Atunci cand in viata au loc unele "schimbari" majore incerci sa treci mai departe nu fara a schimba ceva la felul in care arati (ma refer la modul in care iti aranjezi parul, modul in care te imbraci....) si tot atunci iti stabilesti anumite tinte in ceea ce priveste comportamentul astfel incat sa nu mai fii atat de vulnerabil din punct de vedere sentimental cum ai fost pana acum. FALS.... sentimental vei fi vulnerabil mereu atunci cand esti intr-o relatie in care sentimentele iti sunt impartasite si cu inima deschisa incerci sa cladesti un viitor...care uneori s-ar putea sa nu se realizeze... Cand asta se intampla, te ridici de jos, te scuturi si cu pasi timizi si nehotarati incepi sa mergi spre viitor hotarat fiind ca data urmatoare sa nu mai fie cum a fost, sa nu mai treci prin ceea ce ai trecut si sa nu mai ai atat de mult de suferit.
Eu cred ca o relatie trebuie sa urmeze urmatorii pasi: sa inceapa, sa creasca si sa se cristalizeze. Atunci cand apare incapatanarea si orgoliul intre doua persoane care de altfel tin una la cealalta deja nu mai exista un viitor. Multi nu inteleg faptul ca a fi intr-o relatie nu inseamna a fi in competitie cu cineva...dimpotriva inseamna sa fii alaturi de cineva care la randul sau va fi alaturi de tine atunci cand va fi nevoie.
"Hai sa incercam sa ne schimbam..." sau sa ne "reinventam" asa cum multora le place sa formuleze...
Hai sa fim seriosi... Daca nu ai de gand sa faci asa ceva si ai de gand sa lasi doar timpul sa treaca fara a lua nici o masura... macar nu mai propune asa ceva... daca nu esti dispus/dispusa sa mai dai o sansa incercand sa te schimbi si tu... las-o balta frate.
Asa cum pentru a defini termenul de relatie este nevoie de doua persoane, este nevoie ca amandoua sa incerce si sa-si dea o sansa lor pentru ei... Nimic nu e mai dureros cand realizezi ca defapt toata faza cu reinventatul e doar un pretext pentru a pregati inevitabilul dureros. Nu o sa inteleg niciodata natura umana... de ce ne place sa ne chinuim?.... de ce nu putem intelege atunci cand e gata ca e gata?.... O fi din cauza inimii care refuza sa creada indepartarea de cel drag... Pretexte pentru ruptura se gasesc destule si pana si cel mai mic gest de afectiune o poate declansa. Interesant este faptul ca dupa ce nu reusim sa ne "reinventam" si se produce ruptura...dupa suferinta apar deja sentimente contradictorii iubirii care pana nu cu mult o simteam.... mai ales ca dupa ceva tim incep sa iasa la iveala fapte si actiuni care sunt menite a urgenta acest sfarsit.
Sfarsitul - il astepti cu nerabdare pentru a te putea bucura de o relatie noua deja inceputa in momentele "grele" in care el/ea iti spune"am nevoie de tine..." si tu cu pprivirea impasibila si fara a exprima nici un sentiment ii spui "stiu ca poti mai bine decat mine..." nepasandu-ti de ceea ce se va intampla. In acel moment realizezi ca totul, ma refer la faza cu reinventatul, a fost doar o minciuna, s-a folosit de tine pana in ultima clipa... iar apoi incet incet incep sa apara si motivele pentru care nu iti mai raspundea la telefoane, nu mai comunicati asa cum o faceati acum o vreme ... si de obicei motivul este o persoana "noua". Incepi sa regreti actiuni care le-ai facut in trecut si incepi sa anulezi planuri care erau deja in desfasurare pe post de surpriza, lucruri ce pana atunci iti placeau acum dor al naibii de tare, locuri care erau pline de amintiri placute incepi sa le eviti pentru a bloca oarecum durerea ghemuita in inima. Totul in jurul tau iti aduce aminte de ea/el, inca ii mai simti parfumul pe perna ta, iti vine sa dai foc la toate hainele, iti vine sa te duci in munti unde sa nu fii decat tu si cu tine pana in momentul in care nici muzica data la maxim si nixi alte zgomote mai tari nu te mai pot impiedica sa auzi ce gandesti... si multe altele.
De aceea cel mai bine, atunci cand simti ca esti depasit de ceea ce ar putea fi rezolvat doar prin comunicare, daca nu esti capabil sa mai acorzi o sansa....lasa-te frate... nu mai face si pe altii sa sufere. E mai bine. E parerea mea.
4 comentarii:
"Stii!Asa spunem toti la inceput:sa spunem lucrurile pe fata sau daca dispar sentimentele sa spunem unul altuia ca sa nu ne trezim poate,intr-un final ca suntem doi straini in loc sa ramanem "amici".N-o sa se intample niciodata asta oricat de deschisi am fost noi mereu fata de persoana de langa noi.Si eu ma mai intreb cateodata de ce.Acum vorbesc din punctul meu de vedere.Am trecut prin multe faze in relatia mea actuala pentru ca in final sa ne dam seama ca nu putem trai unul fara altul.Dar greu,foarte greu am ajuns in punctul asta dar nu-mi pare rau pentru ca am avut de invatat amandoi iar acum mie foarte bine.Cat de directi,cat de deschisi am fi intr-o relatie nu cred ca vom avea curaj sa spunem vreodata chiar tot ce simtim.De ce?Sincer?Nu stiu nici eu.Unii spun ca asa nu-l facem pe cel de langa noi sa sufere dar asa il tinem in agonie.Immmmmm....Nu stiu.(crystyna)
@crystyna: nu cred ca este vorba de "curaj" pentru ca atunci cand tii cu adevarat la cineva se presupune ca puteti vorbi orice. Corect? Cat despre faptul cu ramasul "amici"...sa te intreb ceva.. Daca ai descopi ca cel alaturi de care esti inainte de sfarsitul relatiei voastre este deja cu altcineva, ai mai putea macar vorbi cu persoana respectiva? Ati putea ramane amici?
"Amici?In nici un caz!Dar stii care ar fi intrebarea care m-ar macina o perioda de timp?UNDE AM GRESIT?Si m-ar urmari si in noua relatie.(crystyna)
Corect Claudiu, nici nu se poate pune problema de...amici. Fara sa vrei predomina dorinta de a-l agata pe celalalt de pipt, sa-l ridici in sus ca si cum ai vrea sa-l vezi pe marginea unei stanci, si tu, sa-l intrebi...de ce?....Sunt sigura ca nici unul din cei care ne fac asa ceva, nu pot emite un raspuns plauzibil, acceptabil...Si chiar fara sa-i astepti raspunsul, ai vrea sa-i dai drumul pur si simplu...sa cada.., sa se duca invartindu-se..., acolo undeva in trecut, inainte de a-l fi intalnit vreodata in viata, si astfel sa anulezi amintirile cu el/ea(daca e posibil..).
Dar nu e, si fara sa vrei ii mai cari amintirea o parte din viata ta...
Pledez de asemenea pentru sinceritate, deplina sinceritate...Altfel, o relatie e imposibila.
Si de asemeni, Cristina, eu personal...nu m-as intreba niciodata unde am gresit, ci..., cand am inceput sa pierd contactul cu realitatea. Pentru ca minciunile, omisiunile, lipsa curajului de a fi tu insuti, distorsioneaza firava realitate a vietii de zi cu zi, si asa destul de subreda in imensul balon de sapun al acestor vremuri lumesti...(Aura)
Trimiteți un comentariu