Lângã Tokio trãia un vestit razboinic Samurai, care a decis sã-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune cã în ciuda varstei înaintate, el putea înfrange orice adversar.
Intr-o dupã-amiazã, un luptãtor - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trãia bãtrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptã, astepta pânã când adversarul fãcea prima miscare si apoi contraataca cu vitezã.
Tânãrul luptãtor nu pierduse încã nici o luptã. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sã-l învingã pentru a-si mãri faima.
Toti studentii erau împotriva luptei, dar bãtrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânãrul a început sã-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fatã, i-a aruncat toate insultele ce existã sub soare, i-a insultat pânã si pe stramosii sãi.
Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bãtrânul rãmânea impasibil. La sfârsitul dupã-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocãri, studentii l-au întrebat:
- Cum ai putut rãbda atât de multã umilintã? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar dacã stiai cã ai fi pierdut, în loc sã-ti expui lasitatea în fata tuturor?
- Dacã cineva vine la tine cu un dar si tu nu îl primesti, cui apartine darul? întrebã Samuraiul.
-Celui care ti l-a oferit, replicã unul dintre discipoli.
- La fel si cu orice mânie, insultã sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuã sã apartinã celui care le-a purtat.
In viata de zi cu zi sunt nenumãrate situatiile în care ne trezim prinsi fãrã sã vrem în tot felul de situatii nedorite.
Fiecare clipã îsi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcã. Totul depinde de noi. Putem alege sã acceptãm orice dar si sã ne lãsãm atrasi în jocul altora, sau sã fim selectivi… si sã acceptãm doar acele daruri care ne ajutã în cresterea noastrã.
