Sunt momente cand melancolia produsa de venirea toamnei ma influenteaza foarte tare si atunci ma apuc de scris...si iese ceva gen ultimul post...un articol trist si plin de durere care pune lumea din jurul meu pe ganduri. Probabil ca stiu sa scriu despre tristete, despre durere, despre melancolie iar cuvintele mi le gasesc foarte usor. Cred ca daca ar trebui sa scriu despre fericire nu as reusi sa o fac asa de bine. Sincer am si uitat cum e sa scrii atunci cand esti fericit, cand ai senzatia ca toata lumea-i a ta, ca nimeni si nimic nu te poate darama de pe picioarele tale.
Probabil exista persoane pentru care tot ceea ce am zis eu suna ciudat si pentru ele e taman invers, adica pot scrie mai bine atunci cand sunt fericite. Mi se spune ca traiesc destul de mult in trecut...asa o fi dar nici nu ai cum sa te rupi de ceea ce se numeste trecut mai ales daca exista locuri, persoane, zile ale saptamanii sau ale lunii care poarta cu ele o insemnatate aparte pentru sufletul meu. Stiti ce e ciudat? Din ce in ce insemnatatea lor se estompeaza si incet, incet incep sa fie normale, fara a mai fi insemnate. Aduc cu ele doar cateva ganduri sterile care se vor opri la un moment dat si nu vor mai purta nici macar un cuvant de descriere.
Mie imi face placere totusi sa imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie si cu o oarecare urma destul de mica de regret de locul pe care il ocupa fiecare in randurile amintirilor mele. Nu stiu prin ce minune dar reusesc sa las o impresie mult mai negativa prin ceea ce scriu decat felul in care ma simt. Pentru toti cei care isi fac griji si mi-au spus asta... Sunt ok, atat cat se poate mai ales ca problemele cu sanatatea ma tot sacaie... dar in rest sunt cat se poate de bine.
Ma uit in jurul meu si la un moment dat imi dau seama ca sunt unele persoane care sufera mult mai mult si mai profund decat mine deci pe de o parte ar trebui sa ma simt norocos...:))Cine stie? Poate norocul meu nu s-a terminat , prefer sa cred ca luat doar o meritata pauza iar optimismul incearca incet, sa isi revina desi nu mai are prea multa baza pe care sa cladeasca self esteem-ul. Oricum incet, incet toate trec peste tot si vor veni si zile probabil cand voi scrie despre fericire sau cred ca atunci cand va fi vorba de fericire nu voi mai scrie nimik, oricum o sa incerc tot posibilul sa nu iau o pauza prea mare...:P
Probabil exista persoane pentru care tot ceea ce am zis eu suna ciudat si pentru ele e taman invers, adica pot scrie mai bine atunci cand sunt fericite. Mi se spune ca traiesc destul de mult in trecut...asa o fi dar nici nu ai cum sa te rupi de ceea ce se numeste trecut mai ales daca exista locuri, persoane, zile ale saptamanii sau ale lunii care poarta cu ele o insemnatate aparte pentru sufletul meu. Stiti ce e ciudat? Din ce in ce insemnatatea lor se estompeaza si incet, incet incep sa fie normale, fara a mai fi insemnate. Aduc cu ele doar cateva ganduri sterile care se vor opri la un moment dat si nu vor mai purta nici macar un cuvant de descriere.
Mie imi face placere totusi sa imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie si cu o oarecare urma destul de mica de regret de locul pe care il ocupa fiecare in randurile amintirilor mele. Nu stiu prin ce minune dar reusesc sa las o impresie mult mai negativa prin ceea ce scriu decat felul in care ma simt. Pentru toti cei care isi fac griji si mi-au spus asta... Sunt ok, atat cat se poate mai ales ca problemele cu sanatatea ma tot sacaie... dar in rest sunt cat se poate de bine.
Ma uit in jurul meu si la un moment dat imi dau seama ca sunt unele persoane care sufera mult mai mult si mai profund decat mine deci pe de o parte ar trebui sa ma simt norocos...:))Cine stie? Poate norocul meu nu s-a terminat , prefer sa cred ca luat doar o meritata pauza iar optimismul incearca incet, sa isi revina desi nu mai are prea multa baza pe care sa cladeasca self esteem-ul. Oricum incet, incet toate trec peste tot si vor veni si zile probabil cand voi scrie despre fericire sau cred ca atunci cand va fi vorba de fericire nu voi mai scrie nimik, oricum o sa incerc tot posibilul sa nu iau o pauza prea mare...:P
In incheiere va propun o piesa care mie imi placea inca de pe vremea cand o canta Margareta Paslaru si care am gasit-o in interpretarea unui fost component al trupei STIGMA....Enjoy...
