Copilarie...de demult

 O etapa a vietii aproape uitata este copilaria...





Nu uitati sa mai fiti copii....macar si pentru o zi...

NUUUUUUUU...........

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Asa mi-a spus odata cineva, indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum te-ai asteptat, cum nu ai sperat. indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta, indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura, fiecare dintre noi este in cautarea iubirii. Daca nu, vom fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vom fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea si forta pe care ni le da iubirea in goana de zi cu zi, ne calauzeste pe cararile adesea intortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai stralucitoare, mai plina de culoare, mai calda, mai plina de sens...poate......

Evenimente de sfarsit de saptamana

Am tot asteptat saptamana trecuta sa vad daca pe blogul unui prieten de-al meu care are odiceiul sa scrie despre evenimentele mondene ale saptamanii in "frumosul" si "curatul" nostru oras, sa vad daca spune ceva despre cel mai important eveniment din viata lui, eveniment la care ma pot lauda ca am participat si eu. Nu a spus insa nimic asa ca o voi face eu. Ultimul post al lui se numeste "Game over... I won"(Din si despre Galati).

Gica, eu cred ca jocul asa cum il numesti tu abia acum incepe cu adevarat, defapt nu jocul ci real life, cat despre castigator inclin sa cred ca amandoi sunteti castigatori, este adevarat ca tu ar trebui sa fii cel care sa te consideri norocos. Imi pare foarte bine ca am avut ocazia sa fiu alaturi de voi si de prietenii nostri la acest eveniment. Stii ce am realizat? Ca de acum incolo pe 10 octombrie vom sarbatori dar si pe 11 octombrie avem de sarbatorit...:P... Poate, cine stie, cei care urmeaza o sa o tina tot asa in lant...Cred ca ar trebui cam o saptamana....

Nu pot decat sa va urez tie si Alinei traditionalul : "Casa de piatra" si sa va multumesc ca fac parte dintre acei putini oameni care se pot lauda cu faptul ca va cunosc si au participat la acest eveniment.

P.S.: Michael, we know him...:))

Pasnic

Postul de ieri a fost destul de agresiv insa nu am de gand sa ma dezmint de el sau sa neg ceea ce am scris, raman in continuare de acord cu absolut toate cuvintele care apar acolo; probabil e si din cauza nervilor care mi-au fost produsi de persoana respectiva. Azi insa, azi insa sunt mai pasnic desi sa fiu sincer nu ma asteptam. Am realizat ca a venit luna Octombrie si in curand stiu ca toamna isi va intra in drepturi fara a mai lasa o urma din vara ce a fost. Nu pot sa spun ca regret vara dar parca a trecut prea repede…
Ma uitam dimineata la copaciii care incep sa capete o nuanta discreta de auriu, culoare care mie imi face mai bine(din punct de vedere cromatic desi culoarea mea preferata e albastrul), cred, decat verdele primaverii si verii. Se simte cum timpul trece fara sa imi dau macar seama ca se aduna anii. Incerc dar fara sa ma “agit” prea tare sa imi aduc aminte ce insemna pentru mine toamna dar acum sincer nu e decat un imens gol pe care nu il pot defini.
Toamna pe mine ma duce cu gandul la dragoste…asa ca piesa urmatoare va fi …de dragoste…ARASH….Enjoy

PS: Am uitat sa spun despre piesa de mai sus ca am vazut-o prima oara pe Flore's Blog...sper sa nu se supere pe mine...:P

Fleacuri...

Sunt multe chestii despre care ar trebui sa vorbesc dar prefer sa las la o parte o portiune din ele. Exista momente cand simt ca pur si simplu simt ca nu mai pot si imi vine sa abandonez totul, asa cum exista si moment in care satisfactia oferita de alte laturi ale existentei decat cea sentimentala, pe care incerc sa o fac sa conteze cat mai putin…, imi reda un strop de speranta de mai bine.
Ma bucur atunci cand vad in jurul meu oameni fericiti, oameni carora soarta le-a zambit si acum se bucura de momente de liniste si pace sufleteasca alaturi de cei dragi dar in acelasi timp ma „incearca” si un sentiment de invidie pentru ca aceasta liniste e , cred, tot ceea ce ne dorim cu totii. Este foarte adevarat ca numai atunci cand am pierdut ce-am avut realizam cat de mult valoreaza... si atunci stai si te intrebi de ce?.... poate era mai bine sa nu fi facut asa si sa fi incercat altfel... cert este ca ceea ce a fost s-a pierdut si totul parca nu mai are nici un sens.
Cum se poate evita asa ceva?... Nu se poate... credeti-ma pe cuvant...mai ales atunci cand o parte din comunicarea care facea ca o relatie sa fie stabila s-a pierdut pe drum pentru ca intre timp drumul celor doi e paralel cu un drum nou fara esenta la inceput dar care mai tarziu intervine si se intersecteaza exact atunci cand nu mai trebuie. Astfel , incerci sa uiti pentru a incepe sa ierti...Ce?...Sau mai bine spus....Ce valoare mai au amintirile?...cuvintele rostite in momentele de romantism care acum au lasat doar un gust amar in gura?
Si totusi trecand peste toate astea recapeti intr-o oarecare masura un sambure de liniste si parca acel gol care parea infinit acum nu mai pare asa de „mare”...reusind sa te ajute astfel sa treci peste mai usor si sa nu mai dai importanta lucrurilor sau persoanelor care nu pana demult erau TOTUL...
Timpul trece iar cei din jurul tau incearca si uneori chiar reusesc sa iti schimbe oarecum trairile si sa te faca sa privesti lucrurile si locurile cu mai mult optimism. Nu se poate sa reuseasca in totalitate datorita faptului ca in memorie raman locuri, zile si anotimpuri care chiar au avut la un moment dat un loc in spatiu si timp in inima ta... Probabil ploaia de toamna nu va mai fi la fel , va deveni mult mai rece, 1 octombrie va deveni doar o simpla zi din calendar etc. Atunci poate realizezi ca nu mai are rost si incepi din ce in ce mai mult sa uiti totul si sa nu iti mai pese, din rautate sau poate din dorinta de razbunare.
O sa imprumut de la un „suflet pierdut” ca si mine piesa ce urmeaza...sper din tot sufletul sa nu se supere pe mine...:P.... mie unul mi s-a parut fantastica... Enjoy...

Daca doar...

Zilele trec pe langa mine fara sa lase o urma vizibila si fara sa le simt. Am observat ca incet incet locuri care imi placeau nu cu mult in urma nu mai au acelasi farmec si parca sunt fade, fara vreun motiv aparent plauzibil. Probabil apreciam altfel locurile, oamenii si tot ceea ce aveau de oferit in trecut, acum insa... nu mai vreu nimic din ceea ce am avut pentru ca absolut totul mi-a lasat un gust amar... Nu pot sau mai bine spus nu mai vreau sa ma las dus de val, sa mai fiu asa cum eram mai demult. Am uneori impresia ca toate lucrurile in jurul meu au inghetat, au ramas pe loc si ca numai eu de unul singur am trecut mai departe...spre alt nivel. Aceleasi locuri, aceleasi fete, aceleasi conversatii banale care ma pun cateodata pe ganduri.

Exista momente in care amintirile ma poarta in trecut si totusi trecutul acesta se estompeaza incet, incet iar culorile care il creionau odata sunt din ce in ce mai sterse. Stiu, nu are cum sa dispara in totalitate dar se va transforma dintr-un trecut colorat intr-un trecut alb negru care nu mai reprezinta nimic. Tot ceea ce ma inconjoara are o poveste iar incet, incet povestile lor vor fi uitate si eu cred ca poate asa e mai bine. O sa imi spuneti iar ca e un articol trist insa nu e vorba nici de tristete, nici de regrete, nici de nimic altceva inafara de faaptul ca am realizat ceva foarte important...nu se merita sa fii cu cineva care nu te apreciaza la adevarata valoare asa cum nu se merita sa fii cu cineva care nu e dispus sa "merga" alaturi de tine; daca o ia inainte se poate sa nu il/o urmezi iar daca ramane in urma trebuie sa tragi de ea....asa ca pentru moment e mai bine asa. Florin Chilian - Chiar daca... enjoy....:)

Fara

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!
- Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?
- Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!
- Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?
- Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni.
Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos.Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata.
Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ?

Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea ........minunea minunilor ?Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti in tot ce te inconjoara......natura, flori, animale....si oameni! Viata poate fi minunata .....daca o privesti cum trebuie!
Asa ca un sfat daca imi permiteti sau mai bine spus un sfat pentru cei care ca si mine au fost orbiti intr-o relatie cu oameni indispusi, neadevarati, care au uitat cum e…: incercati si treceti peste toate cacaturile ce va tot pun la incercare, nu regretati trecutul dar fiti cu un ochi spre viitor pentru ca la urma urmei nici trecutul nu are cum sa fie viitor iar nici viitorul pana la un punct in viata nu poate fi trecut…el va devein trecut la un moment dat dar acel moment il shtie numai Dumnezeu…dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi!
Enjoy…

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...

Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P

Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

No title

My hands hold safety to my dreams
Clutching …. no one has fallen
So many years I've shaped each one
Reflecting my heart showing who I am
Now you're asking me to show
What I'm holding on so tightly
Can't open my hands can't let go
Does it matter?
Should I show you?
Can't you let me go?
Surrender you whisper gently
You say I will be free
I know, but am I
you say you have a plan for me
And that you want the best for my life
Told me the world had yet to seewhat you can do with one that's committed
to your calling
I know of course, what I should do
that I can't hold there dreams forever
If I give that now to you
will you take them away forever?
or can I dream AGAIN....!?!

No one can see inside my soul the bitterness that hides in it so when you came into my life, I thought the sun will never shine my dreams were looked up in my hart your warmth reach down to them and manage to set them free and the most important thing, you made me belive that it’s ok to dream… By your side I learn again to walk not to carry or to be carried by someone. Sometimes I can not belive that it is true….you and me… but then I look around and I see myself hopping that dreams can came true and that my fears towards you are only my problems and after a while I have realized that you don’t want to hurt me because you need me as much as I need you… It’s nice to see that you are needed and that you can count on a person that is close to you and dear to your hart and most important a person that it is true. I don’t know if I make any sence… I belive that I could never in this life tell her in words how much this means to me but I can spend my life trying because is the only one that deserves all the love and care in this world in witch if you don’t lie you are not to be called human. I know it seems unreal and it may look like is a story told by a person that doesn’t want to break the links with the past but belive me for me the past is the past and from my point of view it is left behind for good no matter what…THAT IS A BIG PROBLEM THAT SEEMS TO ME THAT SOME PERSONS CAN NOT HANDLE OR MAYBE THEY DON’T WANT TO GET IT.
What do u think about it?

Chestii

There are some times in life when you wish that the time should stop for you, when you wish that nothing will change about your life except maybe the perception of other people and events that take place around you. There are times when you wish the time should pass faster because it seems that bad things would not stop until someone with great power is convinced that you don’t have any pride left, and you are down on the ground with your teeth clenched… Then you realize that there is no one that can help you except yourself so for a moment in time you think: “Wait just a minute…. I’m a fighter, I can not let myself to be pushed around and steped on…”… After a moment of great lucidity, you pick up your hopes, your smashed dreams, your broken heart, your destroyed ego, your trust in human kind and begin to prepare for a new jurney that
will bring you God knows where but you are willing to try it no matter what happens.

So some times it happens and that is one time in life, that you get lucky and you meet a person that is something like your image in opposite gender, so she is smart, she is beautiful, she likes almost the same things that you like, she even has your same blood type…and you feel that this is the person that you were waiting for all your life, you feel like you know each other for a lifetime…. So in that moment you stop for a moment and ask yourself: “How is this possible? Is it real? Is my time to be happy?”. It seems to good to be true but with small steps you try to get back in life…
Everything seems so unreal it is so beautiful to see that you are capable to feel something you did not think that it is possible… Step by step you fall inlove with this girl that takes your heart in her hands and with a shy look in her eyes tells you that she will take care of your scared heart. With fear in your soul you try to take this new relation day by day so you don’t miss the important moments.
In that moments you feel like have been born again, like the power of a feeling long lost has gave you wings, you feel invincible…but then again that is how a person inlove should feel. You look at the sun with other kind of look on your face, this time is careful look, a look that will not make you suffer again… so the hope of a real life begins to appear. Nobody knows how, when or where but belive me the only feeling that remains after a period of suffering is HOPE…

So when you find a real and "live" person you try your best to make her feel special, to make her feel alive... The person I'm talking about knows who she is an I'm sure that she feels how important she became in such short period of time...so I won't tell all of you her name...My heart is with her allways and she is in my heart.