Nimicuri ce ma reprezinta

vorbe:
Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii, e inima adevaratei prietenii.

a iubi:
A IUBI INSEAMNA .....sa te simti singur atunci cand pers iubita nu e cu tine, inseamna sa fi alaturi de ea in orice moment, sa sti sa o pretuiesti , sa tremuri cand o atingi... inseamna ca inima sa-ti bata tare , sa te faca sa vibrezi, sa ocolesti toate barierele si toate necazurile ptr ea ...sa iti aduci aminte de toate intamplarile si imprejurarile petrecute impreuna..... inseamna sa o strangi de mana si sa-i soptesti ca o iubesti ca o doresti ca nu poti trai fara ea ca ea e totul ptr tine...

atunci:
Atunci cand ne-am cunoscut, cerul si pamantul s-au unit pentru o clipa; Sufletele noastre s-au cunoscut pentru a creea un nou univers,unul doar pt noi doi,unde iubirea noastra va putea zbura printre stele,planete,necunoscut...unde va intampina multe dificultati dar daca aripile ii vor fi puternice...va ajunge pana la soare...unde sufletele noastre se vor contopi, atunci o noua stea va naste pe cer,pentru ca o noua iubire a razbatut si a ajuns acolo unde multi viseaza sa fie...

ma gandesc:

De fiecare data ma gandesc la ce s-a intamplat cu mine . Te-am vazut ai intrat in inima mea , acum nu mai poti pleca . Te voi tine , te voi pastra , te voi apara de toate. Dar daca vei alege sa pleci , te voi lasa nu iti voi face nici un rau , nu iti voi spune sa stai . Nu vreau nici macar sa iti curga o lacrima din cauza mea .

persoane:
Sunt persoane carora le zambim "AZI" , pentru ca "IERI" ne-au sters lacrimile... Sunt persoane de care ne va fi dor, pentru ca viata le poate duce in alta parte... Sunt persoane care merita mai mult decat un simplu " MULTUMESC", pentru ca se implica... Sunt persoane care vor sa ne asculte, pentru ca le pasa cu adevarat... Sunt persoane care au o inima mare, pentru ca au atatea de oferit cu drag... Sunt persoane a caror urma nu se va sterge niciodata din inima noastra...

am invatat:
Am invatat... ca nimeni nu este perfect...Pina cind nu te indragostesti. Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi. Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.. Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune, fericirea se duce in alta parte. Am invatat... Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...Pentru ca maine poate va trebui sa le retragi. Am invatat ca un suras e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul. Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...Dar pot alege cum sa exprim ceea ce simt Am invatat...ca atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata. Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului. Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei. Am invatat ... ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii...Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva. Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul...mai multe lucruri reusesc sa fac.

Ca sa reusesc sa iti spun "multumesc" pentru toate lucrurile care le-ai facut pentru mine, pentru momentele cand am avut nevoie si ai fost acolo, pentru ....TOT....nu ar fi de ajuns asa ca iti spun simplu....."MULTUMESC"

Enjoy....Guess Who...

Multumesc...

Este adevarat ca a trecut ceva timp si am reusit sa imi pun ordine in viata de zi cu zi pentru ca ajunsesem la concluzia ca nu se mai poate asa... Foarte adevarat este ca fara ajutorul celei mai importante persoane din viata mea nu as fi reusit sa fac nimic, ea m-a sprijinit, mi-a fost alaturi si m-a indrumat asa cum stie ea mai bine si pentru asta o sa-i fiu recunoscator toata viata. Nu i-am spus lucrul acesta asa ca : Multumesc din tot sufletul angelcat...

Acum pot sa visez cu adevarat pentru ca visele mele erau fara consistenta, far un final anume, fara personaje principale....toate astea s-au schimbat insa din clipa in care am vazut-o prima oara, pentru ca atunci am stiut ca e ceva special cu fiinta asta si am simtit atunci ca va juca un rol important in viata mea....se pare ca asa a si fost, pentru ca de atunci totul s-a schimbat in bine si acea mica raza de speranta mi-a revenit. Desi eu sunt mai fatalist din fire si reusesc sa dramatizez situatia/problemele care apar... Stiu ca nu e corect si stiu ca uneori am fost egoist si mai stiu ca datorita naturii mele, fiecare persoana care o aveam langa mine nu ma multumea si simteam ca ma tinea pe loc, cu ea insa este cu totul si cu totul altfel...langa ea simt ca pot "zbura" pentru ca ea "zboara" cu mine iar echilibrul care interior care mi-l ofera nu cred ca se poate compara cu nimik. Langa ea visele mele au finalitate, au sens, au personaje principale....asa ca... iubita mea, angelcat, iti multumesc din nou... Trebuia sa scriu postul acesta pentru ca ma simt mai mult decat dator acestei fiinte care a aparut in viata mea ca din vis.... ca un inger pazitor exact atunci cand aveam mai mare nevoie de ea...

Multumesc...

Love

'What makes you smile everyday? ',

question that i heard everytime i passed by,

i smile when i see the sky and the moon,

i smile when it's raining,

i smile even when i'm under hot sun.

'why? ', same question again,

i smile when i'm tired,

i smile when i'm depressed,

i smile even if i'm sad.

'why', and again,

i smile when i see kids playing,

i smile when i see couples holding hands,

i smile when i see people laughing happily,

'why did you smile everyday? ',

this time i give the answer,

i smile because i'm glad of what God have give us,

i smile because i don't want to feel down,

i smile because i love the fact that human lives better if there is someone to love and be loved,

i quickly smile at everything, for fear of having to cry because

i want to live my life to the fullestand not having regrets in futurefor the beautiful things

i've missed in

I have decided that after all I’ve been through it is my time to be happy because I’ve been lied to, cheated on and I’ve been treated like dirt by someone that in the end does not deserve to look into my eyes. I proudly wear my scars on the surface of my hart, scars that were bleeding some time ago and now they are healed. My face has added another furrow line that has become an usually part of it because the time of suffering has left marks not only in my soul but on my apparence too.
It is true that I don’t wish even to my worst enemy to go through the period of feelings that are unshared, harts are broken, tears are false, another one cames along and takes the place that you believe to be for ever yours…it is such thing as for ever. As time goes by you realize after you see what I’ve written above, that a period of your life has been meaningless, the person that you thought that is to be with you becames something more than a bug that deserves to be crushed because she lied to everyone, she lied to her parents so that she can be the “good guy” in a relationship that you tried from all your heart to make it work but in the end it is not enough.
You maybe then regret that life is not fair…but really…wake up…you should know this by now, it should never came as a surprise for you, I know that sometime along the way you forgot about what I’m talking about but don’t worry…the heartache that you feel that is braking your soul to pieces will remind you never to trust people again…

So the time passes by and more and more you feel healed by the pain although the signs that you have suffered remain on your hart and your face so that you will be reminded the next time to never make the same mistake twice.
In the end, when the healing process is complete you feel ready to get back in life again, you meet an angel, a person just like you that has suffered for many years and now just like you she deserves to be happy so with shy small steps you try to live day by day and you see that all you bad thoughts can be forgotten because all your fears were insubstantial placed. so now I know what it means to love and to be loved truly...

I love my little kitty, my angel from the sky....my angelcat...

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...

Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P

Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

"CUVINTE GRELE..."

Imi este greu sa incep postul asta… Am incercat sa o fac de zeci de ori dar nu mi s-a parut absolut deloc potrivit pana am ajuns la formula acesta de inceput.
Atunci cand treci prin destule “incercari” si ai avut timp destul sa iti revii sau sa iti pui gandurile intr-o ordine care sa iti permita sa revii la viata, sa incepi sa ai incredere in primul rand in propri-ati persoana si apoi in cei din jurul tau si sa incepi sa poti folosi fara ezitare acele doua cuvinte…asta cu toate ca apar intrebari de genul: Daca toate sunt la fel ce rost mai are? Cum se poate afla momentul ideal de folosire al lor? De ce trebuie neaparat folosite? Voi mai fi in stare sa le rostesc? Ma va crede cineva cand le voi spune? …. Si multe altele de genul asta care nu imi vin acum in minte…
In fine… dupa ce iti dai seama ca mai ai de asteptat pana sa intalnesti pe cea care sa merite cu adevarat, sa inteleaga si sa simta ceea ce aceste doua cuvinte inseamna iar atunci cand o intalnesti ti se pare ireal si astepti pe masura ce trece timpul si incepi sa o cunosti te tot astepti sa “calce stramb”, sa spuna ceva care sa deranjeze sau sa faca ceva care sa nu fie conform cu ceea ce crezi tu ca ar trebui… Timpul trece si nimic din ceea ce te astepti nu se intampla(ma refer la partea negativa a lucrurilor…), ba dimpotriva, totul apare mai frumos, incepi sa simti ceva de care nu te mai credeai capabil si sentimentele tot cresc pe zi ce trece mai mult. Ajungi la un moment dat ca in interiorul tau sa se poarte o lupta… o parte vrea sa creada iar cealalta ii spune “nu fi prost…de unde si pana unde?…mai crezi in asa ceva?…”.
Este ca o furtuna ce nu iti da voie sa vezi lucrurile chiar asa de clar cum ar trebui… La un moment dat te linistesti si incepi sa speri, ca intr-adevar ea este cea pe care o asteptai, iti dai seama din vorbele rostite de ea ca aveti mai multe in comun decat ar trebui…poate, apare pe fata ta un zambet mai mult de liniste… si la un moment dat incepi sa eviti sa spui “si mie imi place asta” sau “si eu la fel” pentru ca apare teama de a parea chir penibil sau disperat insa inauntru finite tale simti si stii ca ea este…
Poate nu e bine sa fii asa de precaut, poate ar fi mai indicat sa spui ceea ce simti mai des, poate nu ar trebui sa iti mai fie frica de ceva pana la urma fieresc…poate…Cel mai important lucru este sa iti gasesti si echilibrul atunci cand incepi sa simti cele de mai sus, sa simti ca nu este cineva care te va tine pe loc atunci cand ai chef sa “zbori”, ca e cineva care va “zbura alaturi de tine”…

Pentru cei care n-au inteles acele cuvinte grele sunt "TE IUBESC...."

Despre viata... as I see it

M-am gandit in postul de azi sa scriu despre dragoste, minciuna, inselatorie precum si legatura care exista intre acestea sau cel putin parerea mea despre ceea ce se leaga si ceea ce nu are cum sa fie conform, ca sa spun asa...

Atunci cand te afli intr-o relatie oferi dragoste, oferi flori sau mai stiu eu ... diferite cadouri ... si toate astea doar pentru un moment, un zambet de o clipa, un sarut pasional, o imbratisare patimasa ... si asa cum este normal te astepti sa ti "se raspunda" cu aceeasi moneda, pentru ca asta e natura umana. In momentul in care nu se intampla te opresti, incepi sa te intrebi"Cu ce am gresit oare?" sau "De ce nu este ea/el multumita/multumit?"... Poate nu stie sa arate multumirea, poate este mai rece si nu ii este usor sa isi exprime sentimentele sau poate pur si simplu dupa un anume timp atunci cand iti spune "Te iubesc..." nu mai e din inima, pentru ca asa simte, e doar ca si rutina sau doar ca stie ceea ce iti place sa auzi.... Inafara de asta nu se mai uita in ochii tai, iti evita privirea ori de cate ori are ocazia sau atunci cand te priveste vezi un gol imens care a fost provocat de cine sau de ce.... nu vei afla NICIODATA... si atunci cu inima ranita incepi si te invinovatesti din nou... fara nici un rost.

Adevarat este ca din experiente invatam si ne cizelam ca si indivizi si toate experientele oricat de rele sau bune ar fi ele din fiecare aflam cate ceva despre propria persoana si despre modul in care trebuie sau ar trebui tratat sufletul de langa noi. Intr-adevar este destul de greu atunci cand tii la cineva in primul rand sa accepti faptul ca nu il/o vei mai auzi la telefon sau nu il/o vei mai vedea dar asta e primul pas si cel mai greu... e nevoie de destula "putere", care o gasesti in tot felul de evenimente sau motivatii care ti-au ranit atat orgoliul cat si inima ce odinioara ii apartinea. Apar vise sfarmate si inimi frante care par la inceput fara leac dar care dupa o anume perioada se vindeca, lasand urme ca dupa o lupta crancena atat in inima cat si pe fizic...

Desi esti constient/constienta ca toate astea este posibil sa se repete nu te poti inchide intr-o pestera sa traiesti de unul singur dar incerci sa fii mai precaut data viitoare, incerci sa arati mai putin ca iti pasa, incerci sa nu te mai implici atat de mult sau o faci cu teama... Pana la urma mie chestia asta mi se pare o prostie... eu cred ca intr-o relatie ar trebui sa fie amandoua persoanele cat se poate de deschise pentru a primi si a oferi dragostea, acest sentiment pe cat de placut pe atat de dureros... Cam atata la general....

Acum cateva vorbe despre mine

Am observat o chestie la mine si anume ca scriu mai bine despre dragoste atunci cand sufar... adica atunci chiar se cunoaste ca sunt cuvinte din suflet... sincer sa fiu nu am stat sa analizez chestia asta dar mi-au spus-o prea multe persoane si cred ca este adevarat... dar sincer m-am "vindecat" si nu a fost placut procesul asa ca nu as vrea sa mai scriu articole atunci cand sufar, defapt nu mai vreau sa sufar... asta este esenta. Este nevoie de multa putere si de multa determinare ca sa poti trece peste fara sa aluneci in alte extreme... credeti-ma... I've been there.... Sunt insa bucuros acum ca pot spune cu mana pe inima ca nu mai am nimic, dimpotriva pot spune ca simt din nou acel fior provocat de aparitia unei fiinte foarte, foarte, foarte speciale in viata mea. E placut sa descoperi un sentiment pe care il credeai pierdut pe vecie la care se adauga alte trairi despre care eu cred ca vin ca si bonus atunci cand intalnesti pe cineva care intr-adevar merita dragostea de care suntem capabili ca si oameni si aici ma refer la echilibru si libertate. Doua sentimente esentiale, cred eu, pentru ca o relatie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze. E frumos sa te simti din nou parca plutesti si parca timpul zboara atunci cand sunteti impreuna. Sincer, nu credeam posibil dar uite ca atunci cand este cazul Dumnezeu are grija de noi si ne trimite exact pe cea de care avem nevoie... Asa s-a intamplat si cu mine si sincer nu imi vine sa cred... parca prea se petrec toate rapid, parca prea repede m-am "inmuiat"... Cred ca era normal pentru ca ceea ce pentru ea pare normal mie mi se pare minunat si aici ma refer la comportament, la vorbe, la gesturi, la mimica etc. Ce sa va mai spun? Sincer ar trebui un post foarte mare ca sa pot explica mai in detaliu ceea ce este, cum este si ceea ce reprezinta ea pentru mine... Sper din tot sufletul ca ea a inteles asta din toate gesturile mele si din felul meu de a fi cand suntem impreuna. Mi-a aratat ca teama mea de implicare este o prostie, m-a invatat sa simt iar bucuria stropilor de ploaie atunci cand acestia cad din cer asupra chipului meu... Este o fiinta foarte speciala si merita tot ce este mai bun pe Pamant, ea se stie chiar daca nu ii scriu numele ... De suferit am suferit cu totii dar acum a venit si randul nostru la fericire asa ca ma rog la Dumnezeu sa ne aiba in paza pe amandoi dar mi-as dori daca se poate sa o pazeasca mai mult pe ea atunci cand nu este cu mine pentru ca atunci nu mai pot avea eu grija...

Am gasit o melodie care cred ca merge numai bine cu postul asta chiar daca e putin mai de blue heart eu pot spune "It's all comming back to me now..."... Enjoy....

Judecand...

Mi s-a intamplat de curand. O persoana cu care abia schimbasem cateva vorbe a tinut sa-mi spuna ca a reusit sa ma cunoasca atat de bine incat “vede prin mine”… asta, bineinteles, dupa ce m-a supus unui fel de mini-interogatoriu. Amuzat de absurdul situatiei, am incercat sa vad cum arata imaginea pe care si-o crease. Asa cum ma asteptam, nu semana deloc cu mine. Pur si simplu luase ceea ce spusesem si trecuse prin filtrul experientelor sale personale, se credea un fel de detinator al adevarului absolut. Genul de om pentru care daca verde insemna relaxare, orice alta asociere legata de aceasta culoare este fara indoiala gresita.

Cu toate ca vedeam nevoia acuta a acelei persoane de a avea totul etichetat si pus pe un raft, cu toate ca simteam anormalitatea acestei dorinte, nu ma puteam impiedica sa ma simt ca un fluture urmarit, prins si apoi omorat pentru a fi pus intr-un insectar.
Recunosc uneori acest comportament si la mine. Si la multi oameni din jurul meu. Ne luptam incrancenati ca sa devenim colectionari de fluturi, sa-i avem pe toti aliniati, cu un ac infipt in cap si o mica eticheta care sa le arate caracteristicile, si apoi ne plangem - ce goala, ce saraca, ce lipsita de frumusete este viata noastra fara flururii care zburau in jurul noastru veseli, fericiti, umpland viata noastra de farmec si culoare!
De ce nu-i putem admira pe ceilalti pur si simplu… asa cum sunt… de ce incercam sa-i controlam, sa-i judecam, sa-i etichetam? Imi aduc aminte de o poveste pe care am citit-o in urma cu ceva timp.
Era vorba despre un baietel care se nascuse fara maini, dar care era iubit de toti oamenii din satul lui, pentru ca le aducea soare in suflet cu bucuria lui de a trai. Intr-o zi s-a intamplat ca boierul locului sa ajunga la o slujba, si la iesirea din biserica l-a vazut pe baietel cum sarea deasupra unei baltoace aflate in fata locasului - inainte, inapoi, la stanga, la dreapta, ca intr-un joc copilaresc. Plin de suparare, l-a certat pe baietel pentru un asemenea gest lipsit de respect.
Plin de candoare, acesta i-a raspuns ca neavand maini, face si el semnul crucii la iesirea din biserica asa cum poate, adica sarind dupa cum l-a vazut boierul. Spune povestea ca… in acel moment din baltoaca aflata in fata bisericii a crescut un crin desavarsit, si toata suflarea de oameni care ieseau de la slujba a inmarmurit in fata acelei minuni.
A lasa crinii sa infloreasca… o metafora superba pentru a incerca sa intelegem ca fiecare om este unic. In ce masura avem puterea de a-i accepta pe ceilati asa cum sunt? Ma gandesc ca asta tine de cat de impacati suntem cu noi insine.
Imi amintesc ca un mare intelept, vorbind despre neputinta oamenilor de a se accepta unii pe altii asa cum sunt, spunea:
“Inceteaza cu critica si cu judecarea. Toate acestea se bazeaza pe lipsuri. Toate acestea se bazeaza pe teama de a nu fi iubit si de a nu fi recunoscut ca valoros/valoroasa. Si de ce au aceste modalitati iritante, de ce iti ignora nevoile si se concentreaza pe ale lor? Pentru ca ei sunt la fel ca si tine. Sunt plini de indoiala ca nu sunt intr-adevar valorosi. Sunt plini de teama ca vor esua in stradania lor si ca vor pierde iubirea de care au nevoie. Sunt pur si simplu oameni care fac exact ceea ce faci si tu, incercând sa obtina ceea ce au nevoie si fiind suparati si tematori pentru ca sunt înconjurati de oameni care fac la fel.”Oare cum s-ar schimba viata noastra daca, de cate ori am cunoaste un om, ne vom intreba: ”Colectionam fluturi sau lasam crinii sa infloreasca?”…

Pentru toata lumea

Exista momente in viata cand te simti obosit, consumat...atunci e timpul sa incerci sa te detasezi de ceea ce inseamna factori negativi din viata ta si sa incepi pozitiv noi actiuni pe care sa le poti transforma din visuri si din idealuri in lucruri care pot sa fie atinse, bineinteles nu fara munca...pentru ca fara asta nu se prea poate. Cineva imi spunea zilele acestea ca nimic nu ar trebui macar sa ne impiedice sa visa..... Da.... Ok...De acord... Dar oare faptul ca ne permitem sa visam la lucruri foarte putin probabile nu ne va lasa un gust amar in gura atunci cand, poate, printr-un concurs de imprejurari nu putem atinge acel tel.

Eu sunt mai realist din fire, nu pot afirma insa ca nu imi place sa "visez".... numai ca eu incerc sa pastrez o oarecare doza de realism in tot ceea ce fac. Intr-adevar exista si acea satisfactie interioara atunci cand visul sau telul spre care tind este atins mai mult sau mai putin. Cu toate asta imi rezerv o doza suficienta de pragmatism incat atunci cand se intampla sa nu "ajung" unde mi-am propus, dezamagirea sa nu fie prea mare cu toate ca o dezamagire e o dezamagire oricat de mare sau mica ar fi ea. Nu sunt din un pesimist convins si nici nu pot fi datorita faptului ca "speranta moare ultima" si poate oricine sa imi spuna orice dar asta e filozofia mea de viata chiar si atunci cand sunt 0.01% sanse.... pentru mine inseamna ca exista sanse si nu ma las pana in momentul in care totul se incheie, bineinteles nu totdeauna se incheie favorabil dar exista si exceptii iar in acele momente e mai mare satisfactia decat atunci cand esti sigur ca toate se vor aranja. In fine, e o chestie mai complicata pe care sincer nu am chef acum sa o explic acum pentru ca asemanator tuturor oamenilor am si eu fixurile mele....

Asa ca, sincer, eu nu stiu cum e mai bine....sa fii un visator care vede totul in roz sau sa incercam sa fim putin mai realisti, mai pragmatici. Cred ca asta depinde de caracterul fiecaruia si de cat de mult este fiecare dispus sa "RISTE" visand...si totusi cred ca fara vise ar fi totul mai gri. Depinde numai de noi sa facem visele sa devina realitate si sa luam tot ce e mai bun de la viata.

Voi ce parere aveti?