate sa nu il/o urmezi iar daca ramane in urma trebuie sa tragi de ea....asa ca pentru moment e mai bine asa. Florin Chilian - Chiar daca... enjoy....:)

10

Cu ceva timp in urma, cineva imi fredona melodia acesta a lui Chilian, care dupa umila mea parere este mai mult decat o dureroasa declaratie de dragoste. Atunci am ascultat-o cu placere cred ca o singura data si a lasat pe fata mea un zambet destul de trist la acea vreme prefigurand parca momentele ce urmau sa vina. Acum o ascult si sincer mi se pare cea mai frumoasa melodie care am auzit-o vreodata, probabil trebuia atunci sa ii acord mai multa atentie, sa o fi "savurat" la momentul ei dar din pacate erau alte vremuri, alte circumstante... oricum cred ca e mai bine mai tarziu decat niciodata...Nu?
E greu sa accept faptul ca .... defapt nu e greu daca stau mai bine sa ma gandesc inima imi spune cu totul altceva decat o face creierul meu. E tarziu totusi ..... mult prea tarziu....

duminică, 12 iulie 2009

No more

Se pare ca in cele din urma am reusit… defapt nu eu am reusit, se pare ca ea a reusit … asa cum a facut-o acum ceva vreme… a reusit sa ma indeparteze si sa imi fie sila, sila de mine in primul rand pentru ca mi-am permis ca sa mai sper si sa cred ca se poate schimba ceva, sila de situatia penibila in care am ajuns, sila de ceea ce simt si incet dar sigur dispare si nu in ultimul rand... sila de cea care m-a facut sa revin la ceva ce credeam demult uitat... o fi o parte din mine de vina probabil... cu toate astea am incercat sa iert si mai ales sa uit tot ceea ce imi deranjeaza echilibrul asta fragil pe care mi l-am format si pentru care ar trebui sa-i multumesc unei persoane care v-a ocupa un loc foarte important in inima mea... asa ca Multumesc ANGELCAT... tu mi-ai aratat ca se poate, ca pot avea din nou incredere, ca pot simti ceea ce nu mai credeam posibil, ca pot fi din nou eu... ca pot spera ca intr-o zi sa am parte de ceva care sa imi fie exact pe masura... regret insa ca nu ai fost tu....
Ar fi destul de multe persoane carora ar trebui sa le fiu recunoscator... insa nu voi spune aici cui... totul ramane in inimioara mea si atunci cand vor avea nevoie de ajutor nu pot decat sa sper ca voi pute fi in masura sa ii ajut... sau ca voi fi pe aproape sa ii pot ajuta... Stiu poate suna patetic dar credeti-ma ca face foarte mult sa aiba cine sa te incurajeze atunci cand te simti la pamant si aproape ca ti-ai pierdut vointa de a mai trai...
In fine, mai devreme sau mai tarziu toate trec si astfel nu mai reprezinta nimic.... un mare nimic probabil exact ca si cel caruia ii suntem cu totii subiecti. Prinde bine sa realizezi pe cine ai alaturi, pe cine poti conta, pe cine nu, pe cine ar trebui sa inveti sa eviti, pe cine ar trebui sa uiti.... etc.
Mi-a trecut prin minte sa renunt la cateva posturi din acest blog... dar la un moment dat m-am razgandit pentru ca nu imi e rusine cu ceea ce simt sau cu ceea ce am simtit... Ar fi o prostie din partea mea sa fac acest lucru asa ca voi pastra fiecare articol postat si fiecare comentariu aprobat... in fond e vorba despre mine... In incheiere o melodie foarte interesanta fara sa faca reclama la nimic... super tare si mesajul si melodia...Enjoy...



marți, 7 iulie 2009

Incerc...

Rezist, sau cel putin incerc pentru ca toate prin cate trec ma macina si ma consuma incet incet….deci pot sa spun doar ca incerc sa resist… toate ideile mi se amesteca in minte atunci cand vine vorba de iubire…ma mir ca mai pot gandi ok… Am crezut intr-o himere, mi-am pus sperante in ceva ce nu avea cum sa fie, am gresit atat prin vorbe cat si prin comportament, am trecut mai departe crezand ca totul pe lumea asta are rezolvare si ca odata iertat totul va fi asa cum ar trebui sa fie insa eram asteptat sa fac o greseala, un pas nu tocmai inainte care in disperare si constient l-am facut… Din pacate asta ma bantuie si nu am cum sa schimb…poate trebuia sa nu ma panichez asa, poate trebuia sa vorbesc mai mult si mai clar, poate trebuia sa fiu acolo atunci cand era nevoie(desi eu chiar am fost acolo se pare ca nu am reusit sa fiu asa cum isi dorea ea…).
Incerc din rasputeri sa nu ma mai invinovatesc pe mine si apoi sa nu o mai invinovatesc pe ea…poate nu a fost sa fie, poate tot ce a fost frumos atata timp a trebuit sa se termine brusc, fara prea multe explicatii sis a ne lase un gust de fiere in gura…poate daca nu interveneau alte persoane, importante si nu erau asa inversunate impotriva mea…alegerea era mai usoara si aveam dreptul la fericire azi…dar din pacate atunci cand nu depinde totul de tine nu a ice face decat sa astepti cu sufletul la gura un deznodamant in urma caruia exista doua posibilitati… sa tipi de bucurie sis a incerci sa fii fericit in continuare sau sa urli de necaz simtind cum inima iti este strapunsa de fiorul si de gandul despartirii…
Imi era teama sa adorm, pentru ca se putea sa o visez si imi era teama ca in vis este posibil sa o imbratisez… imi era apoi teama ca ma voi trezi si ca o voi pierde pentru ca visul urma sa se termine. Totul in jurul meu imi adduce aminte de ea, am incercat pe cat posibil sa elimin sau macar sa ascund anumite repere, puncte din viata care au reprezentat ceva pentru amandoi… Nu am reusit in totalitate pentru ca stiu ca tot ceea ce a fost facut a fost facut din dragoste… Am ramas cu unele intrebari care imi macina si acum sufletul… Ce am facut asa grav de am ajuns aici?... Cum de nu am putut rezolva problema respectiva?... De ce a permis ca intre noi sa intervina altcineva?...
Acestea sunt doar cateva intrebari care ma epuizeaza psihic… A existat pentru un scurt interval de timp un moment in care am crezut ca toate se vor rezolva, ca a realizat cat ii este de greu fara mine… insa mi-am dat seama ca a fost doar un test din partea ei… sincer nu stiu de ce… sa ma chinuie?... sa vada cat imi e de greu fara ea?
Stiu, timpul va trece si va intervene uitarea… dar pana atunci nu am ce face decat sa astept cuminte, in coltul meu de lume, cu speranta moarta la picioare…
Deprimant post…Nu?...Asa ziceam si eu…

miercuri, 22 aprilie 2009

At peace...

Probail cel mai greu lucru, atunci cand ai nevoie cea mai multa de pace si de echilibru interior, este acela sa te linistesti si sa incerci sa treci cu brio peste anumite momente ale vietii ce marcheaza sau care lasa o urma destul de adanca intr-un suflet de om fragil si care are nevoie de ghidare, de caldura... de normalitate intr-un cuvant. Tot asa este foarte bine sa ai pe cine te bizui atunci cand esti in partea finala a "recuperarii" pentru ca numai atunci realizezi ceea ce ai pierdut esti impacat datorita faptului ca ceea ce ai gasit este mult mai bun, mai...ceea ce cautai. Atunci incet incet incepi sa mergi mai departe si incepi sa ai siguranta pentru a merge mai departe pentru a duce o viata mai linistita... asta pana data viitoare probabil...in fine...
Observi ca ai langa tine pe cineva care iti este alaturi, cineva care incearca din rasputeri si chiar reuseste sa faca ceea ce de unul singur ti se parea imposibil de infaptuit asa ca si cu ajutorul persoanei respective te pui bine pe picioare chiar si incepi sa iti gasesti linistea la care tanjeai de atata timp...noptile nu ti se mai par asa de lungi, zilele incep sa fie cu soare pline si uite asa reusesti sa lasi in urma cu totul ceea ce credeai ca pentru tine e o lume dar ti-ai dat seama ca te-ai inselat sau ai fost inselat....ma rog...fiecare cum considera ca i se potriveste...




Asa cum spunea o persoana foarte importanta pentru mine:" imi imaginez cum viata sta ghemuita intr-un colt si rade de mine... Stiam ca asa se va intampla....Nu-i nimic nou..." Poti acum sa privesti altfel lucrurile si persoanele care te inconjoara, ipocrizia si fatarnicia lor...desi speri din tot sufletul sa nu fie asa cum ti s-a demonstrat pentru a mia oara iar cand ti se intampla cate ceva bun stai uluit si privesti fara a-ti veni sa crezi ca mai este posibil sa se intample si ceva bun in lume...
Sunt momente cand iti doresti sa fugi in lume sa uiti de toti si de toate, sa pleci intr-un loc in care nu te cunoaste nimeni si sa o poti lua de la 0 pe toate planurile dar iti dai seama intr-un tarziu ca sunt doar vise desi unele vise sunt mai mult sau mai putin realizabile...iar in functie de trairile noi care iti fac fiinta sa vibreze incepi si iti stabilesti teluri si targeturi in viata. Poate ar fi mai bine sa nu iti mai imaginezi cum ar fi si ar trebui sa iei lucrurile exact asa cum vin, day by day sau cel putin eu asta am invatat chiar daca mai exista momente de melancolie in care totul pare destul de negru.....

Eu am norocul ca acum langa mine se afla o fiinta minunata, un adevarat inger de fata careia ar trebui sa ii fiu foarte recunoscator pentru ca se pare ca ea are capacitatea sa ma inteleaga si sa fie langa mine neconditionat... Stiu ca apare doar pe cate 3 randuri in posturile mele dar credeti-ma pentru mine e foarte speciala, chiar nu imi imaginam ca mai exista pe lume fapturi de genul acesta. Ea a jucat un mare rol in faptul ca eu acum ma simt linistit si mi-am gasit intr-adevar echilibrul... Nu stiu ce va fi in continuare, stiu insa ca e inima mea si stiu ca alaturi de ea ma simt implinit. Stiu ca imi doresc sa fie si pe viitor totul asa minunat dar vom vedea....pana atunci voi incerca sa fac toate lucrurile cat de bine pot si sa nu-i lipseasca nimik pentru ca este intr-adevar UNICA....

miercuri, 15 aprilie 2009

Multumesc...

Este adevarat ca a trecut ceva timp si am reusit sa imi pun ordine in viata de zi cu zi pentru ca ajunsesem la concluzia ca nu se mai poate asa... Foarte adevarat este ca fara ajutorul celei mai importante persoane din viata mea nu as fi reusit sa fac nimic, ea m-a sprijinit, mi-a fost alaturi si m-a indrumat asa cum stie ea mai bine si pentru asta o sa-i fiu recunoscator toata viata. Nu i-am spus lucrul acesta asa ca : Multumesc din tot sufletul angelcat...
Acum pot sa visez cu adevarat pentru ca visele mele erau fara consistenta, far un final anume, fara personaje principale....toate astea s-au schimbat insa din clipa in care am vazut-o prima oara, pentru ca atunci am stiut ca e ceva special cu fiinta asta si am simtit atunci ca va juca un rol important in viata mea....se pare ca asa a si fost, pentru ca de atunci totul s-a schimbat in bine si acea mica raza de speranta mi-a revenit. Desi eu sunt mai fatalist din fire si reusesc sa dramatizez situatia/problemele care apar... Stiu ca nu e corect si stiu ca uneori am fost egoist si mai stiu ca datorita naturii mele, fiecare persoana care o aveam langa mine nu ma multumea si simteam ca ma tinea pe loc, cu ea insa este cu totul si cu totul altfel...langa ea simt ca pot "zbura" pentru ca ea "zboara" cu mine iar echilibrul care interior care mi-l ofera nu cred ca se poate compara cu nimik. Langa ea visele mele au finalitate, au sens, au personaje principale....asa ca... iubita mea, angelcat, iti multumesc din nou... Trebuia sa scriu postul acesta pentru ca ma simt mai mult decat dator acestei fiinte care a aparut in viata mea ca din vis.... ca un inger pazitor exact atunci cand aveam mai mare nevoie de ea...
Multumesc...

miercuri, 25 martie 2009

Love





'What makes you smile everyday? ',

question that i heard everytime i passed by,

i smile when i see the sky and the moon,

i smile when it's raining,

i smile even when i'm under hot sun.

'why? ', same question again,

i smile when i'm tired,

i smile when i'm depressed,

i smile even if i'm sad.

'why', and again,

i smile when i see kids playing,

i smile when i see couples holding hands,

i smile when i see people laughing happily,

'why did you smile everyday? ',

this time i give the answer,

i smile because i'm glad of what God have give us,

i smile because i don't want to feel down,

i smile because i love the fact that human lives better if there is someone to love and be loved,

i quickly smile at everything, for fear of having to cry because

i want to live my life to the fullestand not having regrets in futurefor the beautiful things

i've missed in



I have decided that after all I’ve been through it is my time to be happy because I’ve been lied to, cheated on and I’ve been treated like dirt by someone that in the end does not deserve to look into my eyes. I proudly wear my scars on the surface of my hart, scars that were bleeding some time ago and now they are healed. My face has added another furrow line that has become an usually part of it because the time of suffering has left marks not only in my soul but on my apparence too.
It is true that I don’t wish even to my worst enemy to go through the period of feelings that are unshared, harts are broken, tears are false, another one cames along and takes the place that you believe to be for ever yours…it is such thing as for ever. As time goes by you realize after you see what I’ve written above, that a period of your life has been meaningless, the person that you thought that is to be with you becames something more than a bug that deserves to be crushed because she lied to everyone, she lied to her parents so that she can be the “good guy” in a relationship that you tried from all your heart to make it work but in the end it is not enough.
You maybe then regret that life is not fair…but really…wake up…you should know this by now, it should never came as a surprise for you, I know that sometime along the way you forgot about what I’m talking about but don’t worry…the heartache that you feel that is braking your soul to pieces will remind you never to trust people again…



So the time passes by and more and more you feel healed by the pain although the signs that you have suffered remain on your hart and your face so that you will be reminded the next time to never make the same mistake twice.
In the end, when the healing process is complete you feel ready to get back in life again, you meet an angel, a person just like you that has suffered for many years and now just like you she deserves to be happy so with shy small steps you try to live day by day and you see that all you bad thoughts can be forgotten because all your fears were insubstantial placed. so now I know what it means to love and to be loved truly...
I love my little kitty, my angel from the sky....my angelcat...

marți, 24 martie 2009

Back in life

Sincer sa fiu nu aveam nici o idee despre ce o sa fie postul asta asa ca am deschis o pagina la intamplare si m-am apucat sa scriu cate ceva tot despre sentimente atat provocate cat si cele care isi gasesc drum inspre inima de obicei si care sunt doar aleatorii, simtiri si sentimente care te fac mai puternic, care te intaresc din punct de vedere psihic. Cineva ma intreba zilele trecute daca …”regret pe cineva din trecutul meu…” o intrebare fireasca daca stau sa ma gandesc ca in ziua de azi nu mai poti avea incredere in nimeni si in nimic…bineinteles exagerez la chestia cu increderea pentru ca atunci cand nu mai ai incredere in nimeni chiar este crunt, vezi conspiratii la tot pasul, tot felul de situatii ce duc la certuri in cuplu sau chestii de genul acesta…
Nu regret sincer sa fiu nici o persoana din trecutul nu, nu regret decat probabil niste actiuni sau fapte care la momentul respective mi se pareau romantic….ceea ce era normal la momentul respective. Nu imi vine usor sa aflu ca toate acestea au fost doar niste incercari inutile de a amana inevitabilul. Se pare ca am gresit sau cel putin asa consider eu… Dar na fiecare gresim pentru ca suntem oameni si avem carentele noastre ca si finite… Probabil e doar o parere a mea dar avand in vedere ca nu m-a contrazis nimeni pana acum…probabil trebuie sa fiu mai precaut…dar de obicei asa se intampla cand una faci si alta gandesti ca ar trebui facut. Inima trebuie aascultata si ea dar eu cred ca cel mai bine ar fi sa primeze ratiunea si nu simtirile.
Imi e dor sa mai fiu ca la inceputul copilariei, fara griji, fara sa ma intereseze prea mult de repercursiunile pe care le-ar putea avea o actiune pripita. Nu-I nimik, din greseli invatam… Nu cred ca e bines a stam mereu cu frica in san sa nu facem aia, sa nu facem ailalta…
Am realizat toate chestiile astea purtand o conversatie cu o persoana cu totul si cu totul speciala si pe aceasta cale as dori sa ii multumesc. Ea se stie cam cat de speciala este si ce inseamna pentru mine.... Sunt multe de discutat aici pentru ca avand de partea mea o asemenea fiinta am realizat multe….multe….greseli care au durat unele cam mult…nu-i nimic…eu cred ca ceea ce s-a gresit se poate indrepta intr-o mai mare sau mai mica masura. Am observat un lucru fata de ceea ce era anterior si aici ma refer la relatiile anterioare….daca pana acum simteam ca sunt singur intr-o relatie si simteam pur si simplu ca sunt tinut pe loc…acum nu mai este cazul pentru ca o simt pe cea de langa mine cum este in stare sa “mearga” langa mine si nu sa-mi incetineasca avansul cu tot felul de idei si ineptii ce uneori sa ma faca sa ma crucesc. Important este echilibrul care l-am dobandit datorita ei si starea de confort interior, defapt nu confort e o liniste care iti da o stare de bine si de “mai vreau…”
Umbland printer melodii am gasit una care mie mi-a placut foarte mult si inca o mai ascult cu placere…Only for you angelcat…
Enjoy…


joi, 12 martie 2009

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...
Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P
Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

luni, 9 martie 2009

No title

My hands hold safety to my dreams
Clutching …. no one has fallen
So many years I've shaped each one
Reflecting my heart showing who I am
Now you're asking me to show
What I'm holding on so tightly
Can't open my hands can't let go
Does it matter?
Should I show you?
Can't you let me go?
Surrender you whisper gently
You say I will be free
I know, but am I
you say you have a plan for me
And that you want the best for my life
Told me the world had yet to seewhat you can do with one that's committed
to your calling
I know of course, what I should do
that I can't hold there dreams forever
If I give that now to you
will you take them away forever?
or can I dream AGAIN....!?!






No one can see inside my soul the bitterness that hides in it so when you came into my life, I thought the sun will never shine my dreams were looked up in my hart your warmth reach down to them and manage to set them free and the most important thing, you made me belive that it’s ok to dream… By your side I learn again to walk not to carry or to be carried by someone. Sometimes I can not belive that it is true….you and me… but then I look around and I see myself hopping that dreams can came true and that my fears towards you are only my problems and after a while I have realized that you don’t want to hurt me because you need me as much as I need you… It’s nice to see that you are needed and that you can count on a person that is close to you and dear to your hart and most important a person that it is true. I don’t know if I make any sence… I belive that I could never in this life tell her in words how much this means to me but I can spend my life trying because is the only one that deserves all the love and care in this world in witch if you don’t lie you are not to be called human. I know it seems unreal and it may look like is a story told by a person that doesn’t want to break the links with the past but belive me for me the past is the past and from my point of view it is left behind for good no matter what…THAT IS A BIG PROBLEM THAT SEEMS TO ME THAT SOME PERSONS CAN NOT HANDLE OR MAYBE THEY DON’T WANT TO GET IT.
What do u think about it?

luni, 9 februarie 2009

"CUVINTE GRELE..."

Imi este greu sa incep postul asta… Am incercat sa o fac de zeci de ori dar nu mi s-a parut absolut deloc potrivit pana am ajuns la formula acesta de inceput.
Atunci cand treci prin destule “incercari” si ai avut timp destul sa iti revii sau sa iti pui gandurile intr-o ordine care sa iti permita sa revii la viata, sa incepi sa ai incredere in primul rand in propri-ati persoana si apoi in cei din jurul tau si sa incepi sa poti folosi fara ezitare acele doua cuvinte…asta cu toate ca apar intrebari de genul: Daca toate sunt la fel ce rost mai are? Cum se poate afla momentul ideal de folosire al lor? De ce trebuie neaparat folosite? Voi mai fi in stare sa le rostesc? Ma va crede cineva cand le voi spune? …. Si multe altele de genul asta care nu imi vin acum in minte…
In fine… dupa ce iti dai seama ca mai ai de asteptat pana sa intalnesti pe cea care sa merite cu adevarat, sa inteleaga si sa simta ceea ce aceste doua cuvinte inseamna iar atunci cand o intalnesti ti se pare ireal si astepti pe masura ce trece timpul si incepi sa o cunosti te tot astepti sa “calce stramb”, sa spuna ceva care sa deranjeze sau sa faca ceva care sa nu fie conform cu ceea ce crezi tu ca ar trebui… Timpul trece si nimic din ceea ce te astepti nu se intampla(ma refer la partea negativa a lucrurilor…), ba dimpotriva, totul apare mai frumos, incepi sa simti ceva de care nu te mai credeai capabil si sentimentele tot cresc pe zi ce trece mai mult. Ajungi la un moment dat ca in interiorul tau sa se poarte o lupta… o parte vrea sa creada iar cealalta ii spune “nu fi prost…de unde si pana unde?…mai crezi in asa ceva?…”.
Este ca o furtuna ce nu iti da voie sa vezi lucrurile chiar asa de clar cum ar trebui… La un moment dat te linistesti si incepi sa speri, ca intr-adevar ea este cea pe care o asteptai, iti dai seama din vorbele rostite de ea ca aveti mai multe in comun decat ar trebui…poate, apare pe fata ta un zambet mai mult de liniste… si la un moment dat incepi sa eviti sa spui “si mie imi place asta” sau “si eu la fel” pentru ca apare teama de a parea chir penibil sau disperat insa inauntru finite tale simti si stii ca ea este…
Poate nu e bine sa fii asa de precaut, poate ar fi mai indicat sa spui ceea ce simti mai des, poate nu ar trebui sa iti mai fie frica de ceva pana la urma fieresc…poate…Cel mai important lucru este sa iti gasesti si echilibrul atunci cand incepi sa simti cele de mai sus, sa simti ca nu este cineva care te va tine pe loc atunci cand ai chef sa “zbori”, ca e cineva care va “zbura alaturi de tine”…



Pentru cei care n-au inteles acele cuvinte grele sunt "TE IUBESC...."

marți, 3 februarie 2009

Despre viata... as I see it

M-am gandit in postul de azi sa scriu despre dragoste, minciuna, inselatorie precum si legatura care exista intre acestea sau cel putin parerea mea despre ceea ce se leaga si ceea ce nu are cum sa fie conform, ca sa spun asa...
Atunci cand te afli intr-o relatie oferi dragoste, oferi flori sau mai stiu eu ... diferite cadouri ... si toate astea doar pentru un moment, un zambet de o clipa, un sarut pasional, o imbratisare patimasa ... si asa cum este normal te astepti sa ti "se raspunda" cu aceeasi moneda, pentru ca asta e natura umana. In momentul in care nu se intampla te opresti, incepi sa te intrebi"Cu ce am gresit oare?" sau "De ce nu este ea/el multumita/multumit?"... Poate nu stie sa arate multumirea, poate este mai rece si nu ii este usor sa isi exprime sentimentele sau poate pur si simplu dupa un anume timp atunci cand iti spune "Te iubesc..." nu mai e din inima, pentru ca asa simte, e doar ca si rutina sau doar ca stie ceea ce iti place sa auzi.... Inafara de asta nu se mai uita in ochii tai, iti evita privirea ori de cate ori are ocazia sau atunci cand te priveste vezi un gol imens care a fost provocat de cine sau de ce.... nu vei afla NICIODATA... si atunci cu inima ranita incepi si te invinovatesti din nou... fara nici un rost.
Adevarat este ca din experiente invatam si ne cizelam ca si indivizi si toate experientele oricat de rele sau bune ar fi ele din fiecare aflam cate ceva despre propria persoana si despre modul in care trebuie sau ar trebui tratat sufletul de langa noi. Intr-adevar este destul de greu atunci cand tii la cineva in primul rand sa accepti faptul ca nu il/o vei mai auzi la telefon sau nu il/o vei mai vedea dar asta e primul pas si cel mai greu... e nevoie de destula "putere", care o gasesti in tot felul de evenimente sau motivatii care ti-au ranit atat orgoliul cat si inima ce odinioara ii apartinea. Apar vise sfarmate si inimi frante care par la inceput fara leac dar care dupa o anume perioada se vindeca, lasand urme ca dupa o lupta crancena atat in inima cat si pe fizic...
Desi esti constient/constienta ca toate astea este posibil sa se repete nu te poti inchide intr-o pestera sa traiesti de unul singur dar incerci sa fii mai precaut data viitoare, incerci sa arati mai putin ca iti pasa, incerci sa nu te mai implici atat de mult sau o faci cu teama... Pana la urma mie chestia asta mi se pare o prostie... eu cred ca intr-o relatie ar trebui sa fie amandoua persoanele cat se poate de deschise pentru a primi si a oferi dragostea, acest sentiment pe cat de placut pe atat de dureros... Cam atata la general....
Acum cateva vorbe despre mine
Am observat o chestie la mine si anume ca scriu mai bine despre dragoste atunci cand sufar... adica atunci chiar se cunoaste ca sunt cuvinte din suflet... sincer sa fiu nu am stat sa analizez chestia asta dar mi-au spus-o prea multe persoane si cred ca este adevarat... dar sincer m-am "vindecat" si nu a fost placut procesul asa ca nu as vrea sa mai scriu articole atunci cand sufar, defapt nu mai vreau sa sufar... asta este esenta. Este nevoie de multa putere si de multa determinare ca sa poti trece peste fara sa aluneci in alte extreme... credeti-ma... I've been there.... Sunt insa bucuros acum ca pot spune cu mana pe inima ca nu mai am nimic, dimpotriva pot spune ca simt din nou acel fior provocat de aparitia unei fiinte foarte, foarte, foarte speciale in viata mea. E placut sa descoperi un sentiment pe care il credeai pierdut pe vecie la care se adauga alte trairi despre care eu cred ca vin ca si bonus atunci cand intalnesti pe cineva care intr-adevar merita dragostea de care suntem capabili ca si oameni si aici ma refer la echilibru si libertate. Doua sentimente esentiale, cred eu, pentru ca o relatie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze. E frumos sa te simti din nou parca plutesti si parca timpul zboara atunci cand sunteti impreuna. Sincer, nu credeam posibil dar uite ca atunci cand este cazul Dumnezeu are grija de noi si ne trimite exact pe cea de care avem nevoie... Asa s-a intamplat si cu mine si sincer nu imi vine sa cred... parca prea se petrec toate rapid, parca prea repede m-am "inmuiat"... Cred ca era normal pentru ca ceea ce pentru ea pare normal mie mi se pare minunat si aici ma refer la comportament, la vorbe, la gesturi, la mimica etc. Ce sa va mai spun? Sincer ar trebui un post foarte mare ca sa pot explica mai in detaliu ceea ce este, cum este si ceea ce reprezinta ea pentru mine... Sper din tot sufletul ca ea a inteles asta din toate gesturile mele si din felul meu de a fi cand suntem impreuna. Mi-a aratat ca teama mea de implicare este o prostie, m-a invatat sa simt iar bucuria stropilor de ploaie atunci cand acestia cad din cer asupra chipului meu... Este o fiinta foarte speciala si merita tot ce este mai bun pe Pamant, ea se stie chiar daca nu ii scriu numele ... De suferit am suferit cu totii dar acum a venit si randul nostru la fericire asa ca ma rog la Dumnezeu sa ne aiba in paza pe amandoi dar mi-as dori daca se poate sa o pazeasca mai mult pe ea atunci cand nu este cu mine pentru ca atunci nu mai pot avea eu grija...
Am gasit o melodie care cred ca merge numai bine cu postul asta chiar daca e putin mai de blue heart eu pot spune "It's all comming back to me now..."... Enjoy....


luni, 19 ianuarie 2009

If only...

Zilele trecute eram in cautarea unui film in "galeria" mea de CD uri si DVD uri si mi-a atras atentia un CD mai vechi si care se cunostea dupa uzura carcasei ca fusese folosit mai mult decat celelalte...L-am deschis si am citit titlul filmului..."If only..." sau "Taxiul destinului"(cum a fost tradus titlul atunci cand a fost difuzat la televizor) si sincer sa fiu la prima vedere nu am facut absolut nici o legatura cu titlul pentru ca a trecut ceva timp de cand l-am vazut ultima oara si cum curiozitatea e una dintre cele mai agasante si cumplite trasaturi ale mele am hotarat sa vad despre ce este vorba...


O adevarata poveste de dragoste care merita urmarita, asta numai alaturi de prietena/iubita pentru ca face parte din categoria povestilor de dragoste care inmoaie pana si cel mai puternic sau incapatanat suflet... Ca din orice poveste sunt foarte multe de invatat, de reevaluat si de hotarat. Am ramas uimit cand am observat cine a facut soundtrackul pentru acest film... Dj Aligator... ascultati piesa intai si apoi mai vorbim...

E un film care vi-l recomand cu cea mai mare incredere, sper sa va ajute macar atat cat m-a ajutat pe mine sa inteleg anumite lucruri, manifestari si chiar vorbe...

See you

In viitorul apropiat voi avea timp sa ma apuc din nou de pasiunea mea mai veche....pasiune pe care am cam nelijat-o in ultimul timp. Dar pan...