In timp omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca avea pe cineva alaturi ,nu e sinonim cu starea de siguranta. Omul invata sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si cum sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM, pentru ca MIINE este prea nesigur pentru a face planuri... Si VIITORUL are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatea drumului.
Si dupa un timp omul invata ca daca e prea mult,pina si caldura cea datoare de viata a soarelui, arde si calcineaza... Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si isi impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori... Si invata ca intr-adevar poate suporta, Ca intr-adevar are forta, Ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata,si cu fiecare zi invata... Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru care iti ofera un viitor bun,inseamna ca,mai devreme sau mai tirziu,vei vrea sa te intorci la trecut... Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi...
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tirziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-um moment de minie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit... Cu timpul inveti ca A SCUZA e ceva ce poate face oricine, dar ca A IERTA, doar sufletele cu adevarat mari o pot face... Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plinge dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tirziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate... Cu timpul inveti ca grabind sau fortind lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca,desi te simti fericita cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi enorm cei care mai ieri erau cu tine si acum sau dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca,incercind sa ierti sau sa ceri iertare, Sa spui ca iubesti, Sa spui ca ti-e dor, Sa spui ca ai nevoie... Dar din pacate se invata doar cu TIMPUL...
TIMPUL, uneori cel mai mare dusman alteori cel mai bun sfetnic si nimeni si nimic nu va putea vreodata sa clinteasca timpul din “gandirea” lui, el are un mod de a face sa se vindece chiar si cele mai adanci rani… Odata cu trecerea lui iti dai seama daca ai lasat ceva in urma sau daca in viata asta ai trait degeaba. Se pare ca unele lucruri se pot judeca numai de catre timp, cu timp, in timp… Nu cred ca a reusit cineva sa explice de ce timpul trece asa cum vrea el atunci cand vrea…De ce dureaza asa putin momentele de fericire? De ce trebuie mereu sa nu avem timp? De ce atunci cand suntem fericiti trece mai repede ca atunci cand apar tot felul de probleme pe care numai el, timpul, le poate rezolva?
In fine….asta e postul serios pe ziua de azi cateva idei scrise la repezeala…Astept si parerile voastre…
Si dupa un timp omul invata ca daca e prea mult,pina si caldura cea datoare de viata a soarelui, arde si calcineaza... Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si isi impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori... Si invata ca intr-adevar poate suporta, Ca intr-adevar are forta, Ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata,si cu fiecare zi invata... Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru care iti ofera un viitor bun,inseamna ca,mai devreme sau mai tirziu,vei vrea sa te intorci la trecut... Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi...
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tirziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-um moment de minie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit... Cu timpul inveti ca A SCUZA e ceva ce poate face oricine, dar ca A IERTA, doar sufletele cu adevarat mari o pot face... Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plinge dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tirziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate... Cu timpul inveti ca grabind sau fortind lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca,desi te simti fericita cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi enorm cei care mai ieri erau cu tine si acum sau dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca,incercind sa ierti sau sa ceri iertare, Sa spui ca iubesti, Sa spui ca ti-e dor, Sa spui ca ai nevoie... Dar din pacate se invata doar cu TIMPUL...
TIMPUL, uneori cel mai mare dusman alteori cel mai bun sfetnic si nimeni si nimic nu va putea vreodata sa clinteasca timpul din “gandirea” lui, el are un mod de a face sa se vindece chiar si cele mai adanci rani… Odata cu trecerea lui iti dai seama daca ai lasat ceva in urma sau daca in viata asta ai trait degeaba. Se pare ca unele lucruri se pot judeca numai de catre timp, cu timp, in timp… Nu cred ca a reusit cineva sa explice de ce timpul trece asa cum vrea el atunci cand vrea…De ce dureaza asa putin momentele de fericire? De ce trebuie mereu sa nu avem timp? De ce atunci cand suntem fericiti trece mai repede ca atunci cand apar tot felul de probleme pe care numai el, timpul, le poate rezolva?
In fine….asta e postul serios pe ziua de azi cateva idei scrise la repezeala…Astept si parerile voastre…
6 comentarii:
Cineva zicea ca "timpul este singura noastra avutie", singurul care ne limiteaza si de care dispunem cu adevarat. Poti sa pretuiesti ceva mai mult decat clipa?Cu adevarat important este insa, ca la sfarsitul timpului , adica la sfarsitul nostru, sa fim multumiti de realizarile si de viata noastra iar pentru asta trebuie sa dedicam totul prezentului si persoanei iubite....
Fiecare cu opinia lui...persoanei iubite ii putem dedica atat prezentul cat si viitorul in linii mari cel putin...
Poti incerca la infinit sa-ti planifici timpul ramas, dar intotdeauna la sfarsit ajungi la concluzia ca ti-a scapat printre degete. Tot ceea ce ni se pare frumos trece pe langa noi si parca abia, abia ii simtim prezenta. In momentele de cumpana tindem sa credem ca timpul e nelimitat si de aceea simpla amintire a masurii sale ne face irascibili si poate ca ne face sa intram in panica.
Tot ceea ce conteaza, cred eu, este ca putinul timp petrecut cu iubita, prietenii si cu cei apropiati noua sa fie eunul de calitate si sa nu ne lase un gust amar pe buze.
Tocmai asta ar fi ideea...nimic nu trebuie planificat...ar fi ideal sa lasam totul sa vina de la sine.
O rugaminte catre cei doi anonimi/anonime...semnati-va va rog macar in paranteza la sfarsitul comentariului. Merci mult...:)
Este adevarat ca timpul ne este atat dusman cat si sfetnic bun, dar cred ca cel mai greu ne este sa invatam sa-l folosim in favoarea noastra. Incercand sa o facem, parca mereu esuam, nereusind sa apreciem cat de repede sau cat de greu trece. Mereu trece altfel desi se scurge la fel...trecerea lui e subiectiva? Mai degraba oamenilor le sta in fire sa fie subiectivi, sa ii preocupe viitorul mai mult decat ar trebui si sa uite de un prezent pe care mai apoi il numesc trecut. Pe acesta il regreta pentru ca e trecut, pentru ca nu se mai intoarce si pentru ca nu i-au dat importanta cuvenita. Timpul ne invata multe...
Un post foarte frumos, reusit :)...ca majoritatea de altfel. Felicitari!
maria
@maria: multumesc frumos pentru apreciere...:D
Trimiteți un comentariu