Un titlu...

Un articol cu titlul nearticulat... sincer credeam ca o sa intru in pana de idei la un moment dat, stiu ca mi s-a mai spus scriu bine....mai ales atunci cand sufar, cand ceva in interior simt ca se stinge dar as vrea daca voi primi aceleasi commenturi de felicitare si atunci cand nu scriu despre ceva anue sau cand nu sufar neaparat....dimpotriva.

Am facut o pauza de la a analiza fiecare gest, fiecare cuvant pentru ca fiind mereu asa precaut creez in jurul meu un fel de "platosa" ....care ma izoleaza de lumea si de oamenii care ma inconjoara ... si totusi platosa asta se pare ca nu e impenetrabila asa cum nici eu nu sunt de piatra, dupa spusele si crezul unor persoane care ar putea contrazice fie doar si pentru amuzament ceea ce zic eu.

E mai bine sa las muzica sa vb pentru mine...a facut-o in destule randuri...fidel si fara a uita macar un cuvant din ce vroiam eu sa transmit....so enjoy music... real loud...:P

Few words, the rest is music...

Tin minte si acum ca prima mea caseta cumparata a fost un album Take That....nu mai stiu sincer cum se numea stiu insa ca am inrosit walkmanul meu , la vremea aceea ascultand caseta cu cei 4....bineinteles de atunci grupul a suferit cateva modificari dar uite ca reusesc si in ziua de azi sa incalzeasca inimi si sa faca fani. Stau si ma gandesc la unele chestii din trecut care si acum ma fac sa ... imi doresc anumite chestii imposibile insa la ora aceasta ... Enjoy....Stardust movie soundtrack...

Cei care...

Sunt multi cei care ma desconsidera si care sunt de parere ca fac pe intelectualul, ca ma dau mare, ca in frustrarea lor apar ca unul care nu are ce face decat sa scrie pe un blog... Wake up .... fratilor, in timpul liber asta e un hoby al meu... nu incerc sa fiu sau sa par ceea ce nu sunt... iar cei ce ma cunosc pot spune chestia asta... A, ca unora nu le convine si se simt complexati ca nu au un job iar cand vine vorba de scris sau vorbit romaneste se incurca fiindca au facul Limba si Literatura Romana in liceu cu femeia de serviciu ....deja nu mai este treaba mea...

Eu nu am decat sa-i multumesc doamnei Soloviev, profa de rmana de la Colegiul National Mihail Kogalniceanu, pentru ca datorita dumneaei am ajuns sa astern pe foaie cateva cuvinte care sa aiba noima si sa fie corecte din punct de vedere gramatical.

In rest retardatilor si retardatelor care nu sunt in stare macar sa isi tina un job dar se apuca sa dea sfaturi si jignesc fara a sti despre ce e vorba .... imi vin acum in cap cateva versuri ale unei formatii nu tocmai ortodoxe, care folosea si soloseste multe prostii in exprimare....dar nu... ma voi abtine si nu voi mai folosi nici un fel de cuvinte jignitoare. Postul asta e fara piesa si este pentru toti cei care...ma irita...

Nobody...

Azi am incercat si am reusit, bineinteles, sa fac ordine intre hartiile ce imi acopereau biroul...si tot rasfoin foi inutile am dat peste cateva randuri care au ceva vreme de cand le-am scris....sincer sa fiu nu mai stiu de unde, recunosc inca hartia cu o data de fax de anul trecut de prin noiembrie spre sfarsit....

Nobody knows it's empty

The smile that I wear,

The real I is left in the past

Because you have left me there.

Nobody knows I'm crying

They wont even see my tears,

When they think that I'm laughing

I still wish you were there.

Nobody knows that it is painful

They think that I'm strong,

They say that this won't kill me

But I wonder....if they were wrong...

Nobody knows I'm praying

That you will change your mind,

They think that I let you go

When you left me behind.

Nobody knows I miss you

They think I feel set free,

But I feel like I'm bound with chains

Trapped in the mystery.

Nobody knows I need you

They say I can do it on my own,

But they don't know I'm crying

When I'm all alone..."

Imi aduc aminte ca am copiat primele trei strofe, cele de la inceput de pe un site cu felicitari sau ceva de genul asta iar pe restul le-am adugat eu... Mi-a placut foarte mult la vremea aceea....aveam si de ce.... inca imi mai place si chiar daca suna asa trist unele chestii s-au mai estompat, altele au mai disparut... la fel ca praful in vant....

So in the end...

So after many days of hard labour, I have found time to write what I think it will be the last post of this month. The only two subjects that I'm good at writing are love and .... me. The past days I have found a love poem that I never knew that existed....

Love

Why is love tragedy so glorious?

After all..what is love?

It is just another game, the only game that is so painful?

An attempt of human nature for a dream to come true?

A misunderstood power that we can't see, but we can feel?

A drop of rain on a leaf which gives you an esthetic attitude?

A white, fluffy cloud in the sky that shudders and soothes the whole of you?

A sunrise turned quickly in a sunset, first it sweetens you, then it embitters you?

Whispers of an ocean tickling you, making you to hope to end in an eddy of feelings?

A shining butterfly that wraps you around in a strange mist?

Where you can listen to an prologued echo?

An emotion full of passion tempting you to put an end to reality?

The most splendid jewel lightening like an angel's face?

Swinging rays comforting you hiding you in a steam of pleasure?

A smiling fairy who captures you in the unknown?

Time wasted hopelessly, never to be regain?

A flower that withers you!

Ohhhh.....fuck it, love is love and I do not know how can I say what this word means to me......all I know is that I could write pages...on and on about it without repeating myself... Celine Dion...enjoy... no more words.

Incerc

Cineva imi spunea acum cateva zile, defapt acum cateva saptamani ca are senzatia atunci cand vorbeste cu mine ca ma ascund, ca incerc sa scap mai repede de ea, ca nu mai am chef de vorba asa cum era alte dati... Sincer sa fiu stiu ca nu toate sunt la fel cum erau dar nu mi-am dat seama cam cat de deranjanta poate fi atitudinea mea si pe aceasta cale as dori sa imi cer scuze tuturor celor carora li s-a parut ca sunt altcineva decat eu , cei pe care atitudinea mea i-a deranjat in vreun fel.

Mi s-a spus printre altele " ... incerci sa te ascunzi.... de iubire..."..... cuvintele astea m-au lasat fara replica pentru cateva secunde pentru ca la un moment dat nu imi dadeam seama daca are ea dreptate sau se inseala... Pentru mine unul cel putin, la momentul acesta, cuvantul si sentimentul de "iubire" sunt fara un inteles anume sunt goale, fara sens, fara.... Probabil nu va fi asa mereu dar acum cel putin.....e gol si sincer am realizat ca imi e bine asa am timp pentru mine, pentru cei apropiati mie pentru lucrurile marunte care adunate reusesc sa faca dintr-o zi de toata kk o zi minunata. Probabil ma plictisesc mai repede de conversatii banale de genul "Ce mai faci?..." , probabil persoanele care nu inteleg asta ar trebui sa am grija cum le tratez probabil s-a produs ceva in interiorul meu, ceva care a reusit sa ma faca sa fiu altfel, e bine daca e evident , ma refer in sensul bun al cuvantului.... bineinteles.

Si daca nu imi pasa asta inseamna ca sunt cum?.....Akon....enjoyyy

Am incercat

- am incercat sa fac uitat trecutul chiar daca acesta e o parte din mine si va fi mereu asa;
- am incercat sa nu gresesc atunci cand e vorba de oameni dar se pare ca e un obicei ca acestia sa
imi insele asteptarile;
- am incercat sa pornesc pe drumuri care mi-au adus mai multa paguba decat castig;
- am incercat sa nu mai fiu cel din vremurile trecute si sa fiu un pic mai pragmatic si mai practic in gandire si in actiuni;
- am incercat sa pun o ordine fireasca in lucrurile care imi imfluenteaza mai mult sau mai putin viata;
- am incercat sa pun umarul la dezvoltarea unei societati si a unui sistem care m-a dezamagit de multe ori si care in loc sa iti intinda o mana de ajutor .... mai rau te afunda;
- am incercat sa tratez oarecum la fel atat prostia cat si ingamfarea... si credeti-ma de chestiile astea doua suntem plini, probabil datorita temperamentului balcanic;
- am incercat sa nu ma las influentat de nimeni in deciziile mele oricat de bune sau rele ar fi fost ele pentru ca numai atunci pot spune... am pierdut/castigat pe mana mea;
- am incercat sa invat ca regretele trebuie lasate in urma pentru a face loc altor trairi noi;
Acestea ar fi doar cateva lucruri care am incercat eu sa le fac. Voi?....cu ce va laudati ca eti incercat?...... Enjoy FRREDOM

It is kind of .....

Daca exista ceva pe lumea asta care sa ma irite mai mult decat minciuna, ipocrizia si ingamfarea este insistenta, si aici ma refer la insistenta unor persoane la modul agresiv care pana la urma nu reusesc altceva decat sa ma faca sa imi ies din fire, insistente de genul: "Esti sigur ca........?" sau "Chiar nu vrei sa.....?" .... si as putea sa dau o mie de exemple de intrebari pisaloage si plictisitoare care induc o stare de discomfort.

Probabil raspunsurile primite nefiind satisfacatoare pentru respectivele persoane le determina pe acestea sa recurga la acele intrebari mai sus mentionate. De felul meu sunt o fire rabdatoare care poate "duce" multe dar sa ma ierte D-zeu atunci cand imi ies din pepeni si cel/cea care m-a "ajutat" sa fac asta se afla prin preajma....

Nu sunt genul care se razbuna, decat cu motive intemeiate dar nu vreau nici sa fiu stresat, vreau sa respir liber departe de intrebari si persoane care au cea mai negativa influenta asupra trairilor ce se pornesc in sufletul meu. Nu am pretentia ca sunt perfect nici nu incerc si nici nu cred ca mi-ar place sa fiu dar oameni buni... mai CONTROLATI-VA!!!!! Controlati-va in iesiri, in vorbe si mai ales in intrebari.

Aveam de gand azi sa scriu despre toamna pentru ca mie chiar imi place cum este afara chiar daca ploua si e un pic frig, mie imi place .... asta pana cand a parut ca din senin cineva care a reusit sa imi alunge toata buna dispozitie si a reusit sa ma enerveze cu intrebari stupide ca cele de mai sus. A, scuze, era sa uit .... ca cele de mai sus plus stupiditatea mea favorita intrebarea "De ce?".

Poate e un post putin mai agresiv dar eu stiu ca nu depaseste limitele bunului simt pe care am pretentia ca il am. Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi aberatiile astea si va mai astept in vizita cu posturi mai serioase. Promit! ;)

Evenimente de sfarsit de saptamana

Am tot asteptat saptamana trecuta sa vad daca pe blogul unui prieten de-al meu care are odiceiul sa scrie despre evenimentele mondene ale saptamanii in "frumosul" si "curatul" nostru oras, sa vad daca spune ceva despre cel mai important eveniment din viata lui, eveniment la care ma pot lauda ca am participat si eu. Nu a spus insa nimic asa ca o voi face eu. Ultimul post al lui se numeste "Game over... I won"(Din si despre Galati).

Gica, eu cred ca jocul asa cum il numesti tu abia acum incepe cu adevarat, defapt nu jocul ci real life, cat despre castigator inclin sa cred ca amandoi sunteti castigatori, este adevarat ca tu ar trebui sa fii cel care sa te consideri norocos. Imi pare foarte bine ca am avut ocazia sa fiu alaturi de voi si de prietenii nostri la acest eveniment. Stii ce am realizat? Ca de acum incolo pe 10 octombrie vom sarbatori dar si pe 11 octombrie avem de sarbatorit...:P... Poate, cine stie, cei care urmeaza o sa o tina tot asa in lant...Cred ca ar trebui cam o saptamana....

Nu pot decat sa va urez tie si Alinei traditionalul : "Casa de piatra" si sa va multumesc ca fac parte dintre acei putini oameni care se pot lauda cu faptul ca va cunosc si au participat la acest eveniment.

P.S.: Michael, we know him...:))

Changes...

Atunci cand stai si te uiti la tavan minute in sir fara sa iti dai seama de ce si el se uita la fel de tacut ca intotdeauna la tine, la un moment dat iti dai seama ca este m omentul tocmai prielnic pentru o schimbare. Probabil nu atat faptul ca acel tavan alb este acolo de un secol te determina sa faci o schimbare cat faptul ca ti se pare destul de anost si cu aceeasi amorfitate pe care o stii de cand esti.
Schimbarile pot duce la momente placut dar te pot face sa cazi dintr-o extrema in cealalta fara sa iti dai seama cam cat de usor e ca acest lucru sa se intample. Nu ar fi nimic iesit din comun daca de exemplu ti-ai face un tatuaj sau ti-ai pune mai stiu eu ce chestii in urechi sau in nas sau iti schimbi culoarea parului sau modul in care il aranjezi sau iti dai seama ca mai trebuie sa te apuci de “fiarele” uitate intr-un colt; problema intervine cand pe langa schimbarea exterioara intervine o schimbare interioara dar nu in bine pentru ca uneori ai tendinta sa faci mai mult rau decat bine, cred ca este datorita naturii umane, asta ca sa nu spun ca ne este caracteristic numai noua si anume romanilor. Schimbarea aceasta e determinata pana la urma de ceva… poate de monotonie, poate de cineva sau ceva care o poate declansa foarte usor nedandu-si seama ce influenta a putut avea asupra psihicului si fizicului tau actiunile care la un moment dat ti se pareau de neiertat dar care acum pur si simplu te scarbesc si ti se face lehamite sa-I mai auzi macar numele… Incet, incet realizezi ca orice schimbare ar trebui facut , aceasta ar trebui facut a sa te faca pe tine sa te simti ok in propria-ti persoana.
Sincer sa fiu nu m-am gandit probabil cam cat trebuie la o schimbare ce ar urma in viata mea dar un lucru stiu sigur… de aproape 11 luni sunt intr-un continuu inceput de schimbare, nu stiu catre ce sau unde voi ajunge din punctul asta de vedere, stiu doar ca incet incet devin pe zi ce trece mai transant si probabil mai plictisit de o tara si un popor care pana la urma nu inseamna absolut nimic. Cineva foarte apropiat mie imi spunea la un moment dat:…”Eu am incercat in Romania… Daca ea nu ma vrea eu nu am cum s-o oblig…” Probabil acum inteleg pe deplin ceea ce a vrut sa zica si sincer acum ii dau dreptate, desi nu sunt 100% de acord. Uneori, pe cuvant, ma simt ca si cum nu e locul meu aici, parca vin din alta era… De aceea piesa care urmeaza e in ton cu ceea ce simt eu…Enjoy Guess Who…super tare…

P.S.: As vrea sa va rog pe cei care cititi sa va dati si cu parerea, probabil exagerez eu....

Pasnic

Postul de ieri a fost destul de agresiv insa nu am de gand sa ma dezmint de el sau sa neg ceea ce am scris, raman in continuare de acord cu absolut toate cuvintele care apar acolo; probabil e si din cauza nervilor care mi-au fost produsi de persoana respectiva. Azi insa, azi insa sunt mai pasnic desi sa fiu sincer nu ma asteptam. Am realizat ca a venit luna Octombrie si in curand stiu ca toamna isi va intra in drepturi fara a mai lasa o urma din vara ce a fost. Nu pot sa spun ca regret vara dar parca a trecut prea repede…
Ma uitam dimineata la copaciii care incep sa capete o nuanta discreta de auriu, culoare care mie imi face mai bine(din punct de vedere cromatic desi culoarea mea preferata e albastrul), cred, decat verdele primaverii si verii. Se simte cum timpul trece fara sa imi dau macar seama ca se aduna anii. Incerc dar fara sa ma “agit” prea tare sa imi aduc aminte ce insemna pentru mine toamna dar acum sincer nu e decat un imens gol pe care nu il pot defini.
Toamna pe mine ma duce cu gandul la dragoste…asa ca piesa urmatoare va fi …de dragoste…ARASH….Enjoy

PS: Am uitat sa spun despre piesa de mai sus ca am vazut-o prima oara pe Flore's Blog...sper sa nu se supere pe mine...:P

Indecizii, indecisi sau prostie?

Exista pe lumea asta tot felul de persoane, printre care sunt si aceia care dupa ce ca nu fac nimic la un moment dat reusesc sa puna pe ganduri sau mai bine zis sa razgandeasca un numar de persoane considerabil. Dupa ce ca aparitia lor la un moment dat in timp a fost stearsa, fara vlaga si fara a lasa nici cea mai mica intentie de amprenta asupra existentei unui grup, parerea mea e ca ar trebui sa ramana in anonimatul care i-a consacrat.
Probabil ca acum au prins un moment in care sa iasa in evidenta si sa spuna “Uite ce am facut eu…”. Sincer imi este greata de genul asta de manifestari pe care nu dau nici macar doi bani. La un moment dat probabil ca eu sunt vinovat ca le dau mai multa atentie decat merita. Se poate sa fiu si nesimtit, asa cum intentionez in postul(articolul) asta si sa le spun “FUCK OFF!!!!”
Nu imi sunt clare anume circumstante si intrebari cum ar fi:
1. Daca tot nu ai facut nimic pana acum decat sa observi ce spun altii de ce ai decisa sa te bagi in seama acum?
2. Ce putere mareata sau mai bine spus cine iti da acest drept?
3. Nu ai putea mai bine sa taci din gura?
4. Crezi ca facand “valuri” cresti in ochii cuiva sau intrebarile stupide pe care le pui sunt doar rodul egoismului si individualismului tau?

Sincer as pute continua lista asta mult, mult dar prefer sa ma opresc aici pentru ca asta ar insemna ca niste oameni stersi de a caror existenta nu a stiut nimeni nimic sa fie bagati prea mult in seama acum ca a trecut ceva timp si au ajuns nu stiu ce…

DILEMA: De ce daca exista un grup de 5 persoane, de exemplu, 4 spun o chestie iar ultimul trebuie sa aiba o alta parere decat realitatea?

E natura noastra de oameni si mai mult de romani. Numai noi stim sa promitem si sa uitam ce am spus, sa ne batem joc de adevaratele valori si mai ales de stradania unui om care poate s-a “agitat” la un moment dat. Atunci grupul de 5 trebuie sa faca ce vrea ultimul ca sa nu se simta exclus sau sa nu simta ca parerea lui e 0 cum ar fi normal intr-o societate. Probabil gresesc dar asta e parerea mea si mi-o mentin.
Deja ar trebui sa ma opresc aici cu articolul asta….dar melodia e pe masura…Enjoy.

P.S.: Good old times....

Probabil...

Sunt momente cand melancolia produsa de venirea toamnei ma influenteaza foarte tare si atunci ma apuc de scris...si iese ceva gen ultimul post...un articol trist si plin de durere care pune lumea din jurul meu pe ganduri. Probabil ca stiu sa scriu despre tristete, despre durere, despre melancolie iar cuvintele mi le gasesc foarte usor. Cred ca daca ar trebui sa scriu despre fericire nu as reusi sa o fac asa de bine. Sincer am si uitat cum e sa scrii atunci cand esti fericit, cand ai senzatia ca toata lumea-i a ta, ca nimeni si nimic nu te poate darama de pe picioarele tale.
Probabil exista persoane pentru care tot ceea ce am zis eu suna ciudat si pentru ele e taman invers, adica pot scrie mai bine atunci cand sunt fericite. Mi se spune ca traiesc destul de mult in trecut...asa o fi dar nici nu ai cum sa te rupi de ceea ce se numeste trecut mai ales daca exista locuri, persoane, zile ale saptamanii sau ale lunii care poarta cu ele o insemnatate aparte pentru sufletul meu. Stiti ce e ciudat? Din ce in ce insemnatatea lor se estompeaza si incet, incet incep sa fie normale, fara a mai fi insemnate. Aduc cu ele doar cateva ganduri sterile care se vor opri la un moment dat si nu vor mai purta nici macar un cuvant de descriere.
Mie imi face placere totusi sa imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie si cu o oarecare urma destul de mica de regret de locul pe care il ocupa fiecare in randurile amintirilor mele. Nu stiu prin ce minune dar reusesc sa las o impresie mult mai negativa prin ceea ce scriu decat felul in care ma simt. Pentru toti cei care isi fac griji si mi-au spus asta... Sunt ok, atat cat se poate mai ales ca problemele cu sanatatea ma tot sacaie... dar in rest sunt cat se poate de bine.
Ma uit in jurul meu si la un moment dat imi dau seama ca sunt unele persoane care sufera mult mai mult si mai profund decat mine deci pe de o parte ar trebui sa ma simt norocos...:))Cine stie? Poate norocul meu nu s-a terminat , prefer sa cred ca luat doar o meritata pauza iar optimismul incearca incet, sa isi revina desi nu mai are prea multa baza pe care sa cladeasca self esteem-ul. Oricum incet, incet toate trec peste tot si vor veni si zile probabil cand voi scrie despre fericire sau cred ca atunci cand va fi vorba de fericire nu voi mai scrie nimik, oricum o sa incerc tot posibilul sa nu iau o pauza prea mare...:P

In incheiere va propun o piesa care mie imi placea inca de pe vremea cand o canta Margareta Paslaru si care am gasit-o in interpretarea unui fost component al trupei STIGMA....Enjoy...

Fleacuri...

Sunt multe chestii despre care ar trebui sa vorbesc dar prefer sa las la o parte o portiune din ele. Exista momente cand simt ca pur si simplu simt ca nu mai pot si imi vine sa abandonez totul, asa cum exista si moment in care satisfactia oferita de alte laturi ale existentei decat cea sentimentala, pe care incerc sa o fac sa conteze cat mai putin…, imi reda un strop de speranta de mai bine.
Ma bucur atunci cand vad in jurul meu oameni fericiti, oameni carora soarta le-a zambit si acum se bucura de momente de liniste si pace sufleteasca alaturi de cei dragi dar in acelasi timp ma „incearca” si un sentiment de invidie pentru ca aceasta liniste e , cred, tot ceea ce ne dorim cu totii. Este foarte adevarat ca numai atunci cand am pierdut ce-am avut realizam cat de mult valoreaza... si atunci stai si te intrebi de ce?.... poate era mai bine sa nu fi facut asa si sa fi incercat altfel... cert este ca ceea ce a fost s-a pierdut si totul parca nu mai are nici un sens.
Cum se poate evita asa ceva?... Nu se poate... credeti-ma pe cuvant...mai ales atunci cand o parte din comunicarea care facea ca o relatie sa fie stabila s-a pierdut pe drum pentru ca intre timp drumul celor doi e paralel cu un drum nou fara esenta la inceput dar care mai tarziu intervine si se intersecteaza exact atunci cand nu mai trebuie. Astfel , incerci sa uiti pentru a incepe sa ierti...Ce?...Sau mai bine spus....Ce valoare mai au amintirile?...cuvintele rostite in momentele de romantism care acum au lasat doar un gust amar in gura?
Si totusi trecand peste toate astea recapeti intr-o oarecare masura un sambure de liniste si parca acel gol care parea infinit acum nu mai pare asa de „mare”...reusind sa te ajute astfel sa treci peste mai usor si sa nu mai dai importanta lucrurilor sau persoanelor care nu pana demult erau TOTUL...
Timpul trece iar cei din jurul tau incearca si uneori chiar reusesc sa iti schimbe oarecum trairile si sa te faca sa privesti lucrurile si locurile cu mai mult optimism. Nu se poate sa reuseasca in totalitate datorita faptului ca in memorie raman locuri, zile si anotimpuri care chiar au avut la un moment dat un loc in spatiu si timp in inima ta... Probabil ploaia de toamna nu va mai fi la fel , va deveni mult mai rece, 1 octombrie va deveni doar o simpla zi din calendar etc. Atunci poate realizezi ca nu mai are rost si incepi din ce in ce mai mult sa uiti totul si sa nu iti mai pese, din rautate sau poate din dorinta de razbunare.
O sa imprumut de la un „suflet pierdut” ca si mine piesa ce urmeaza...sper din tot sufletul sa nu se supere pe mine...:P.... mie unul mi s-a parut fantastica... Enjoy...

No words...just music...

Nice video, the same thing happened to me except it all was about a ring.... not about earrings. Enjoy ... Beyonce.....

Vine vremea...

Din cand in cand vine vremea sa schimbi cate ceva la propria persoana, nu atat psihic cat mai mult fizic sau cel putin eu asa simt nevoia... Dupa atata timp in care te-ai obisnuit si tu si cei din jurul tau cu o anume imagine in oglinda care probabil la inceput ti se parea interesanta, acum cred ca vine vremea pentru schimbare... modul de a te imbraca, modul in care iti aranjezi parul, modul in care iti privesti atat interiorul cat si exteriorul. Sincer, deocamdata nu stiu ce dar stiu ca trebuie sa schimb ceva la mine. Ceea ce a fost, a fost si ramane in poze si in amintiri, etimpul pentru un nou inceput, fresh si fara ca sa aiba cate ceva in urma, ceva care sa te atraga in trecut...

Toti simtim ca trebuie o schimbare, doar ca ne alegem momentul schimbarilor sau a schimbarii diferit in functie de posibilitati, de imaginatie si nu in ultimul rand de curaj. Sunt persoane care nu le-am mai vazut de cativa ani buni iar la revedere mi s-au parut superinteresante. Intr-adevar e foarte usor sa schimbi exteriorul dar credeti-ma exteriorul nu se poate schimba decat odata cu interiorul. Deci totul e in stransa legatura... Stai si te intrebi daca e cazul...probabil ca da, probabil ca nu... cea mai buna decizie o iei de unul singur atunci cand vine momentul.Asa ca .... GATA!!!

No me ames...

Sincer sa fiu nu aveam absolut nici un chef sa mai scriu un post azi probabil si din cauza faptului ca ma simt foarte obosit....VREAU CONCEDIU...in puii mei!!!!!!!...Da... Dupa cum spuneam nu aveam nici un chef sa scriu ceva azi dar scotocind prin compul meu am dat peste melodie care pentru mine a reprezentat ceva atunci, la momentul aparitiei si inca mai inseamna multe chestii... E un lucru foarte potrivit si o declaratie foarte adevarata sau daca nu adevarata e una care mi se potriveste mie...:))... Glumesc... Probabil din cauza stresului de la serviciu, asta inseamna oare ca ma duc la vale si o sa ajung la ospiciu?... Nu cred, sunt destul de puternic sa ma amuz pe tema asta. Patetic post, stiu, nu mai conteaza. NO ME AMES....Enjoy

Si piesa mea favorita....pentru ca I only feel alive when I dream at night...when I dream of you......listen what the lyrics say....

Daca doar...

Zilele trec pe langa mine fara sa lase o urma vizibila si fara sa le simt. Am observat ca incet incet locuri care imi placeau nu cu mult in urma nu mai au acelasi farmec si parca sunt fade, fara vreun motiv aparent plauzibil. Probabil apreciam altfel locurile, oamenii si tot ceea ce aveau de oferit in trecut, acum insa... nu mai vreu nimic din ceea ce am avut pentru ca absolut totul mi-a lasat un gust amar... Nu pot sau mai bine spus nu mai vreau sa ma las dus de val, sa mai fiu asa cum eram mai demult. Am uneori impresia ca toate lucrurile in jurul meu au inghetat, au ramas pe loc si ca numai eu de unul singur am trecut mai departe...spre alt nivel. Aceleasi locuri, aceleasi fete, aceleasi conversatii banale care ma pun cateodata pe ganduri.

Exista momente in care amintirile ma poarta in trecut si totusi trecutul acesta se estompeaza incet, incet iar culorile care il creionau odata sunt din ce in ce mai sterse. Stiu, nu are cum sa dispara in totalitate dar se va transforma dintr-un trecut colorat intr-un trecut alb negru care nu mai reprezinta nimic. Tot ceea ce ma inconjoara are o poveste iar incet, incet povestile lor vor fi uitate si eu cred ca poate asa e mai bine. O sa imi spuneti iar ca e un articol trist insa nu e vorba nici de tristete, nici de regrete, nici de nimic altceva inafara de faaptul ca am realizat ceva foarte important...nu se merita sa fii cu cineva care nu te apreciaza la adevarata valoare asa cum nu se merita sa fii cu cineva care nu e dispus sa "merga" alaturi de tine; daca o ia inainte se poate sa nu il/o urmezi iar daca ramane in urma trebuie sa tragi de ea....asa ca pentru moment e mai bine asa. Florin Chilian - Chiar daca... enjoy....:)

10

Cu ceva timp in urma, cineva imi fredona melodia acesta a lui Chilian, care dupa umila mea parere este mai mult decat o dureroasa declaratie de dragoste. Atunci am ascultat-o cu placere cred ca o singura data si a lasat pe fata mea un zambet destul de trist la acea vreme prefigurand parca momentele ce urmau sa vina. Acum o ascult si sincer mi se pare cea mai frumoasa melodie care am auzit-o vreodata, probabil trebuia atunci sa ii acord mai multa atentie, sa o fi "savurat" la momentul ei dar din pacate erau alte vremuri, alte circumstante... oricum cred ca e mai bine mai tarziu decat niciodata...Nu?

E greu sa accept faptul ca .... defapt nu e greu daca stau mai bine sa ma gandesc inima imi spune cu totul altceva decat o face creierul meu. E tarziu totusi ..... mult prea tarziu....

Pieces...of me...

Every day is the same, the same actions I regret of not taking, same regrets that some times were overwelming but now it seems that they are a long way from my soul. It doesn't matter if I try to deny what my hart says, because I know that my mind has chosen the best way to avoid that my heart to be hurt.

Acum ceva timp am urmarit un film super interesant si anume "Mr. Brooks"... sincer nu se incadreaza in tipologia filmelor care imi plac dar totusi mi s-a parut foate interesant mai ales prin modul in care incepe...o rugaciune....catre D-zeu....care suna cam asa(tradusa in romana):

"Doamne, da-mi seninatate sa pt accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj sa le schimb pe cele care s pot schimba si intelepciune, intelepciune pentru a le putea deosebi...Luand asa cum a facut El, lumea asta pacatoasa, asa cum este ea nu cum mi-as dori eu sa fie, avand credinta ca va face ceea ce e bine daca ma voi supune vointei Lui, ca sa fiu cat se poate de fericit in viata asta, si foarte fericit alaturi de El in urmatoarea.....Amin"

No one says it better .....chicanos...

Thoughts...

Thoughts about the past, thoughts about the future, about me and the world that spins around me without knowing what the real purpose of existence is. Maybe it is not enough to try your best, maybe it is better not to think about what are you going to do tomorrow and it is better to take every day as it comes with good or bad events that will influence your life for sure.
I think this is as well as it gets, and if it is so….I’m not happy so I will try to make it suitable for my state of mind because I do not want to turn into a very serious person that does not know how to smile. In my opinion a smile is everything sometimes even if you do not feel like smiling(as I wrote in a previous post). There is no order between good and bad things that can happen.
As I look around me I see a lot o things that I must be thankful for, so is only one way that you can abandon this blue state of mind so…THINK POSITIVE

Cuvinte

Cuvinte fara sens, cuvinte goale, cuvinte care nu ajuta decat la o reatie sterila intre oameni fara a reusi sa transmita un sentiment. Din pacate asta e lumea in care traim, o lume in care nu ne pasa de cel de langa noi desi e tot roman, o lume in care daca stii sa “pupi” unde trebuie si cum trebuie ajungi departe, o lume in care adevaratele valori sunt marginalizate facandu-se astfel loc pilosilor si celor a caror singura credinta este banul, cei care sunt atat de ingamfati si de colerici incat se razbuna pe toate si pe toti din jurul lor atunci cand nu le convine ceva pentru ca “mamicuta” si cu “taticutul” le-au facut toate poftele, cei care nu stiu decat sa fure de la altii si nu sunt in stare sa obtina ceva care sa fie al lor de la bun inceput… probabil aici gresesc si cei de la care “fura” pentru ca nu au fost in stare sa pastreze sau sa se adapteze din mers la niste schimbari care apar din ce in ce mai evident. Asa ca nu toate cuvintele ajuta sau nu neaparat.

Ce rost are sa faci ceva daca tot stii ca pana la urma va aparea altcineva care se va bucura de un lucru la care dealtfel nici nu avea cum sa spere? Probabil asa trebuie sa fie, asa e scris acolo sus… Stim cu totii ca dupa vreme buna vine furtuna iar dupa furtuna apare perioada aceea de calm…

Just smile...

Este asa de simplu si totusi asa de complicat, un zambet poate face multe, un zambet nu reuseste neaparat sa arate fidel starea de spirit pe care o ai in momentul respectiv dar poate induce asupra ta o altfel de parere a celor din jur... Un zambet poate face ziua mai buna, poate face sa ai sort de izbanda atunci cand nici nu te astepti.... Nu conteaza ca lumea din jur e plina de invidiosi incompetenti care cred ca totul li se cuvine lor... So, chill out...
Anul asta din pacate nu am apucat sa imi iau concediu, probabil si de asta .....

Cu toate ca in sufletul tau nu te simti ca si cum ar trebui sa zambesti prinde bine un zambet atunci cand trebuie....

Lucruri simple

Asa e cel mai bine...lucruri simple , cel putin deocamdata asta imi doresc si asta vreau sa vad numai lucruri simple... Enjoy Horia Brenciu

Nu shtiam ca suna asa de bine ... dar se pare ca e in ton cu starea mea de spirit si nu mai e asa de departe .... septembrie....hahahaha...ma recunosc in cateva pasaje, linistea toamnei, conversatiile lungi....

Am uitat parfumul tau.... de vara ... doar o poza se mai agata in zadar intr-o rama de doi lei...:))...that's ok.... vom scapa si de asta...

No more

Se pare ca in cele din urma am reusit… defapt nu eu am reusit, se pare ca ea a reusit … asa cum a facut-o acum ceva vreme… a reusit sa ma indeparteze si sa imi fie sila, sila de mine in primul rand pentru ca mi-am permis ca sa mai sper si sa cred ca se poate schimba ceva, sila de situatia penibila in care am ajuns, sila de ceea ce simt si incet dar sigur dispare si nu in ultimul rand... sila de cea care m-a facut sa revin la ceva ce credeam demult uitat... o fi o parte din mine de vina probabil... cu toate astea am incercat sa iert si mai ales sa uit tot ceea ce imi deranjeaza echilibrul asta fragil pe care mi l-am format si pentru care ar trebui sa-i multumesc unei persoane care v-a ocupa un loc foarte important in inima mea... asa ca Multumesc ANGELCAT... tu mi-ai aratat ca se poate, ca pot avea din nou incredere, ca pot simti ceea ce nu mai credeam posibil, ca pot fi din nou eu... ca pot spera ca intr-o zi sa am parte de ceva care sa imi fie exact pe masura... regret insa ca nu ai fost tu....
Ar fi destul de multe persoane carora ar trebui sa le fiu recunoscator... insa nu voi spune aici cui... totul ramane in inimioara mea si atunci cand vor avea nevoie de ajutor nu pot decat sa sper ca voi pute fi in masura sa ii ajut... sau ca voi fi pe aproape sa ii pot ajuta... Stiu poate suna patetic dar credeti-ma ca face foarte mult sa aiba cine sa te incurajeze atunci cand te simti la pamant si aproape ca ti-ai pierdut vointa de a mai trai...
In fine, mai devreme sau mai tarziu toate trec si astfel nu mai reprezinta nimic.... un mare nimic probabil exact ca si cel caruia ii suntem cu totii subiecti. Prinde bine sa realizezi pe cine ai alaturi, pe cine poti conta, pe cine nu, pe cine ar trebui sa inveti sa eviti, pe cine ar trebui sa uiti.... etc.
Mi-a trecut prin minte sa renunt la cateva posturi din acest blog... dar la un moment dat m-am razgandit pentru ca nu imi e rusine cu ceea ce simt sau cu ceea ce am simtit... Ar fi o prostie din partea mea sa fac acest lucru asa ca voi pastra fiecare articol postat si fiecare comentariu aprobat... in fond e vorba despre mine... In incheiere o melodie foarte interesanta fara sa faca reclama la nimic... super tare si mesajul si melodia...Enjoy...

Incerc...

Rezist, sau cel putin incerc pentru ca toate prin cate trec ma macina si ma consuma incet incet….deci pot sa spun doar ca incerc sa resist… toate ideile mi se amesteca in minte atunci cand vine vorba de iubire…ma mir ca mai pot gandi ok… Am crezut intr-o himere, mi-am pus sperante in ceva ce nu avea cum sa fie, am gresit atat prin vorbe cat si prin comportament, am trecut mai departe crezand ca totul pe lumea asta are rezolvare si ca odata iertat totul va fi asa cum ar trebui sa fie insa eram asteptat sa fac o greseala, un pas nu tocmai inainte care in disperare si constient l-am facut… Din pacate asta ma bantuie si nu am cum sa schimb…poate trebuia sa nu ma panichez asa, poate trebuia sa vorbesc mai mult si mai clar, poate trebuia sa fiu acolo atunci cand era nevoie(desi eu chiar am fost acolo se pare ca nu am reusit sa fiu asa cum isi dorea ea…).
Incerc din rasputeri sa nu ma mai invinovatesc pe mine si apoi sa nu o mai invinovatesc pe ea…poate nu a fost sa fie, poate tot ce a fost frumos atata timp a trebuit sa se termine brusc, fara prea multe explicatii sis a ne lase un gust de fiere in gura…poate daca nu interveneau alte persoane, importante si nu erau asa inversunate impotriva mea…alegerea era mai usoara si aveam dreptul la fericire azi…dar din pacate atunci cand nu depinde totul de tine nu a ice face decat sa astepti cu sufletul la gura un deznodamant in urma caruia exista doua posibilitati… sa tipi de bucurie sis a incerci sa fii fericit in continuare sau sa urli de necaz simtind cum inima iti este strapunsa de fiorul si de gandul despartirii…
Imi era teama sa adorm, pentru ca se putea sa o visez si imi era teama ca in vis este posibil sa o imbratisez… imi era apoi teama ca ma voi trezi si ca o voi pierde pentru ca visul urma sa se termine. Totul in jurul meu imi adduce aminte de ea, am incercat pe cat posibil sa elimin sau macar sa ascund anumite repere, puncte din viata care au reprezentat ceva pentru amandoi… Nu am reusit in totalitate pentru ca stiu ca tot ceea ce a fost facut a fost facut din dragoste… Am ramas cu unele intrebari care imi macina si acum sufletul… Ce am facut asa grav de am ajuns aici?... Cum de nu am putut rezolva problema respectiva?... De ce a permis ca intre noi sa intervina altcineva?...
Acestea sunt doar cateva intrebari care ma epuizeaza psihic… A existat pentru un scurt interval de timp un moment in care am crezut ca toate se vor rezolva, ca a realizat cat ii este de greu fara mine… insa mi-am dat seama ca a fost doar un test din partea ei… sincer nu stiu de ce… sa ma chinuie?... sa vada cat imi e de greu fara ea?
Stiu, timpul va trece si va intervene uitarea… dar pana atunci nu am ce face decat sa astept cuminte, in coltul meu de lume, cu speranta moarta la picioare…
Deprimant post…Nu?...Asa ziceam si eu…

Oare ... e ceva?...

Sunt zile cand pur si simplu imi vine sa o iau la fuga si sa nu ma mai opresc, sunt zile cand reusesc sa enervez pe toti din jurul meu, sunt zile in care increderea si optimismul meu sunt sub minus infinit, sunt zile in care mi-as dori sa nu mai fiu..., sunt zile in care parca ii aud glasul in urma mea si atunci intorc privirea cu o nerabdare de nedescris...nerabdare ce se transforma in dezamagire pentru ca nu e ea..., sunt zile in care inca ma mai bantuie parfumul ei care mi-a ramas imprimat in memorie, sunt zile in care mi-as dori sa ii aud doar vocea fara sa ii privesc ochii, sunt zile in care de atata dor lacrimile ustura si atunci nu imi dau seama daca ma ustura inima sau ochii sau poate amandoua...
Imi este dor de momentele in care ma trezeam cu doar cateva minute inainte sa ii privesc figura ce exprima o calmitate si o multumire pe care eu nu am mai intalnit-o... Probabil nici in ziua de azi nu shtie de nimicurile care pentru mine contau si care ma faceau sa devin pe zi ce trece si mai dependent de tot ceea ce inseamna ea... dependent in sensul bun al cuvantului pentru ca imi doream doar un singur lucru...sa o vad zambind, era de ajuns pentru ca asa ma facea fericit... Timpul a trecut, greselile mele nu au putut fi uitate si uite asa se implineste aproape un an de cand... o admir in poze, recitesc mesaje, mailuri si scrisori care pana acum imi bucurau sufletul si care azi provoaca un gol imens atat in inima cat si in fiinta mea.... Incerc incet, incet sa pun la loc partea din mine care s-a smuls odata cu plecarea ei si imi dau seama ca dupa atata timp nu am reusit sa fac prea mare lucru, am descoperit ca atunci cand imi apare in vis ma trezesc brusc cu pulsul marit si plin de durere, incerc sa ma linistesc dar in zadar...orice as face nu am cum, nu pot si atunci incep sa ma gandesc la partile rele a ceea ce am fost noi doi atata timp pentru a mai atenua din sentimentele ce imi incearca foarte greu fiecare celula a corpului.
Reusesc intr-un final sa ma linistesc dar e prea tarziu si ceasul suna desteptare, inca o zi de munca urmeaza sa inceapa, inca o noapte fara odihna la fel cu multe altele in care nu am avut somn... Nu mai e demult nimic nou... Viata... asta de kk...:)) Probabil ca se va sfarsi intr-o zi tot chinul asta dar sincer as prefera din toata inima sa se sfarseasca asa cum trebuie nu prin uitare...pentru ca asta nu este sfarsi, asta e doar un consum de energie si sentimenteinutil...
De aceea atunci cand va este greu... si incercati sa va linistiti... urmati sfatul Aleshei Dixon...Breathe slow...

Back again from...

Bine v-am regasit din nou dupa o pauza cam indelungata in care sincer ori am fost in pana de idei ori nu am avut nici un chef de scris pe blog dar mi-am propus sa incerc , pe cat posibil, sa am “grija” de blog ca sa nu se mai cunoasca in asa hal ca l-am neglijat.
A trecut ceva timp de cand nu am mai postat nimic si in toata acesta vreme am incercat sa imi ocup timpul cu altceva pentru ca pentru mine blogul asta are legatura cu trecutul, unul nu foarte calm si nu foarte placut pentru mine, de aceea am incercat s ail las oarecum mai pe un plan secundar…din pacate nu am reusit pentru ca aici am pus destul din mine incat sa imi pese de ceea ce s-ar putea intampla cu el. M-am gandit sa incep altul nou dar sincer nu cred ca mai am nici timpul, nici rabdarea si niciputerea sa o fac….asa ca voi continua sa “aberez”, sa “ma plang”, sa “ma vait” ori de cate ori voi avea ocazia…
De cand am lipsit s-au intamplat destule, nu toate neaparat bune dar nici toate neaparat rele, am realizat insa un lucru… chestia aia care o aveam eu cu “singur impotriva tuturor…” nu este neaparat valabila pentru ca asa cum scriam intr-un post anterior am realizat ca sunt unul dintre norocosi pentru ca am langa mine cativa oameni…putini la numar…. Care mi-au fost alaturi neconditionat atunci cand am avut nevoie si pentru asta o sa le fiu recunoscator mereu. Probabil este penibil pentru unii dar pentru mine asta conteaza mult fiindca e destul de greu sa treci prin anumite faze ale vietii de unul singur.
Am reusit sa mai adaug un an la cei care deja ii “aveam”…o zi de nastere la fel ca ultimele sau mai bines pus la fel de kk, ca si toate celelalte in ultimii ani la care s-a adaugat si falsa criza in care se afla Romania…inca un motiv in plus sa vreau sa emigrez…Cand? … Nu shtiu…Unde?....Nici atat…. Cert este ca nu cred ca mai am ce face in tara asta a noastra numita Romania…defapt era o vorba…”Romania e o tara foarte frumoasa, pacat insa ca este populata”…
Ganduri si sentimente din trecut ma bantuie inca si imi dau foarte mult de gandit…probabil asta este unul dintre marile mele defecte si anume ca ma gandesc prea mult. Ma tot intreb c ear fi fost daca?... daca as fi incercat sa inteleg anumite lucruri fara ca furia starnita de suferinta sa imi intunece judecata, daca totul ar fi fost mai altfel datorita unei schimbari comportamentale, daca nu as fi insistat sa evit inevitabilul, daca as fi lasat cele spuse sa se duca si as fi incercat intr-o oarecare masura si cu o anumita doza de calm sa fiu mai increzator in mine sis a nu mai astept cu sufletul la gura un epilog fatalist al unei perioade minunate cred ca pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Acum insa furia s-a mai domolit, e aproape disparuta dar acolo totusi a mai ramas ceva…ceva ce nimeni nu va reusi sa imi ia vreodata si aici nu ma refer la speranta pentru ca speranta nu mai exista am “omorat-o ” eu folosind ca arme cuvinte grele si exprimari nerealiste care jignesc si ranesc profund in acelasi timp…
Singur lucru care eu cred ca este o constatare a schimbarii unui suflet destul de incercat este acela ca am devenit mai egoist, mai rece, mai realist exact asa cum sunt toti oamenii si cum ar fi trebuit sa fiu si eu. Este foarte, foarte greu si descurajator sa incerci sa aspiri catre ceva ce shtii ca nu va mai fi niciodata mai ales cand stii ca totul si toate din jurul tau sunt impotriva…

In incheiere as vrea sa ascultati piesa cantata de Celine si sincer mi-as dori sa o dedic unei persoane speciale care la un moment dat in timp era totul pentru mine si , sincer, va fi asa mereu.....

Et si tu n'existais pas...

Si daca nu ai exista... new post de revenire din letargie, lipsa de inspiratie...puteti sa ii spuneti cum vreti voi, cert este ca nu de inspiratie am dus eu lipsa ci m-am hotarat sa dedic mai mult timp unei persoane care este pentru mine totul... si se pare ca am cam neglijat partea cu scrisul pe blog dar iata ca am revenit si dupa o binemeritata vacanta am din nou chef sa scriu, despre ce, despre dragoste bineinteles, asta fac cel mai bine si nu am de gand ca vreun articol de-al meu sa fie mat, de carton fara sa transmita niste trairi fie si ale mele....de exemplu mie nu imi plac blogurile care contin retete culinare sau mai stiu eu ce soi de publicitate la nu stiu ce telefon sau camera digitala dar nici acelea a caror autori scriu in genul Sandra Brown... in fine ma indepartez de subiect si cred ca nu are rost...

Si daca nu ai exista...un articol in care incerc cu timiditate sa recunosc ceva ce acum cateva luni mi se parea absolut imposibil si anume sa imi gasesc linistea sufleteasca, echilibru... Se pare ca D-zeu a decis ca e momentul ca sa am si eu putina liniste, sa ma simt complet, sa pot spune ca zbor, ca nu ma mai tine in loc nimeni asa cum o facea odinioara... Increazator si plin de speranta sufletul meu s-a deschis si ea a intrat intru-un loc pustiit si parjolit de suferinta si care nu mai spera la vindecare cu toate incurajarile si vorbele spuse la momentul potrivit de persoane potrivite... A reusit sa faca ceea ce nici eu nu am vrut la inceput sa cred ca e capabila si anume sa ma vindece in primul rand... si apoi incet incet a patruns in locul care se pare ca i-a venit ca o manusa->inima mea. A stiut sa imi arate ca ma apreciaza, ca ii pasa de chestiile si demonii mei interiori care ma framanta, a fost alaturi si este alaturi de mine si cel mai important zboara cu mine nu ma tine pe loc... E cea mai importanta pentru mine si inima mea si ea stie asta... asa ca de aceea si titlul articolului. Cel mai bine exprima ceea ce simt piesa lui Joe Dasin asa ca va las sa o ascultati si astept parerile voastre...

At peace...

Probail cel mai greu lucru, atunci cand ai nevoie cea mai multa de pace si de echilibru interior, este acela sa te linistesti si sa incerci sa treci cu brio peste anumite momente ale vietii ce marcheaza sau care lasa o urma destul de adanca intr-un suflet de om fragil si care are nevoie de ghidare, de caldura... de normalitate intr-un cuvant. Tot asa este foarte bine sa ai pe cine te bizui atunci cand esti in partea finala a "recuperarii" pentru ca numai atunci realizezi ceea ce ai pierdut esti impacat datorita faptului ca ceea ce ai gasit este mult mai bun, mai...ceea ce cautai. Atunci incet incet incepi sa mergi mai departe si incepi sa ai siguranta pentru a merge mai departe pentru a duce o viata mai linistita... asta pana data viitoare probabil...in fine...
Observi ca ai langa tine pe cineva care iti este alaturi, cineva care incearca din rasputeri si chiar reuseste sa faca ceea ce de unul singur ti se parea imposibil de infaptuit asa ca si cu ajutorul persoanei respective te pui bine pe picioare chiar si incepi sa iti gasesti linistea la care tanjeai de atata timp...noptile nu ti se mai par asa de lungi, zilele incep sa fie cu soare pline si uite asa reusesti sa lasi in urma cu totul ceea ce credeai ca pentru tine e o lume dar ti-ai dat seama ca te-ai inselat sau ai fost inselat....ma rog...fiecare cum considera ca i se potriveste...

Asa cum spunea o persoana foarte importanta pentru mine:" imi imaginez cum viata sta ghemuita intr-un colt si rade de mine... Stiam ca asa se va intampla....Nu-i nimic nou..." Poti acum sa privesti altfel lucrurile si persoanele care te inconjoara, ipocrizia si fatarnicia lor...desi speri din tot sufletul sa nu fie asa cum ti s-a demonstrat pentru a mia oara iar cand ti se intampla cate ceva bun stai uluit si privesti fara a-ti veni sa crezi ca mai este posibil sa se intample si ceva bun in lume...

Sunt momente cand iti doresti sa fugi in lume sa uiti de toti si de toate, sa pleci intr-un loc in care nu te cunoaste nimeni si sa o poti lua de la 0 pe toate planurile dar iti dai seama intr-un tarziu ca sunt doar vise desi unele vise sunt mai mult sau mai putin realizabile...iar in functie de trairile noi care iti fac fiinta sa vibreze incepi si iti stabilesti teluri si targeturi in viata. Poate ar fi mai bine sa nu iti mai imaginezi cum ar fi si ar trebui sa iei lucrurile exact asa cum vin, day by day sau cel putin eu asta am invatat chiar daca mai exista momente de melancolie in care totul pare destul de negru.....

Eu am norocul ca acum langa mine se afla o fiinta minunata, un adevarat inger de fata careia ar trebui sa ii fiu foarte recunoscator pentru ca se pare ca ea are capacitatea sa ma inteleaga si sa fie langa mine neconditionat... Stiu ca apare doar pe cate 3 randuri in posturile mele dar credeti-ma pentru mine e foarte speciala, chiar nu imi imaginam ca mai exista pe lume fapturi de genul acesta. Ea a jucat un mare rol in faptul ca eu acum ma simt linistit si mi-am gasit intr-adevar echilibrul... Nu stiu ce va fi in continuare, stiu insa ca e inima mea si stiu ca alaturi de ea ma simt implinit. Stiu ca imi doresc sa fie si pe viitor totul asa minunat dar vom vedea....pana atunci voi incerca sa fac toate lucrurile cat de bine pot si sa nu-i lipseasca nimik pentru ca este intr-adevar UNICA....

Multumesc...

Este adevarat ca a trecut ceva timp si am reusit sa imi pun ordine in viata de zi cu zi pentru ca ajunsesem la concluzia ca nu se mai poate asa... Foarte adevarat este ca fara ajutorul celei mai importante persoane din viata mea nu as fi reusit sa fac nimic, ea m-a sprijinit, mi-a fost alaturi si m-a indrumat asa cum stie ea mai bine si pentru asta o sa-i fiu recunoscator toata viata. Nu i-am spus lucrul acesta asa ca : Multumesc din tot sufletul angelcat...

Acum pot sa visez cu adevarat pentru ca visele mele erau fara consistenta, far un final anume, fara personaje principale....toate astea s-au schimbat insa din clipa in care am vazut-o prima oara, pentru ca atunci am stiut ca e ceva special cu fiinta asta si am simtit atunci ca va juca un rol important in viata mea....se pare ca asa a si fost, pentru ca de atunci totul s-a schimbat in bine si acea mica raza de speranta mi-a revenit. Desi eu sunt mai fatalist din fire si reusesc sa dramatizez situatia/problemele care apar... Stiu ca nu e corect si stiu ca uneori am fost egoist si mai stiu ca datorita naturii mele, fiecare persoana care o aveam langa mine nu ma multumea si simteam ca ma tinea pe loc, cu ea insa este cu totul si cu totul altfel...langa ea simt ca pot "zbura" pentru ca ea "zboara" cu mine iar echilibrul care interior care mi-l ofera nu cred ca se poate compara cu nimik. Langa ea visele mele au finalitate, au sens, au personaje principale....asa ca... iubita mea, angelcat, iti multumesc din nou... Trebuia sa scriu postul acesta pentru ca ma simt mai mult decat dator acestei fiinte care a aparut in viata mea ca din vis.... ca un inger pazitor exact atunci cand aveam mai mare nevoie de ea...

Multumesc...

Life is good

Alaltaieri, o persoana foarte draga mie...defapt iubita mea a reusit in sfarsit sa imi arate o melodie pe care ea o tot lauda de ceva vreme despre a carei exstenta eu unul nu stiam sau poate auzisem dar nu am bagat de seama.

Probabil e mai bine ca nu imi aduceam aminte de Sade pentru ca asa mi s-a starnit curiozitatea si am cautat pe net cateva piese ale ei...si am dat peste urmatoarea ei melodie ceva mai cunosuta:

A fost o surpriza pentru mine pentru ca imi place genul acesta de muzica... Sper din toata inima sa va faca placere si voua sa le ascultati. Voi ce credeti?

Enjoy....

Love

'What makes you smile everyday? ',

question that i heard everytime i passed by,

i smile when i see the sky and the moon,

i smile when it's raining,

i smile even when i'm under hot sun.

'why? ', same question again,

i smile when i'm tired,

i smile when i'm depressed,

i smile even if i'm sad.

'why', and again,

i smile when i see kids playing,

i smile when i see couples holding hands,

i smile when i see people laughing happily,

'why did you smile everyday? ',

this time i give the answer,

i smile because i'm glad of what God have give us,

i smile because i don't want to feel down,

i smile because i love the fact that human lives better if there is someone to love and be loved,

i quickly smile at everything, for fear of having to cry because

i want to live my life to the fullestand not having regrets in futurefor the beautiful things

i've missed in

I have decided that after all I’ve been through it is my time to be happy because I’ve been lied to, cheated on and I’ve been treated like dirt by someone that in the end does not deserve to look into my eyes. I proudly wear my scars on the surface of my hart, scars that were bleeding some time ago and now they are healed. My face has added another furrow line that has become an usually part of it because the time of suffering has left marks not only in my soul but on my apparence too.
It is true that I don’t wish even to my worst enemy to go through the period of feelings that are unshared, harts are broken, tears are false, another one cames along and takes the place that you believe to be for ever yours…it is such thing as for ever. As time goes by you realize after you see what I’ve written above, that a period of your life has been meaningless, the person that you thought that is to be with you becames something more than a bug that deserves to be crushed because she lied to everyone, she lied to her parents so that she can be the “good guy” in a relationship that you tried from all your heart to make it work but in the end it is not enough.
You maybe then regret that life is not fair…but really…wake up…you should know this by now, it should never came as a surprise for you, I know that sometime along the way you forgot about what I’m talking about but don’t worry…the heartache that you feel that is braking your soul to pieces will remind you never to trust people again…

So the time passes by and more and more you feel healed by the pain although the signs that you have suffered remain on your hart and your face so that you will be reminded the next time to never make the same mistake twice.
In the end, when the healing process is complete you feel ready to get back in life again, you meet an angel, a person just like you that has suffered for many years and now just like you she deserves to be happy so with shy small steps you try to live day by day and you see that all you bad thoughts can be forgotten because all your fears were insubstantial placed. so now I know what it means to love and to be loved truly...

I love my little kitty, my angel from the sky....my angelcat...

Back in life

Sincer sa fiu nu aveam nici o idee despre ce o sa fie postul asta asa ca am deschis o pagina la intamplare si m-am apucat sa scriu cate ceva tot despre sentimente atat provocate cat si cele care isi gasesc drum inspre inima de obicei si care sunt doar aleatorii, simtiri si sentimente care te fac mai puternic, care te intaresc din punct de vedere psihic. Cineva ma intreba zilele trecute daca …”regret pe cineva din trecutul meu…” o intrebare fireasca daca stau sa ma gandesc ca in ziua de azi nu mai poti avea incredere in nimeni si in nimic…bineinteles exagerez la chestia cu increderea pentru ca atunci cand nu mai ai incredere in nimeni chiar este crunt, vezi conspiratii la tot pasul, tot felul de situatii ce duc la certuri in cuplu sau chestii de genul acesta…
Nu regret sincer sa fiu nici o persoana din trecutul nu, nu regret decat probabil niste actiuni sau fapte care la momentul respective mi se pareau romantic….ceea ce era normal la momentul respective. Nu imi vine usor sa aflu ca toate acestea au fost doar niste incercari inutile de a amana inevitabilul. Se pare ca am gresit sau cel putin asa consider eu… Dar na fiecare gresim pentru ca suntem oameni si avem carentele noastre ca si finite… Probabil e doar o parere a mea dar avand in vedere ca nu m-a contrazis nimeni pana acum…probabil trebuie sa fiu mai precaut…dar de obicei asa se intampla cand una faci si alta gandesti ca ar trebui facut. Inima trebuie aascultata si ea dar eu cred ca cel mai bine ar fi sa primeze ratiunea si nu simtirile.
Imi e dor sa mai fiu ca la inceputul copilariei, fara griji, fara sa ma intereseze prea mult de repercursiunile pe care le-ar putea avea o actiune pripita. Nu-I nimik, din greseli invatam… Nu cred ca e bines a stam mereu cu frica in san sa nu facem aia, sa nu facem ailalta…
Am realizat toate chestiile astea purtand o conversatie cu o persoana cu totul si cu totul speciala si pe aceasta cale as dori sa ii multumesc. Ea se stie cam cat de speciala este si ce inseamna pentru mine.... Sunt multe de discutat aici pentru ca avand de partea mea o asemenea fiinta am realizat multe….multe….greseli care au durat unele cam mult…nu-i nimic…eu cred ca ceea ce s-a gresit se poate indrepta intr-o mai mare sau mai mica masura. Am observat un lucru fata de ceea ce era anterior si aici ma refer la relatiile anterioare….daca pana acum simteam ca sunt singur intr-o relatie si simteam pur si simplu ca sunt tinut pe loc…acum nu mai este cazul pentru ca o simt pe cea de langa mine cum este in stare sa “mearga” langa mine si nu sa-mi incetineasca avansul cu tot felul de idei si ineptii ce uneori sa ma faca sa ma crucesc. Important este echilibrul care l-am dobandit datorita ei si starea de confort interior, defapt nu confort e o liniste care iti da o stare de bine si de “mai vreau…”
Umbland printer melodii am gasit una care mie mi-a placut foarte mult si inca o mai ascult cu placere…Only for you angelcat…
Enjoy…

Fara

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!
- Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?
- Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!
- Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?
- Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni.
Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos.Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata.
Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ?

Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea ........minunea minunilor ?Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti in tot ce te inconjoara......natura, flori, animale....si oameni! Viata poate fi minunata .....daca o privesti cum trebuie!
Asa ca un sfat daca imi permiteti sau mai bine spus un sfat pentru cei care ca si mine au fost orbiti intr-o relatie cu oameni indispusi, neadevarati, care au uitat cum e…: incercati si treceti peste toate cacaturile ce va tot pun la incercare, nu regretati trecutul dar fiti cu un ochi spre viitor pentru ca la urma urmei nici trecutul nu are cum sa fie viitor iar nici viitorul pana la un punct in viata nu poate fi trecut…el va devein trecut la un moment dat dar acel moment il shtie numai Dumnezeu…dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi!
Enjoy…

DEZNODAMANT...

La un moment dat orice lucru are un final, un deznodamant, momentul in care se termina tot. Pentru multi acest deznodamant este doar un nou inceput, iar inceputul nu este niciodata ceva usor sau ceva neplacut... Probabil este bine ca atunci cand te afli intr-o relatie sa faci in asa fel incat fiecare zi sa fie un nou inceput al unui punct de avans(bineinteles) din relatia respectiva, pentru ca cineva imi spunea ca o relatie de dragoste trebuie sa se nasca, sa creasca si sa se maturizeze... bun, eu sunt de acord... dar ce te faci atunci cand este cazul sa "iei o pauza de cateva luni" si totusi sentimentele exista, cand ceea ce te inconjoara in tot ceea ce atingi reprezinta o bucatica de trecut legata de relatia respectiva...

Este foarte greu sa reusesti sa treci peste anumite chestii din trecut care la momentul respectiv te marcheaza si incerci din rasputeri sa uiti, sa te vindeci de golul produs. Reusesti sa ajungi la o anumita linie de plutire sa treci peste chestiile care va legau la tot pasul… si totusi nimic nu se compara cu ea, incepi sa faci comparatii intre relatii si asta e o mare greseala… E foarte greu ca unele personae sa tina pasul cu ceea ce iti doresti sau ceea ce sperai sa fie si ceea ce a ajuns sa fie…
In fine, la un moment dat dupa o anume perioada de timp in care zilele treceau foarte greu si durerea se simte inca foarte acut reusesti sa poti trece peste, sa cunosti oameni noi, sa mergi mai departe intr-un cuvant. Toate astea se naruie in momentul in care dai cu ochii de aceaa persoana din trecut care odata era TOTUL pentru tine. Iti propui sa fii tare, sa nu cedezi si sa nu te lasi impresionat de aparente… Ei bine…socoteala din padure sigur nu se va potrivi cu cea din targ… Atunci cand crezi ca esti mai tare si incerci sa vezi ce se intamplaatunci esti mai vulnerabil…. In momentul cand o vezi, fluturii incep sa roiasca in stomac, picioarele nu mai au stabilitate pentru ca tremura ca varga iar din ceea ce ti-ai propus nimic nu mai este valabil pentru ca nimic nu mai poate fi controlat…si atunci iti aduci aminte care a fost motivul pentru care ti-a placut, de ce v-ati mai certat, ca tu ai fost de vina si ai provocat ruptura…
Se poate sa ca atunci cand stati fata in fata sa ai atat de multe sa-I spui incat sa nu stii de unde sa incepi sau incotro sa iti indrepti energiile asa ca incerci sa lasi totul sa decurga de la sine si apoi iti dai seama ca toate conversatiile duc catre acelasi deznodamant fericit…:P

Cam atat ar fi de spus...restul in alt post poate...

No title

My hands hold safety to my dreams
Clutching …. no one has fallen
So many years I've shaped each one
Reflecting my heart showing who I am
Now you're asking me to show
What I'm holding on so tightly
Can't open my hands can't let go
Does it matter?
Should I show you?
Can't you let me go?
Surrender you whisper gently
You say I will be free
I know, but am I
you say you have a plan for me
And that you want the best for my life
Told me the world had yet to seewhat you can do with one that's committed
to your calling
I know of course, what I should do
that I can't hold there dreams forever
If I give that now to you
will you take them away forever?
or can I dream AGAIN....!?!

No one can see inside my soul the bitterness that hides in it so when you came into my life, I thought the sun will never shine my dreams were looked up in my hart your warmth reach down to them and manage to set them free and the most important thing, you made me belive that it’s ok to dream… By your side I learn again to walk not to carry or to be carried by someone. Sometimes I can not belive that it is true….you and me… but then I look around and I see myself hopping that dreams can came true and that my fears towards you are only my problems and after a while I have realized that you don’t want to hurt me because you need me as much as I need you… It’s nice to see that you are needed and that you can count on a person that is close to you and dear to your hart and most important a person that it is true. I don’t know if I make any sence… I belive that I could never in this life tell her in words how much this means to me but I can spend my life trying because is the only one that deserves all the love and care in this world in witch if you don’t lie you are not to be called human. I know it seems unreal and it may look like is a story told by a person that doesn’t want to break the links with the past but belive me for me the past is the past and from my point of view it is left behind for good no matter what…THAT IS A BIG PROBLEM THAT SEEMS TO ME THAT SOME PERSONS CAN NOT HANDLE OR MAYBE THEY DON’T WANT TO GET IT.
What do u think about it?

Creionul...

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii.
Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Aceasta"povestioara" a fost scrisa de Paulo Coelho si m ie mi s-a parut destul de interesanta si de reala asa ca m-am gandit sa o impartasesc si cu voi. Enjoy...

PROSTIA OMENEASCA…..

Acum cateva zile, mai exact Joi dimineata mi-am dat seama ca parola mea de yahoo messenger nu mai mergea… am incercat de mai multe ori sa ma loghez crezand ca e vorba doar o eroare de server si nestiind ca exista pe lumea asta persoane care stiu indeajuns de multe detalii despre mine incat sa imi sparga parola de yahoo messenger si sa faca ce...pana la urma... sa faca rau, sa vorbeasca cu cine nu trebuie sa spuna ceea ce nu e adevarat crezand ca ajuta la ceva sau ca pot schimba ceva din ceea ce deja s-a intamplat si de care sunt constient... NEWSFLASH: ABSOLUT TOT CEEA CE PUBLIC PE BLOG SUNT TRAIRI SI OPINII PROPRII PE CARE MI LE ASUM IN TOTALITATE... Nu exista chestii de genul „ma simt ceva.... si nu am forta sa o spun”... sau cacaturi de genul acesta. NU. Stiu ce am scris, stiu despre cine am scris, stiu ce am simtit, stiu ce simt si ceea ce a fost este de mult timp un cacat amestecat lasat in urma fara nici macar un drept de apel, este mort si ingropat... si aici ma refer la trecutul meu care acum nu face nici macar doi bani.
Nu inteleg de ce a trebuit persoana respectiva sa insiste pe un subiect care nu are nici un viitor si care mie unul imi provoaca GREATA, imi este SILA de persoana respectiva... probabil este greu de realizat ca vreau doar sa fiu lasaat in pace si ca intre viitor si trecut s-a format o prapastie care nimeni si NIMIC nu o va putea umple vreodata... plus ca „Life goes on” este o expresie foarte adevarata si foarte reala.
Cu ceva timp in urma, un prieten de-al meu a trecut prin ceea ce am trecut si eu si sincer sa fiu la momentul respectivnu il intelegeam, cautam sa vad numai o parte a lucrurilor si probabil ca in momentele acelea il condamnam dar ce sa-i faci ... omul se mai si inseala. Nu imi este rusine sa recunosc lucrul asta si sincer atunci cand nu am dreptate nu imi este deloc greu sa o recunosc.
Stiu cine a incercat sa „imi faca bine...” spargandu-mi parola de mess si vorbind, chipurile, cu „trecutul” care apropo e un mare sac de rahat si prin rahat nu ma refer la acela turcesc... Trebuia sa inteleaga o data pentru totdeauna, EA, pentru ca este vorba de o ea, cea care mi-a spart contul si careia ii stiu si numele dar care nu il voi pomeni pentru ca sincer nu merita nici macar sa ma uit in directia ei..., cu mult prea mult timp liber si cu un apetit de telenovelista de ma doare capul... sincer... cat de jalnica poti fi?... cat de penibila te simti atunci cand te agati de trecut?...ce credeai ca obtii daca incerci sa faci ceva ce nu mai poate fi reparat?...soro sa iti spun ceva: ESTI DE SUPER KK..., GET A LIFE... NU MAI INCERCA SA-MI FACI MIE BINE CA EU MA DESCURC SINGUR....PE BUNE... FUCK OFF...