Copilarie...de demult

 O etapa a vietii aproape uitata este copilaria...





Nu uitati sa mai fiti copii....macar si pentru o zi...

Postare noua...

Cu totii ne dorim la un moment dat ceva...ce poate nu vom avea nicodata. Cu totii am fost dezamagiti macar o data-n viata. Tot ce e frumos nu are cum sa dureze. Toate lucrurile au pana la urma un sfarsit. Depinde de noi insa... Carla's Dreams - Imperfect

Cine....

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi..."

CINE MOARE - Pablo Neruda

No f.... words....just music...Enjoy.........

Incerc

Cineva imi spunea acum cateva zile, defapt acum cateva saptamani ca are senzatia atunci cand vorbeste cu mine ca ma ascund, ca incerc sa scap mai repede de ea, ca nu mai am chef de vorba asa cum era alte dati... Sincer sa fiu stiu ca nu toate sunt la fel cum erau dar nu mi-am dat seama cam cat de deranjanta poate fi atitudinea mea si pe aceasta cale as dori sa imi cer scuze tuturor celor carora li s-a parut ca sunt altcineva decat eu , cei pe care atitudinea mea i-a deranjat in vreun fel.

Mi s-a spus printre altele " ... incerci sa te ascunzi.... de iubire..."..... cuvintele astea m-au lasat fara replica pentru cateva secunde pentru ca la un moment dat nu imi dadeam seama daca are ea dreptate sau se inseala... Pentru mine unul cel putin, la momentul acesta, cuvantul si sentimentul de "iubire" sunt fara un inteles anume sunt goale, fara sens, fara.... Probabil nu va fi asa mereu dar acum cel putin.....e gol si sincer am realizat ca imi e bine asa am timp pentru mine, pentru cei apropiati mie pentru lucrurile marunte care adunate reusesc sa faca dintr-o zi de toata kk o zi minunata. Probabil ma plictisesc mai repede de conversatii banale de genul "Ce mai faci?..." , probabil persoanele care nu inteleg asta ar trebui sa am grija cum le tratez probabil s-a produs ceva in interiorul meu, ceva care a reusit sa ma faca sa fiu altfel, e bine daca e evident , ma refer in sensul bun al cuvantului.... bineinteles.

Si daca nu imi pasa asta inseamna ca sunt cum?.....Akon....enjoyyy

Changes...

Atunci cand stai si te uiti la tavan minute in sir fara sa iti dai seama de ce si el se uita la fel de tacut ca intotdeauna la tine, la un moment dat iti dai seama ca este m omentul tocmai prielnic pentru o schimbare. Probabil nu atat faptul ca acel tavan alb este acolo de un secol te determina sa faci o schimbare cat faptul ca ti se pare destul de anost si cu aceeasi amorfitate pe care o stii de cand esti.
Schimbarile pot duce la momente placut dar te pot face sa cazi dintr-o extrema in cealalta fara sa iti dai seama cam cat de usor e ca acest lucru sa se intample. Nu ar fi nimic iesit din comun daca de exemplu ti-ai face un tatuaj sau ti-ai pune mai stiu eu ce chestii in urechi sau in nas sau iti schimbi culoarea parului sau modul in care il aranjezi sau iti dai seama ca mai trebuie sa te apuci de “fiarele” uitate intr-un colt; problema intervine cand pe langa schimbarea exterioara intervine o schimbare interioara dar nu in bine pentru ca uneori ai tendinta sa faci mai mult rau decat bine, cred ca este datorita naturii umane, asta ca sa nu spun ca ne este caracteristic numai noua si anume romanilor. Schimbarea aceasta e determinata pana la urma de ceva… poate de monotonie, poate de cineva sau ceva care o poate declansa foarte usor nedandu-si seama ce influenta a putut avea asupra psihicului si fizicului tau actiunile care la un moment dat ti se pareau de neiertat dar care acum pur si simplu te scarbesc si ti se face lehamite sa-I mai auzi macar numele… Incet, incet realizezi ca orice schimbare ar trebui facut , aceasta ar trebui facut a sa te faca pe tine sa te simti ok in propria-ti persoana.
Sincer sa fiu nu m-am gandit probabil cam cat trebuie la o schimbare ce ar urma in viata mea dar un lucru stiu sigur… de aproape 11 luni sunt intr-un continuu inceput de schimbare, nu stiu catre ce sau unde voi ajunge din punctul asta de vedere, stiu doar ca incet incet devin pe zi ce trece mai transant si probabil mai plictisit de o tara si un popor care pana la urma nu inseamna absolut nimic. Cineva foarte apropiat mie imi spunea la un moment dat:…”Eu am incercat in Romania… Daca ea nu ma vrea eu nu am cum s-o oblig…” Probabil acum inteleg pe deplin ceea ce a vrut sa zica si sincer acum ii dau dreptate, desi nu sunt 100% de acord. Uneori, pe cuvant, ma simt ca si cum nu e locul meu aici, parca vin din alta era… De aceea piesa care urmeaza e in ton cu ceea ce simt eu…Enjoy Guess Who…super tare…

P.S.: As vrea sa va rog pe cei care cititi sa va dati si cu parerea, probabil exagerez eu....

Daca doar...

Zilele trec pe langa mine fara sa lase o urma vizibila si fara sa le simt. Am observat ca incet incet locuri care imi placeau nu cu mult in urma nu mai au acelasi farmec si parca sunt fade, fara vreun motiv aparent plauzibil. Probabil apreciam altfel locurile, oamenii si tot ceea ce aveau de oferit in trecut, acum insa... nu mai vreu nimic din ceea ce am avut pentru ca absolut totul mi-a lasat un gust amar... Nu pot sau mai bine spus nu mai vreau sa ma las dus de val, sa mai fiu asa cum eram mai demult. Am uneori impresia ca toate lucrurile in jurul meu au inghetat, au ramas pe loc si ca numai eu de unul singur am trecut mai departe...spre alt nivel. Aceleasi locuri, aceleasi fete, aceleasi conversatii banale care ma pun cateodata pe ganduri.

Exista momente in care amintirile ma poarta in trecut si totusi trecutul acesta se estompeaza incet, incet iar culorile care il creionau odata sunt din ce in ce mai sterse. Stiu, nu are cum sa dispara in totalitate dar se va transforma dintr-un trecut colorat intr-un trecut alb negru care nu mai reprezinta nimic. Tot ceea ce ma inconjoara are o poveste iar incet, incet povestile lor vor fi uitate si eu cred ca poate asa e mai bine. O sa imi spuneti iar ca e un articol trist insa nu e vorba nici de tristete, nici de regrete, nici de nimic altceva inafara de faaptul ca am realizat ceva foarte important...nu se merita sa fii cu cineva care nu te apreciaza la adevarata valoare asa cum nu se merita sa fii cu cineva care nu e dispus sa "merga" alaturi de tine; daca o ia inainte se poate sa nu il/o urmezi iar daca ramane in urma trebuie sa tragi de ea....asa ca pentru moment e mai bine asa. Florin Chilian - Chiar daca... enjoy....:)

10

Cu ceva timp in urma, cineva imi fredona melodia acesta a lui Chilian, care dupa umila mea parere este mai mult decat o dureroasa declaratie de dragoste. Atunci am ascultat-o cu placere cred ca o singura data si a lasat pe fata mea un zambet destul de trist la acea vreme prefigurand parca momentele ce urmau sa vina. Acum o ascult si sincer mi se pare cea mai frumoasa melodie care am auzit-o vreodata, probabil trebuia atunci sa ii acord mai multa atentie, sa o fi "savurat" la momentul ei dar din pacate erau alte vremuri, alte circumstante... oricum cred ca e mai bine mai tarziu decat niciodata...Nu?

E greu sa accept faptul ca .... defapt nu e greu daca stau mai bine sa ma gandesc inima imi spune cu totul altceva decat o face creierul meu. E tarziu totusi ..... mult prea tarziu....