Eu

Cine sunt EU?
Fiecare ma creaza in felul lui propriu...
Pentru unii din voi sunt doar un copil
Pentru unii poate ca sunt cel care...
Pentru unii sunt amandoua
Pentru unii nu sunt nimic...

Pentru unii sunt ultima speranta
Pentru alte poate acel sentiment numit Dragoste...
Dar nimeni nu are idee cine sunt cu adevarat
Stiti doar ca sunt
Si atat.
Sunt.

Sunt vantul ce II VA imprastiA parul
Sunt soarele care II VA incalzI
Sunt ploaia ce'II VA dansA pe fata
Sunt aerul de dimineata ce II VA invaluiI...

Sunt inceputul primului gand
Si sunt sfarsitul celui din urma
Sunt pentru MINE cele mai frumoase momente
Si sunt implinirea
Sunt cel care II VA inspira INCREDERE vreodata
Sunt parte din Ea
Si VOI tanji mereu
Din nou,si din nou...
SA FIU.

...Neahh...poate gandesc eu prea mult... Cineva acum vreo saptamana imi spunea ca piesa asta ma reprezinta...Probabil...Eu am renuntat de mult sa mai ....

Incerc

Cineva imi spunea acum cateva zile, defapt acum cateva saptamani ca are senzatia atunci cand vorbeste cu mine ca ma ascund, ca incerc sa scap mai repede de ea, ca nu mai am chef de vorba asa cum era alte dati... Sincer sa fiu stiu ca nu toate sunt la fel cum erau dar nu mi-am dat seama cam cat de deranjanta poate fi atitudinea mea si pe aceasta cale as dori sa imi cer scuze tuturor celor carora li s-a parut ca sunt altcineva decat eu , cei pe care atitudinea mea i-a deranjat in vreun fel.

Mi s-a spus printre altele " ... incerci sa te ascunzi.... de iubire..."..... cuvintele astea m-au lasat fara replica pentru cateva secunde pentru ca la un moment dat nu imi dadeam seama daca are ea dreptate sau se inseala... Pentru mine unul cel putin, la momentul acesta, cuvantul si sentimentul de "iubire" sunt fara un inteles anume sunt goale, fara sens, fara.... Probabil nu va fi asa mereu dar acum cel putin.....e gol si sincer am realizat ca imi e bine asa am timp pentru mine, pentru cei apropiati mie pentru lucrurile marunte care adunate reusesc sa faca dintr-o zi de toata kk o zi minunata. Probabil ma plictisesc mai repede de conversatii banale de genul "Ce mai faci?..." , probabil persoanele care nu inteleg asta ar trebui sa am grija cum le tratez probabil s-a produs ceva in interiorul meu, ceva care a reusit sa ma faca sa fiu altfel, e bine daca e evident , ma refer in sensul bun al cuvantului.... bineinteles.

Si daca nu imi pasa asta inseamna ca sunt cum?.....Akon....enjoyyy

No more

Se pare ca in cele din urma am reusit… defapt nu eu am reusit, se pare ca ea a reusit … asa cum a facut-o acum ceva vreme… a reusit sa ma indeparteze si sa imi fie sila, sila de mine in primul rand pentru ca mi-am permis ca sa mai sper si sa cred ca se poate schimba ceva, sila de situatia penibila in care am ajuns, sila de ceea ce simt si incet dar sigur dispare si nu in ultimul rand... sila de cea care m-a facut sa revin la ceva ce credeam demult uitat... o fi o parte din mine de vina probabil... cu toate astea am incercat sa iert si mai ales sa uit tot ceea ce imi deranjeaza echilibrul asta fragil pe care mi l-am format si pentru care ar trebui sa-i multumesc unei persoane care v-a ocupa un loc foarte important in inima mea... asa ca Multumesc ANGELCAT... tu mi-ai aratat ca se poate, ca pot avea din nou incredere, ca pot simti ceea ce nu mai credeam posibil, ca pot fi din nou eu... ca pot spera ca intr-o zi sa am parte de ceva care sa imi fie exact pe masura... regret insa ca nu ai fost tu....
Ar fi destul de multe persoane carora ar trebui sa le fiu recunoscator... insa nu voi spune aici cui... totul ramane in inimioara mea si atunci cand vor avea nevoie de ajutor nu pot decat sa sper ca voi pute fi in masura sa ii ajut... sau ca voi fi pe aproape sa ii pot ajuta... Stiu poate suna patetic dar credeti-ma ca face foarte mult sa aiba cine sa te incurajeze atunci cand te simti la pamant si aproape ca ti-ai pierdut vointa de a mai trai...
In fine, mai devreme sau mai tarziu toate trec si astfel nu mai reprezinta nimic.... un mare nimic probabil exact ca si cel caruia ii suntem cu totii subiecti. Prinde bine sa realizezi pe cine ai alaturi, pe cine poti conta, pe cine nu, pe cine ar trebui sa inveti sa eviti, pe cine ar trebui sa uiti.... etc.
Mi-a trecut prin minte sa renunt la cateva posturi din acest blog... dar la un moment dat m-am razgandit pentru ca nu imi e rusine cu ceea ce simt sau cu ceea ce am simtit... Ar fi o prostie din partea mea sa fac acest lucru asa ca voi pastra fiecare articol postat si fiecare comentariu aprobat... in fond e vorba despre mine... In incheiere o melodie foarte interesanta fara sa faca reclama la nimic... super tare si mesajul si melodia...Enjoy...

Life is good

Alaltaieri, o persoana foarte draga mie...defapt iubita mea a reusit in sfarsit sa imi arate o melodie pe care ea o tot lauda de ceva vreme despre a carei exstenta eu unul nu stiam sau poate auzisem dar nu am bagat de seama.

Probabil e mai bine ca nu imi aduceam aminte de Sade pentru ca asa mi s-a starnit curiozitatea si am cautat pe net cateva piese ale ei...si am dat peste urmatoarea ei melodie ceva mai cunosuta:

A fost o surpriza pentru mine pentru ca imi place genul acesta de muzica... Sper din toata inima sa va faca placere si voua sa le ascultati. Voi ce credeti?

Enjoy....

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...

Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P

Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

FERICIRE

Ce este fericirea? Cand stii daca esti fericit/a sau nu? Acestea sunt doar doua intrebari strans legate de titlul de mai sus… E foarte greu de spus pentru ca atunci cand simti ca lumea iti e foarte departe iar visurile care te faceau sa speri la fericire sunt azi o movila de c…. nimeni si nimic nu te poate face fericit/a pentru ca alaturi de straduinta celor care isi doresc lucrul asta apare indiferenta si raceala ta ca persoana fata de incercarile, atunci surde, ale tuturor persoanelor din jurul tau de a te face sa zambesti. Probabil, defapt sigur trebuie sa treaca destul timp pana se poate spune ca poti zambi si fi fericit dar sincere u cred ca e mai bine ca trecutul la un moment dat trebuie sa ajunga trecut cat mai repede si cat mai nedureros cu putinta…
Credeti-ma, nu exista medicamente pentru suferinte de genul asta si chiar daca ar exista….care ar mai fi farmecul?.... Am fi niste roboti ce nu cunosc bucuria primului sarut care nu stiu ce sa faca in moment de genul aceta.

CE ESTE FERICIREA?
In primul rand fericirea este un sentiment prin care noi ca oameni reusim sa ne evaluam starea de bine sufleteasca ce ne este provocata de prezenta/absenta unei persoane.
Aceasta ar putea fi definitia fericirii prin prisma interactiunii umane… Offf Doamne….Academic nu? Fericit poti sa fii si atunci cand la locul de munca seful te bate pe umar si iti spune”Bravo…” dar e cu totul diferit, este un alt gen de fericire… Fericit poti fi atunci cand vezi o floare frumoasa, cand simti stropii de ploaie ca iti uda fata, cand lucruri care pana ieri pareau doar gri de azi incep sa capete culoare si acest lucru iti da puterea sa speri sis a spui…: “Poate acum este randul meu sa ma bucur…”
Cand stii daca esti fericit/a sau nu?
Fericit/a te imti atunci cand simti ca Pamantul e prea mic pentru a-ti putea exprima bucuria, cand simti ca aripile de inger care acum odinioara fusesera frante azi au forta sa tea jute sa te inalti desupra tuturor iar faptul ca zbori sa nu ti se mai para ceva nou, ceva ciudat, ceva spre care tindeai dar nu credeai ca se mai poate intampla… Fericit/a te poate face aparitia unei flori in fata si in viata ta fara sa iti dai seama cand s-a intampla chestii de genul asta.
Cert este ca toti avem dreptul la fericire si chiar daca exista moment in viata cand nu mai speram….totusi ar trebui poate sa incercam sa fim mai optimisti si mai fericiti in prezenta unei persoane eventual atunci cand se intampla sa primim sau sa ne sunt “servite” gesturi si vorbe reci fara noima.

Esential este insa faptul sa nu ne pierdem speranta in acest minunat sentiment pentru ca eu am invatat din propriiele experiente si intamplari ca ii vine randul oricui atat la fericire cat si la nefericire… cu alte cuvinte ROATA SE INTOARCE FRATILOR…. Asa ca un sfat asta daca vreti s ail luati in considerare:…”Ce tie nu-ti place altuia nu face…”

Despre viata... as I see it

M-am gandit in postul de azi sa scriu despre dragoste, minciuna, inselatorie precum si legatura care exista intre acestea sau cel putin parerea mea despre ceea ce se leaga si ceea ce nu are cum sa fie conform, ca sa spun asa...

Atunci cand te afli intr-o relatie oferi dragoste, oferi flori sau mai stiu eu ... diferite cadouri ... si toate astea doar pentru un moment, un zambet de o clipa, un sarut pasional, o imbratisare patimasa ... si asa cum este normal te astepti sa ti "se raspunda" cu aceeasi moneda, pentru ca asta e natura umana. In momentul in care nu se intampla te opresti, incepi sa te intrebi"Cu ce am gresit oare?" sau "De ce nu este ea/el multumita/multumit?"... Poate nu stie sa arate multumirea, poate este mai rece si nu ii este usor sa isi exprime sentimentele sau poate pur si simplu dupa un anume timp atunci cand iti spune "Te iubesc..." nu mai e din inima, pentru ca asa simte, e doar ca si rutina sau doar ca stie ceea ce iti place sa auzi.... Inafara de asta nu se mai uita in ochii tai, iti evita privirea ori de cate ori are ocazia sau atunci cand te priveste vezi un gol imens care a fost provocat de cine sau de ce.... nu vei afla NICIODATA... si atunci cu inima ranita incepi si te invinovatesti din nou... fara nici un rost.

Adevarat este ca din experiente invatam si ne cizelam ca si indivizi si toate experientele oricat de rele sau bune ar fi ele din fiecare aflam cate ceva despre propria persoana si despre modul in care trebuie sau ar trebui tratat sufletul de langa noi. Intr-adevar este destul de greu atunci cand tii la cineva in primul rand sa accepti faptul ca nu il/o vei mai auzi la telefon sau nu il/o vei mai vedea dar asta e primul pas si cel mai greu... e nevoie de destula "putere", care o gasesti in tot felul de evenimente sau motivatii care ti-au ranit atat orgoliul cat si inima ce odinioara ii apartinea. Apar vise sfarmate si inimi frante care par la inceput fara leac dar care dupa o anume perioada se vindeca, lasand urme ca dupa o lupta crancena atat in inima cat si pe fizic...

Desi esti constient/constienta ca toate astea este posibil sa se repete nu te poti inchide intr-o pestera sa traiesti de unul singur dar incerci sa fii mai precaut data viitoare, incerci sa arati mai putin ca iti pasa, incerci sa nu te mai implici atat de mult sau o faci cu teama... Pana la urma mie chestia asta mi se pare o prostie... eu cred ca intr-o relatie ar trebui sa fie amandoua persoanele cat se poate de deschise pentru a primi si a oferi dragostea, acest sentiment pe cat de placut pe atat de dureros... Cam atata la general....

Acum cateva vorbe despre mine

Am observat o chestie la mine si anume ca scriu mai bine despre dragoste atunci cand sufar... adica atunci chiar se cunoaste ca sunt cuvinte din suflet... sincer sa fiu nu am stat sa analizez chestia asta dar mi-au spus-o prea multe persoane si cred ca este adevarat... dar sincer m-am "vindecat" si nu a fost placut procesul asa ca nu as vrea sa mai scriu articole atunci cand sufar, defapt nu mai vreau sa sufar... asta este esenta. Este nevoie de multa putere si de multa determinare ca sa poti trece peste fara sa aluneci in alte extreme... credeti-ma... I've been there.... Sunt insa bucuros acum ca pot spune cu mana pe inima ca nu mai am nimic, dimpotriva pot spune ca simt din nou acel fior provocat de aparitia unei fiinte foarte, foarte, foarte speciale in viata mea. E placut sa descoperi un sentiment pe care il credeai pierdut pe vecie la care se adauga alte trairi despre care eu cred ca vin ca si bonus atunci cand intalnesti pe cineva care intr-adevar merita dragostea de care suntem capabili ca si oameni si aici ma refer la echilibru si libertate. Doua sentimente esentiale, cred eu, pentru ca o relatie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze. E frumos sa te simti din nou parca plutesti si parca timpul zboara atunci cand sunteti impreuna. Sincer, nu credeam posibil dar uite ca atunci cand este cazul Dumnezeu are grija de noi si ne trimite exact pe cea de care avem nevoie... Asa s-a intamplat si cu mine si sincer nu imi vine sa cred... parca prea se petrec toate rapid, parca prea repede m-am "inmuiat"... Cred ca era normal pentru ca ceea ce pentru ea pare normal mie mi se pare minunat si aici ma refer la comportament, la vorbe, la gesturi, la mimica etc. Ce sa va mai spun? Sincer ar trebui un post foarte mare ca sa pot explica mai in detaliu ceea ce este, cum este si ceea ce reprezinta ea pentru mine... Sper din tot sufletul ca ea a inteles asta din toate gesturile mele si din felul meu de a fi cand suntem impreuna. Mi-a aratat ca teama mea de implicare este o prostie, m-a invatat sa simt iar bucuria stropilor de ploaie atunci cand acestia cad din cer asupra chipului meu... Este o fiinta foarte speciala si merita tot ce este mai bun pe Pamant, ea se stie chiar daca nu ii scriu numele ... De suferit am suferit cu totii dar acum a venit si randul nostru la fericire asa ca ma rog la Dumnezeu sa ne aiba in paza pe amandoi dar mi-as dori daca se poate sa o pazeasca mai mult pe ea atunci cand nu este cu mine pentru ca atunci nu mai pot avea eu grija...

Am gasit o melodie care cred ca merge numai bine cu postul asta chiar daca e putin mai de blue heart eu pot spune "It's all comming back to me now..."... Enjoy....

Reinventeaza-te

Atunci cand in viata au loc unele "schimbari" majore incerci sa treci mai departe nu fara a schimba ceva la felul in care arati (ma refer la modul in care iti aranjezi parul, modul in care te imbraci....) si tot atunci iti stabilesti anumite tinte in ceea ce priveste comportamentul astfel incat sa nu mai fii atat de vulnerabil din punct de vedere sentimental cum ai fost pana acum. FALS.... sentimental vei fi vulnerabil mereu atunci cand esti intr-o relatie in care sentimentele iti sunt impartasite si cu inima deschisa incerci sa cladesti un viitor...care uneori s-ar putea sa nu se realizeze... Cand asta se intampla, te ridici de jos, te scuturi si cu pasi timizi si nehotarati incepi sa mergi spre viitor hotarat fiind ca data urmatoare sa nu mai fie cum a fost, sa nu mai treci prin ceea ce ai trecut si sa nu mai ai atat de mult de suferit.

Eu cred ca o relatie trebuie sa urmeze urmatorii pasi: sa inceapa, sa creasca si sa se cristalizeze. Atunci cand apare incapatanarea si orgoliul intre doua persoane care de altfel tin una la cealalta deja nu mai exista un viitor. Multi nu inteleg faptul ca a fi intr-o relatie nu inseamna a fi in competitie cu cineva...dimpotriva inseamna sa fii alaturi de cineva care la randul sau va fi alaturi de tine atunci cand va fi nevoie.

"Hai sa incercam sa ne schimbam..." sau sa ne "reinventam" asa cum multora le place sa formuleze...

Hai sa fim seriosi... Daca nu ai de gand sa faci asa ceva si ai de gand sa lasi doar timpul sa treaca fara a lua nici o masura... macar nu mai propune asa ceva... daca nu esti dispus/dispusa sa mai dai o sansa incercand sa te schimbi si tu... las-o balta frate.

Asa cum pentru a defini termenul de relatie este nevoie de doua persoane, este nevoie ca amandoua sa incerce si sa-si dea o sansa lor pentru ei... Nimic nu e mai dureros cand realizezi ca defapt toata faza cu reinventatul e doar un pretext pentru a pregati inevitabilul dureros. Nu o sa inteleg niciodata natura umana... de ce ne place sa ne chinuim?.... de ce nu putem intelege atunci cand e gata ca e gata?.... O fi din cauza inimii care refuza sa creada indepartarea de cel drag... Pretexte pentru ruptura se gasesc destule si pana si cel mai mic gest de afectiune o poate declansa. Interesant este faptul ca dupa ce nu reusim sa ne "reinventam" si se produce ruptura...dupa suferinta apar deja sentimente contradictorii iubirii care pana nu cu mult o simteam.... mai ales ca dupa ceva tim incep sa iasa la iveala fapte si actiuni care sunt menite a urgenta acest sfarsit.

Sfarsitul - il astepti cu nerabdare pentru a te putea bucura de o relatie noua deja inceputa in momentele "grele" in care el/ea iti spune"am nevoie de tine..." si tu cu pprivirea impasibila si fara a exprima nici un sentiment ii spui "stiu ca poti mai bine decat mine..." nepasandu-ti de ceea ce se va intampla. In acel moment realizezi ca totul, ma refer la faza cu reinventatul, a fost doar o minciuna, s-a folosit de tine pana in ultima clipa... iar apoi incet incet incep sa apara si motivele pentru care nu iti mai raspundea la telefoane, nu mai comunicati asa cum o faceati acum o vreme ... si de obicei motivul este o persoana "noua". Incepi sa regreti actiuni care le-ai facut in trecut si incepi sa anulezi planuri care erau deja in desfasurare pe post de surpriza, lucruri ce pana atunci iti placeau acum dor al naibii de tare, locuri care erau pline de amintiri placute incepi sa le eviti pentru a bloca oarecum durerea ghemuita in inima. Totul in jurul tau iti aduce aminte de ea/el, inca ii mai simti parfumul pe perna ta, iti vine sa dai foc la toate hainele, iti vine sa te duci in munti unde sa nu fii decat tu si cu tine pana in momentul in care nici muzica data la maxim si nixi alte zgomote mai tari nu te mai pot impiedica sa auzi ce gandesti... si multe altele.

De aceea cel mai bine, atunci cand simti ca esti depasit de ceea ce ar putea fi rezolvat doar prin comunicare, daca nu esti capabil sa mai acorzi o sansa....lasa-te frate... nu mai face si pe altii sa sufere. E mai bine. E parerea mea.

Scopul suprem

Daca va uitati cu atentie veti observa cum oamenii isi traiesc viata, in general, la voia intamplarii. Ei cred ca tot ceea ce li se intampla este un produs al evenimentelor exterioare asupra carora nu au control. Din acest motiv principala lor grija este propria supravietuire (si, cel mult, a celor dragi). Acestui tel ii inchina intreaga viata, fiind preocupati cum sa acumuleze cat mai mult astfel incat sa se simta mai in siguranta.

Nu poti condamna oamenii pentru asta - asa au fost invatati dintotdeauna. Insa, treptat, unii capata un minim de intelegere din aceasta lupta inegala cu mediul din jur. Incep sa simta clar ca singurul lucru cu adevarat sigur este clipa de acum, prezentul. Si invata cum sa o traiasca din plin, cum sa o foloseasca pentru a duce o altfel de lupta - cea cu ei insisi. Este singura confruntare reala, in urma careia devii o persoana constienta, un luptator.
Luptatorul duce o altfel de viata. Nu supravietuirea este scopul sau suprem, ci dezvoltarea continua a propriului sau nivel energetic si spiritual - si punerea sa in slujba celorlalti. El intelege clar ca existenta sa se desfasoara ca o manifestare extraordinara a realitatii sale interioare. Acolo este “terenul sau de lupta”, nu mediul exterior. Acolo isi foloseste toata indemanarea pentru a actiona cu inteligenta… iar unde ceilalti vad miracole, el vede o simpla actiune a legilor universale pe care le stapaneste.

Traim intr-o lume exterm de haotica. Oamenii isi propun teluri si renunta treptat la ele, considerandu-le prea dificile sau “prea frumoase pentru a fi adevarate”. Un luptator, insa, se recunoaste prin daruirea si devotamentul fata de calea sa.
Cum ar fi sa-ti traiesti viata astfel? Sa-ti depasesti temerile si limitele, sa persisti stiind ca Universul iti va raspunde si, in final, sa ajungi “acolo unde numai vulturii se avanta”?
Suntem oare capabili sa devenim luptatori? E o provocare, da. Cea mai mare provocare este ca in acest haos sa gasesti un fir pe care sa-l urmezi. O cale interioara, un mod de a exista care sa te implineasca si prin care sa devii un dar pentru ceilalti.

De fapt, pentru asta ne-am nascut - sa ne reamintim puterea si libertatea.